Queſtio.cliiij.
rians nō ponatoriā dei finē ſue laudis. ¶ Item dicitph̓us ꝙ vanū ē qd̓ natū ē ad aliquē finē ⁊ nō ꝯſequit̉ illum. ſꝫ laus ē hmōi. ꝙ debꝫ ordīari ad gloriā ⁊ vtilitatēprimi. gͦ ſi nō ordinet̉ vana ē. ſꝫ cū dicit̉ velle laudari n̄xt̓mīat̉ ad hͦ velle laudari. gͦ de ſe dicit qd̓ ē vanū. gͦ exhoc ſequit̉ ꝙ gl̓ia qua hō male gl̓iat̉ pōt eſſe motiuū adinanē gl̓iaꝫ. ¶Ad qd̓ dicenduꝫ. ꝙ ſi habeat̉ reſpectꝰ adbonū ex circūſtantia ⁊ malū ex circūſtātia: velle laudari indifferēs eſt. cū poſſit determīari bona circūſtantia.⁊ ſic fit bonū. ⁊ mala circūſtantia ⁊ ſic fit maluꝫ. Si v̓ovelle laudari eo ꝙ nō ordinat̉ vlteriꝰ tanꝙͣ ad finē cointelligat in ſe finē: velle laudari malū eſt. Un̄ ſuꝑ illd̓ .j.ad gal̓. Si hoībꝰ placerē ⁊cͣ. exponēs illud Math̓. vj. vtvideamī ab eis nolite hec facere finē: vltra porrigite intentōeꝫ. Similit̓ dicēduꝫ eſt de eo ꝙ eſt velle laudari ſic̄de eo ꝙ ē velle videri. Pret̓ea velle laudari qꝛ nō ordīatur ad vlteriꝰ. qͣſi occaſio ē neceſſaria ad inanit̉ gloriandum: ⁊ ideo dicit̉ .j. ad theſ. ij. ſuꝑ illud. Nō qͣſi homībꝰplacētes ⁊cͣ. glo. quas vires nocēdi habꝫ humane glorieamor. nō ſentit niſi ꝗ bellū ei indixerit. ꝑ hoc pōt patereqͣliter rn̄dendū eſt ad obiecta. ¶ Ad pͥmū ſic. ꝙ nō ē ſil̓ein eo ꝙ ē velle laudare ⁊ velle laudari. velle em̄ laudarein aliu tranſit. velle aūt laudari ſuꝑ ſe redit. Unde velle laudare recte indifferēs eſt. velle em̄ laudare laudabilem bonū eſt: velle em̄ laudare vituꝑabilē malū eſt. velle aūt laudari cū nō apponit̉ circūſtantia finis alteriusponit qͣſi frui vtendo: ⁊ ita plꝰ inclinat̉ ad maluꝫ. ¶ Adſcd̓m v̓o dicēdum. ꝙ velle laudare licet poſſit fieri bonofine vel malo: tn̄ plus ſe hꝫ ad malū. ¶ Ad terciū v̓o dicendū eſt. ꝙ illud qd̓ dicit Tulliꝰ in illo caſu intelligendum ē quo aliqd̓ appetit̉ ꝓut eſt bonū appetēti. ⁊ ꝓut eſtbonū alteri ẜm ꝙ cognoſcit̉ ab ip̄is eſſe bonū. hoc eī eſtduplicari appetitū boni. ¶ Ad illud d̓o ꝙ quarto q̄rit̉.dicēduꝫ eſt ꝙ nō ſūt diuerſa motiua in gene inanis gl̓ieſed vnum motiuū. velle em̄ placere alij: ordinat̉ ad vellelaudari ab alio. velle at̄ laudari ab alio: ordinat̉ ad vele ꝓpriā excellētiaꝫ. ⁊ ſic motiuū adulatōnis ordinat̉ admotiuū inanis glorie. motiuū aūt inanis glorie ad motiuū ſuꝑbie. velle aūt place̓ ſibi vel delectari in ſe: ꝯmūeeſt tanꝙͣ motiuū pͥmū in oībꝰ iſtis pct̄is. ea v̓o q̄ obijciebant̉ ex altera ꝑte reſpiciūt velle laudari ꝓut concernitin ſe finē ſimplicit̓ vel ex ꝯſequēti. ¶ Sed pōt queri. cuꝫcontingit vane delectari nōſoluꝫ in laude vel fauore hominū: ſed in diuitijs ⁊ ī alijs bonis mutabilibꝰ. ⁊ ita vane gloriari: qͣre appetitꝰ hūane laudis vel fauoris magiponit̉ ꝓ motiuo in pct̄o iſto ꝙͣ appetitꝰ alioꝝ? ¶ Ad qd̓dicēduꝫ. ꝙ eſt vanitas quedā in creatura: in eo ꝙ eſt exnihilo. ⁊ eſt vanitas quedā in actu volūtario: cū non refertur ad debitū finē. his duobꝰ modis vanitas eſt ꝯmunis in appetitu laudis ⁊ in appetitu diuitiaꝝ ⁊ alioruꝫbonoꝝ mutabiliū. Preter has aūt vanitates ī ip̄o actulaudatōis eſt triplex vanitatis cauſa. vna ex ꝑte eiꝰ quilaudat: ⁊ hec eſt opinio que valde mutabilis ⁊ vana eſtqꝛ homo modo opinat̉ vnū modo eiꝰ oppoſitū. ex hͦ ꝯtrahit laus quādā vanitatē ſcꝫ ex opinione laudātiuꝫ. Un̄hiero. Si vitam tuā in ore hominū poſueris. modo paruus modo magnꝰ modo malus hic eris. Et ideo dicit̉. .j.eccͣi. Sapiens vt ſol ꝑmanet ꝗ .ſ. querit gloriam in teſtimonio bone ꝯſcientie: ſed ſtultꝰ vt luna mutat̉. qꝛ inaneglorioſus nūc creſcit nūc decreſcit in opinione laudātiūAlia cauſa vanitatis in laude eſt ex ꝑte materie ex quaquia laus ẜm hoc nihil aliud eſt ꝙͣ aer percuſſus flatu.aer aūt eſt de ſe vanus ⁊ flatus. etiam quo aer ꝑcutiturvanior quia ſtatim tranſit. ⁊ ideo ex hoc contrahit lausquādaꝫ vanitatē. Tercia ratō eſt ex ꝑte eius de quo eſtip̄a laus. homo em̄ laudat alium ẜm ꝙ de ip̄o opinatur⁊ ideo quia aliquādo opinat̉ de malo ꝙ ſit bonū ⁊ econuerſo: laudat aliquādo de quo nō eſt laudādus ⁊ econuerſo. ⁊ hec eſt vanitas. ⁊ ex hoc iteꝝ trahit ip̄a laus vanitatem. Ex his igit̉ videt̉ ꝙ laus nōſolū ē vanū ſꝫ etiaꝫ
vaniſſimū. Unde ꝗ laudem appetit delectat in vaniſſimo⁊ iō inanis gloria plus determinat̉ reſpectu hꝰ appetitꝰ.ſ. laudis: ꝙ reſpectu appetitꝰ alioꝝ actuum. vnde a qͦdaꝫſapiente ſic diffinit̉ inanis gloria eſt motꝰ indeterminatad laudem humanam.¶ Nembrū quartumUarto q̄rit̉ de ꝯueniētia ⁊ dr̄a inanis gl̓iead ſuꝑbiā maxīe qͦ ad motiua h̓ ⁊ ibi greg.Inanis gl̓ia ſuggerit p̄eſſe vt pluribꝰ ꝓſit.Io. Ambitō hūane laudis appetit de ſe eſtīare qd̓ in ſe n̄hͦ at̄ idem ſuggerit ſuꝑbia. ¶ Itē Aug. ſuꝑhꝫ: ⁊ ſuꝑ alios ſe efferre. ⁊ hͦ idē appetit ſuꝑbia. ē gͦ idemmotiuū in vtroqꝫ. gͦ idē pct̄m. ¶ Contͣ Aug. v. de ci. dei.ꝗſꝗs ſine cupiditate glorie qͣ veret̉ hō bn̄ iudicātibꝰ diſplice̓. dn̄ari atꝫ imꝑare deſiderat. et̄ ꝑ aꝑtiſſima ſcelera ꝗ̄ritplerūqꝫ optine̓ qd̓ diligit. ꝓinde qͣ gl̓iaꝫ ꝯcupiſcit aut vera via nitit̉. aut certe dol̓ aut fallacijs ꝯtēdit. volēs bonꝰvideri. eē qd̓ non ē. ex qͦ vid̓r ꝙ ſuꝑbia pt̄ eē ſine inani gloria ⁊ inanis gl̓ia ſine ſuꝑbia. ⁊ ita neutꝝ ē idē cū altero.¶ Itē idem ī eodē. Duo eī ſt̄ libertas ⁊ cupiditas hūanelaudis. q̄ ad fct̄a ꝯpulit mirāda roͣnos. ⁊ loꝗt̉ de libertate dn̄atōis. gͦ ſuꝑbia ⁊ inanis gl̓ia q̄ reſpiciūt iſta n̄ ſuntidem. ¶ Ad qd̓ dd̓m. ꝙ nō ſunt idē formal̓r inanis gl̓ia⁊ ſuꝑbiaꝯtingat vnū in alio eē vt ī pluribꝰ. Un̄ aug.v. d̓ ci. dei. int̓eſt ſane int̓ cupiditatē hūane glorie ⁊ cupiditatē dn̄atōis. naꝫ licꝫ ꝓcliue ſit vt ꝗ hūana gloria delectat̉ nimiū. et̄ dn̄ari ardēter affectēt. Ad pͥmū gͦ dd̓m. ꝙinanis gloria non hꝫ hͦ ex ſe ſꝫ inꝙͣtum ē ꝯiuncta ſuꝑbie.ip̄a eī eſt pͥma filia ſuꝑbie ex hͦ ꝙ ē ei ꝯiuncta: hͦ eſt ꝙ appetit vel ſuggerit p̄eſſe. vn̄ hͦ eſt ꝓprie dictū ꝙ inanis gl̓iaſuggerit p̄eſſe in laude hūana .i. extolle̓ ī laude. vn̄ ſꝑ intēdit laudē ī excellētia: ſꝫ ſuꝑbia ſiſtit ī ip̄a excellētia. ¶ Adſcd̓m dd̓m. ꝙ in illa ambitōe ꝯponūt̉ hec duo pct̄a .ſ. ſuꝑbia ⁊ inanis gloria. vn̄ eſt ibi qd̓ eſt ſuꝑbie: ⁊ qd̓ ē inanislorie. Ambitō em̄ laudis importat appetitu laudis vthonoret̉ ⁊ laudet̉ ab alijs v̓bo: et̄ ꝙͣtum ad hͦ eſt ipſiꝰ inanislorie. Item talis appetit p̄eſſe ⁊ efferri ſuꝑ alios ⁊hͦ eſt ſuꝑbie. Unde duo ſunt in illa aucͣte. pͥmum ꝑtinetad inanem gloriam. qm̄ ſiquis appetit. eſtimat ⁊ diciturmagna vt laudet̉. ſecuperbiam. qn̄ .ſ. appetit ſeſuꝑ alios effe¶ Nembrum quintumUinto querit̉ de ꝯꝑatōe huiꝰ pct̄i ad pct̄mſuꝑbie. vtꝝ ſit generale ad illud. ad qd̓ ſicSic̄ ꝯtingit hore appete excellētiā in hͦ bono ⁊ in illo. ita ꝯtingit ip̄m appete̓ gl̓iam īh̓ bono ⁊ ī illo. vn̄ in oībꝰ pt̄ hō extolle̓: pt̄ gloriari ⁊ ecōuerſo. gͦ neutꝝ naſcit̉ ex alio. īmo ex eqͦ ſe hn̄t. ¶ Itē duoſt̓ appetibilia dr̄ſa. qͦꝝ vnū non ē ſub alio .ſ. hūana laus ⁊excellētianoꝝ. ⁊ for̄ant hec duo pct̄a q̄ ſt̄ inanis gl̓ia⁊ ſuꝑbia. gͦ neutꝝ ſb̓ alio ſꝫ ex eqͦ ſe hn̄t. ¶ Itē velle ſcie vtexcellat ⁊ velle ſciē vt ſciat̉ ⁊ laudet̉ ab hoībꝰ. hec ſt̄ duoappetibili a:⁊ neutꝝ ſub alio. ⁊ vnū ē ſuꝑbie alid̓ ē inanis gl̓ie ¶ Itē Crrẜ. ſi auaritiā paulꝰ vocat ydolatriā. hꝰmr̄eꝫ ⁊ radicē ⁊ fontē oīm maloꝝ vanā gloriaꝫ dicat. gͦbia. n̄ gͦ naſcit̉ ex illa. gͦ ex eqͦ ſe hꝫ cū imr̄ maloꝝla. ¶ Adoſitu dic̄ g̓g. ī mora. ꝙ inanis gl̓ia naſcit̉ exſuꝑbia tāpͥma eꝰ filia. ¶ Ad qd̓ dd̓m. ꝙ vana gl̓ia duobꝰ mōis accipit̉. vnoº ꝓut dr̄ vana. ẜm quā d̓lectat̉ ⁊ gloriat̉ hō in hͦ bono mutabili vano ⁊ ī illo pluſꝙͣ in deo ꝗ ēſūmū bonū ⁊ īcōmutabile. ⁊ ſic dr̄ vana gl̓ia ꝓut ip̄a dic̄delectatōꝫ ī re vana q̄cūqꝫ ſit illa. ⁊ hͦ mō ip̄a ē pctm̄ generale. ⁊ dr̄ mr̄ oīm pct̄oꝝ. ⁊ circuit oīa mala ſic ſuꝑbiaqꝛ ſic̄ ſuꝑbia dr̄ ꝯtēptꝰ īcōmutabilis boni. ⁊ rōne illiꝰ ꝯtēptꝰ ꝗ eſt ī omni pct̄o. ⁊ opponit̉ vere glorie q̄ ē in bono īcōmutabili. ⁊ ē mr̄ maloꝝ ⁊ ꝯcomitāt̉ ſeinuicē. qꝛ delectaptū incōmutabil̓ boni. ⁊ alitio ī re vana ꝯcomitat̉qn̄ ex illa delectatōne ſequit ille ꝯtemptꝰ. aliqn̄ ex illo