rus fortaſſe dicit̉: ea v̓o qua diſponit oīa ſuauiter. ſapiētia ꝓprie vocat̉. vt ſit vtrūqꝫ vniꝰ eiuſdēqꝫ ſapiētie. ¶ Cōtra ꝙ intelligit intellige̓ ſe. nō facit in ip̄o aliquā pluralitate. ergo ꝓpter hoc non dicet̉ eſſe multitudo in rebus.Item nō magis ſe habet ad vnā rē conditā intellige̓ ſe.ꝙͣ ſi ter dicat̉ vel quater reflectēdo: gͦ nō ꝓpter hͦ erit rerum conditaꝝ differētia. Tantū em̄ ꝑtinet intellige̓ reflexum bis vel ter ad angelū quātū ad aīaꝫ ⁊ ecōuerſo.cū vtrūqꝫ ſit a deo īmediate. ¶ Pret̓ea ſi hec eſſet ratioꝓcedēdi res in multitudīe. vnaqueqꝫ res ꝓcedēs ꝑticiparet intellectū. qua ratōe ⁊ alia res. ⁊ ita nō magis dicet̉ angelus ⁊ aīa rationalis. ꝙͣ ſenſibilis. ⁊ ita de alijsrebꝰ ꝯditis: qd̓ cū nō ſit. nō eſt hec ratō ꝓcedēdi in multitudine. ¶ Itē ſi angelꝰ ꝓcedēt a deo. eo ꝙ intelligit intellige̓ ſe. vnde eſſet multitudo angeloꝝ: nō em̄ eſſet niſivnꝰ angelꝰ. cū nō ſit niſi vna rō nūeralis: reſtat gͦ aūt ꝙnō ſit multitudo in eo ꝙ creat̉ vel condit̉ a deo. aut nō ēex dictis cauſis. ¶ Si v̓o dice̓t̉ ꝙ multitudo ī his q̄ cōdita ſunt a deo. eſt a multitudīe actꝰ diuini qui ē creatōcreat em̄ hoc ⁊ creat illd̓. ⁊ differētie creatoꝝ rn̄det differētia actuū. ſicut apparet ī alijs actōnibꝰ. ꝯtrariū videt̉Creatō eī actio vna ē quātū ē ex ꝑte creantis. Si gͦ alia⁊ alia dicit̉ creatō. hoc ē reſpectu alteriꝰ ⁊ alteriꝰ creatiattendit̉ gͦ differētia in ip̄a creatōe ratōe creati. nō econuerſo. Si em̄ creatō habe̓t differentiaꝫ nō ex ꝑte creati.tūc oporte̓t aliquā differētiaꝫ aſſignare ex ꝑte creantis⁊ qꝛ nulla ē. nō attendit̉ differētia creatoris aliūde. ꝙͣ adifferētia rei create. Ex p̄miſſis gͦ videt̉ colligi. ꝙ nō eſta ſūme vno multitudo īmediate inꝙͣtum hmōi qd̓ exit.ratōe vniꝰ exit. ¶ Ad ꝯtrariū ſic pōt obijci. potētia diuina ē infinita. declarato aūt potētie infinite ē ampliꝰ permultitudinē ꝙͣ ꝑ ſingularitatē: ⁊ ꝑ multitudinē ſil̓ ꝓcedentē in eſſe. ꝙ nō ſimul ꝓcedentē: gͦ creatō cū maīfeſtatpotētiaꝫ ſūma declarabit ꝯueniēter. magis ī multitudīeꝙͣ in ſingularitate. Itē bonitatis ē coīcare. gͦ ſūme bonitatis maxīe coīcare. ⁊ eius q̄ magis eſt magis coīcare: ſꝫmagis eſt coīcare cū coīcatur pluribꝰ. ꝙͣ cū coīcatur vniſoli. gͦ diuine bonitatis q̄ ē maxīe bonitas. ē pluribꝰ bonitatē coīcare. ¶ Item tāta eſt noticia ſiue ſapientia indeo. qua maior nō pōt excogitari ſꝫ maior ē noticia plurium q̄ ſunt ab ip̄a noticia. ꝙͣ vniꝰ ſolius qd̓ fit ab eadēergo illa ē tribuēda deo: qd̓ nō ꝯtingat. niſi plura fiantab ip̄o: gͦ multitudo eſt in ip̄is creaturis. ſiue in his q̄fiūt a deo. Nec hoc obſtat. ꝙ vnū ⁊ multa opponūt̉. vnūquodqꝫ aūt. qd̓ a ſūma vnitate eſt ⁊ vnū eſt. licꝫ em̄ vnūquodqꝫ ſit vnū cū ex illis elicit̉ ml̓titudo: vnū em̄ ⁊ multa nō ſic opponūt̉. qn̄ vnū ſit prīcipiū multitudīs. ¶ Itēvnū eſt pͥncipiū materiale multitudīs ſine quo nō ē multitudo. ſꝫ magis ꝯgruit vnitas efficiēti pͥncipio ꝙͣ materiali: gͦ magis ꝯuenit ꝙ vnū ſit effectiuū pͥncipiū multitudinis. ꝙͣ materiale multitudīs. ¶ Itē ſi quere̓t̉ ante omnem differētiaꝫ alia differētia. ⁊ ante oēm multitudinēmultitudo. oportēt ire in infinitū. gͦ alicubi eſt ſtanduꝫ:ſed in pͥmo actu rerū que fiūt nō ē poſſibile inuenire ml̓titudinē ex ꝑte faciētis. cū ſit om̄imoda ſimplicitas: ⁊ ſieſt ibi pluralitas ꝑſonarū. illa nō eſt ẜm quā diſtinguitur pluralitas rerū conditarū. Indiuiſa em̄ ſunt operatrinitatis ſicut habet̉ in li. de trini. Quoꝝ em̄ eſt eadeꝫeſſentia inſeꝑabilis. eſt ⁊ eadē operatō: ex quo relinquitur. cū ratō diuerſitatis nō ſit ex ꝑte faciētis. erit gͦ prima diuerſitas ſiue multitudo: ex ꝑte eiꝰ ꝙ fit. ⁊ pͥma adnullā aliā eſt reducēda. Unde ſicut ex ꝑte cauſe volūtatis diuine nulla ē ratō alia querēda. ita ex ꝑte multitudinis in eo ꝙ fit pͥmo. nō eſt alia multitudo prior querēda. ¶ Ad idē differētia orit̉ ex his quoꝝ eſt differētia.ſed ea ſunt vnū ⁊ vnū. Unū aūt in ſe ē indiuiſum ab aliodiuiſuꝫ. hoc aūt eſt vnūquodqꝫ in eo ꝙ eſt: gͦ cuꝫ poſitoente ponat̉ vnū. ⁊ poſito iterū ente ponat̉ vnū. multitudo aūt ſurgit ex vno ⁊ vno. ⁊ ita ex ente ⁊ ente: gͦ multitudinis rato nō queretur aliūde. ¶ Item differētia eſt inip̄is ſpeciebꝰ ⁊ huic reſpōdet vnitas generis. Si auteꝫ
querat̉ de differētia ſpecieꝝ. aut ſeip̄is differūt aut differētijs. differre aūt nō alijs ꝙͣ ſeip̄is differūt. Similiterque differūt nūero ſunt vnū ſpecie: que aūt differūt nūero ſeip̄is differūt. Similit̓ que ſūt multa gene̓ ſiue multa ꝓceſſionibꝰ. ſunt vnū pͥncipio. gͦ ⁊ hec ſimul erunt ſeip̄is differētia oīno. cū ante iſtā differētiaꝫ nō ſit aliamdifferētiaꝫ reꝑire: ante em̄ multitudinē ꝓceſſionalē nō ēalia multitudo. ſicut neqꝫ ante vnū a quo ꝓcedūt ē aliavnitas: gͦ multitudo ī rebꝰ pͥmo creatis. nō habet an̄ ſealiā multitudinē. ¶ Itē in his que ꝓcedūt a volūtate. ēinuenire pͥmaꝫ differētiā que nō ad aliā reducit̉. ſimilit̓in his q̄ fiūt a natura ē inuenire pͥmā differētiā. In hisem̄ que fiūt a volūtate pͥma differētia ē volūtas bona etmala. In his aūt que fiūt a natura. differētie elemētoꝝin inferioribꝰ cauſis. differre v̓o ſuꝑioꝝ corpoꝝ ſuꝑioribus cauſis: multo ergo fortiꝰ ē pͥma multitudo ſiue diuerſitas. in his q̄ ſiūt a pͥma cauſa agēte. que nō hꝫ aliāante ſe. ¶ Ad qd̓ dicendū ē. ꝙ multitudo ē a pͥmo efficienti. in alijs etiā multitudo ē ab vno pͥncipio: vnūquodqꝫ tn̄ qd̓ eſt a pͥmo pͥncipio ſcꝫ deo. qui ſūme vnꝰ eſt. ꝓcedit ẜm ratōeꝫ vniꝰ: ip̄a etiā multitudo quodāmō ē vnū.¶ Ad illud v̓o quod obijcit̉. ꝙ multitudo nō pͥmo ꝓcedit ꝑ creatōeꝫ a deo. ẜm tm̄ vnū: dicēduꝫ ē ꝙ aliter dicit̉vnū. cū dicit̉ mūdꝰ ſenſibilis ē vnū. ⁊ cū dicit̉ vnūquodcreatū vnū. Mūdꝰ em̄ ſenſibilis ẜm ratōeꝫ vniuerſi abvnitate nomē accipit. ſicut dicit augu. ꝯtra manicheo.hec aūt vnitas ē multitudīs ordinate ad ſūme vnū. habentis ꝯplexionē in ꝑtibꝰ. De hac vnitate dicit in illo libro augu. tanta ē vis ⁊ potētia integritatis. vt que ml̓taſunt bona tūc placeāt. cū in vniuerſuꝫ aliqd̓ ꝯueniūt atqꝫ ꝯcurrūt: ⁊ ẜm hoc illud dicit̉ .j. gen. Uidit deꝰ cunctaq̄ fecerat ⁊ erāt valde bona: recte gͦ dicit̉ ꝙ mūdo archetipo tanꝙͣ exēplari. reſpōdet mūdꝰ ſenſibilis tanꝙͣ exemplum: ⁊ accipiat̉ large hic ip̄m ſenſibile. vt ꝯtineat in ſeres ſpūales. Unde ſi alie res crearēt̉ vel fierēt ad mundum ſenſibilē ꝑtinerēt. ſic̄ infra patebit. Nō ſic aūt ē devnoquoqꝫ creato ſigillatim accepto. eo ꝙ nō dicit ratōꝫoīno ꝑfecti in conditōne. Unde licet mūdꝰ ſenſibilis ſitvnꝰ. nō tn̄ hoc creatū vel illud ē vnū ſolū. īmo ex hoc ſequit̉. ꝙ non eſt vnū ſolū ad hoc ꝙ fiat vniuerſuꝫ. ¶ Adſecūdū v̓o dicendū ē. ꝙ nō ē ſimile in exēplaribꝰ inferioribꝰ ⁊ exēplari ſūmo. Exemplar em̄ in inferioribꝰ alligatum eſt materie. ⁊ hoc habet oīno eſſentiā efficientis.Unde diuerſe forme in exemplari in ſpecie: reſpōdet diuerſa forma in ſpecie in exemplo. ⁊ eidem in ſpecie. eadem in ſpecie. non ſic aūt eſt in exemplari ſūmo: vna em̄eſt eſſentia ſpecies exemplaris. cui reſpondēt diuerſa exempla in ſpecie. ⁊ etiā diuerſa in genere: ip̄a em̄ omninoeſt abſtracta exiſtens omniū forma. ſicut habet̉ in fine libri de vera reli. ¶ Ad tercium dicendū. licꝫ dicat̉ ydeahmōi. ⁊ dicatur ydea illius. ⁊ ita ydeis reſpondēt ydeata: nō tamen ſi vna eſt eſſentia huiꝰ ydee ⁊ illius. ⁊ ita īinfinitū fit cauſatū in eſſentia: quia aliūde accipit̉ vnitas ⁊ multitudo in ip̄is rebus creatis vel ꝯditis ẜm eſſentiam ꝙͣ ab ip̄o exemplari ẜm eſſentiam. Ip̄a eī eſſentia exemplaris deus eſt. vnde ydea huiꝰ ⁊ ydea illiꝰ ſūteſſentialiter vnū. hoc aūt creatū ꝓpriam eſſentiā habet.qua ab alio creato diſtinguit̉: ⁊ hoc accidit ꝓpter omnimodam vnitatē quo ad eſſentiam que ē ex ꝑte cauſe agētis. ⁊ multitudinē eſſentialem que cōtingit eſſe ex partecreatoris: forma em̄ huiꝰ non eſt forma illius. nec materia huiꝰ eſt materia illius. ¶ Ad quartū quo videt̉ concludi. ꝙ numerꝰ conditoꝝ in ſpecie nō eſt a nūero ydearum. Rn̄dendū eſt. ꝙ numerꝰ ydearū nō ꝓprie dicit̉ niſiex quadā relatōe ad ip̄as res ꝯditas. in ſe d̓o ē vna eſſentia: ⁊ ideo nihil ꝓhibet plures res vl̓ paucōres ꝓcede̓eē. Ip̄a em̄ ē vna ſapiētia. q̄ nec creſce̓ nec decreſce̓ pt̄. li.cet res creſcat vel decreſcat. Unde aug. xj. d̓ ciui. dei. nōſunt multe ſꝫ vna ē ſapiētia. in qua ſunt infinita quedā.eiqꝫ ſunt infiniti theſauri rerū intelligibiliū. in quibusſunt omnes inuiſibiles atqꝫ incōmutabiles rōnes rerū