Capitulum
Vnicum
teſtibꝰ ſaltī. Et de his oībꝰ hēs ī. iij. ꝑte. ti. j.Quīto ꝙ ꝑſeuerāti ī adulterio alter qͥ ē īnocēs nō debet exactus reddere debitū: quādoē notū. xxxij. q. j. ꝑ totū. Declaratōem huiꝰhabes ī. iij. parte. ti. j. Sunt et alia p̄ceptaeccl̓e aliquas ꝑſonas concernētia. et nō itageneralia. que ⁊ cauſa breuitatis ⁊ alijs cauſis obmittunt̉. que ꝑtinēt ad diuerſos ſtatꝰDe canonibꝰ. Nota ꝙ. §. xij.canon aliqn̄ ſumit̉ large ꝓ qͣcūqꝫ regula ī qͣcunqꝫ facultate: ⁊ ſic etiā ſcīa. medicīe dr̄ habere ſuos canones. Aliqn̄ ſumunt̉ ꝓ oī ſcriptura eccl̓aſtica: ⁊ ſic Pieroꝰ dicit ī prologobiblie. ꝙ aliqͥ libri ī biblia. vt liber ſapīe. Eccleſiaſtici. ⁊ hmōi. nō habēt̉ ī canonē. ſcꝫ librorū ſcripture qͥ ſūt approbati ab eccl̓a. vtnullo modo liceat dubitare de his q̄ ꝯtinent̉ī ill̓. ⁊ ꝑ illos argumētat̉ neceſſario concludendo ī his que ſūt fidei. Scd̓m hoc etiā qd̓cūqꝫ habet̉ ī corꝑe iuris canonici dr̄ canonionſolū cōſtitutōes eccl̓aſtice: ſꝫ etiā dictaoctoꝝ q̄ ibi habent̉. Tercio dr̄ canō ſtricteꝑ conſtitutōne eccl̓aſtica. que fit ī concilijsoniuerſalibꝰ vel ꝓuintialibus. Naꝫ vt dicitGracianꝰ diſ. iij. §. j. Cōciliorū alia ſunt vnierſalia. alia ꝓuītialia. Et ꝓuītialia. alia cebrant̉ auctoritate romani pontificis. pn̄tepidelicꝫ legato romane eccleſie. Et dicit ibilo. ſuꝑ v̓bo legato .ſ. ſpēal̓r ad hoc deſtīatoicꝫ eī aliqͥs ſit general̓ legatꝰ: nō tn̄ pt̄ fae̓ generale vel ꝓuintiale cōciliū: qꝛ ea q̄ roano pontifici concedūt̉ ſpēaliter mandal. generali iuriſdictōe nō tranſferunt̉. extͣ.x offi. lega. ꝙ trāſlatōeꝫ. ¶ Sꝫ nunqͥd meopolitanꝰ poteſt conde̓ canones ī ſuo cōio .ſ. ꝓuintiali: dicas ꝙ ſic. de paruis negojs. ⁊ de his que ſpectāt ad onus ſuū. de manis rebus nō poteſt. vt de his que ꝑtinentd fidē. vt. xvij. diſ. Multis. Et canones ſuiū obligāt eos qui ſibi ſunt ſubditi .ſ. de ꝓitia. ¶ Et notandū ẜm Archi. di. e. ſuꝑ v̓legato. ꝙ legatꝰ ī ꝓuintia ſibi decreta ſeuōmiſſa pt̄ ſtatuta face̓. ⁊ durant ſtatuta ꝑū etiā eo recedente. extͣ. de offi. lega. Nemīt vt euites oēm calūniā: ītelligas de ſtatuis legatoꝝ ī cōcilijs ꝓuītialibꝰ vel generalius. de qͥbꝰ loqͥt̉ hic gracianꝰ. di. lxxvj. vtiā. De alijs p̄ceptis ſuis īhibitōibꝰ ⁊ īterdictis. dico ꝙ ſi aliquē ꝓhibet aduocare. poſtīs admīſtratōis ſue .ſ. legati. pōt ſuū officiū aduocatōnis ſue exerce̓. ff. de pen. l. vlt̓̄.in vnic. Et ſimiliter ſi ad tempus prohibꝫllud. ff. de pen. l. Aoris. Si v̓o ſententialiter cū cauſe cognitōne. ſuo officio finito nihilominus tenet ſtatutū. Et ita ītelligiturC. de poſtula. l. j. Et ꝙ glo. dicit de legato ꝙnō pōt conciliū ꝓuītiale face̓: ītelligēdū ē īhis que ſpectāt ſolū ad papā. nā hoc facerecōciliū puītiale ſpectet ad metropolitanuꝫ
cū ſuis ſuffraganeis: vt eo inferior nō vide (at̄ legatꝰ. dicēdū ē ꝙ ꝙͣtū ad ꝓuintiā ſibi decretā: pt̄ facere cōciliū: qꝛ ī ea ordinariꝰ eſtextra. de offi. lega. legatos. li. vj. ¶ Iteꝫ querit Archi. di. xvij. ſuꝑ. c. j. Si fiāt ī ꝯcilio ꝓuintiali aliqͥ canones. ⁊ aliqͥs īcidat ī aliquēilloꝝ: nunqͥd archiep̄s ſine ep̄is poterit abſolue̓. Rn̄deo ꝙ hoſti. ī. c. Graue de p̄ben. facit circa hoc diſtīctōꝫ: ⁊ dicit ꝙ ſi formāturſtatuta ī forma cōcilij: vt ſi dicat̉. Nos conciliū vel nos archiep̄s: de conſēſu ſuffraganeoꝝ nr̄oꝝ ī concilio cōgregatoꝝ ſtatuimꝰ⁊cͣ. tūc ſine cōſenſu eorūdē nō pot̓it fieri abſolutō vel relaxatō. ar. de tēpo. ordi. Si archiep̄s. Et de offi. d̓le. cāꝫ. Niſi forte ep̄i hocei cōceſſerīt. vel ſuꝑ hoc ſit munitꝰ ꝯſuetudine vel p̄uilegio ſpēali. extͣ. de offi. ordi. duoAut ī ꝑſonā archiep̄i ſit factꝰ canon. Ut ſidicat̉. Nos archiep̄s de conſilio fr̄m nr̄orūQd̓ ꝯſiliū cū n̄ īportet ncc̄itatē. vt nota. extra. de arbi. Cū olī: nō multuꝫ oꝑat̉: ⁊ ſic ꝑſe poterit abſolue̓ ſatiſfactōe tn̄ p̄miſſa: extͣde īſtitu. ex frequētibꝰ: niſi ſit ſolenne anathema. Alij v̓o īdiſtincte dicunt ꝙ non pōtNā cū ſtatutū non poſſit face̓ in prouintiaſine ſuis ſuffraganeis. nec econtra .ſ. poteſtabſoſue̓. diſ. xviij. Epūs. Et ſic non poteritpenā tolle̓ ſine concilio. qꝛ oīs res ⁊cͣ. extrade re. iu. Concludit archi. Ego credo. ꝙ ſiueſi dicat nos ꝯciliū ſiue nos archiep̄s de conſēſu ⁊cͣ. nō ſolū archiep̄s poterit abſolue̓ ſuum ſubditū ab illo ligamine: īmo et qͥlibetſuffraganeꝰ eiꝰ poterit abſoluere ſuum ſubditū. cū talis ſit ſentētia canonis ſiue iurisar. extra. de ſen. exco. Huꝑ. ¶ Dicit etiā gracianꝰ. ꝙ ep̄orum concilia .i. congregatōnesquas faciūt ep̄i cū clericis ſue dÿoceẜ. queconſueuerūt dici ſynodi: ꝙͣuis ſint īualidaad conſtituendū ⁊ diffiniēdū: non tn̄ ſunt īualida ad corrigendū ⁊ exhortandū: habētetiā auctoritatē īponēdi ⁊ indicendi. qd̓ al̓sſtatutū ē. diſ. xviij. §. j. vbi dicit glo. ꝙ iſtd̓non ē veꝝ .ſ. ꝙ ep̄i ī ſynodo non poſſint aliquid ſtatuere. īmo poſſunt conde̓ canonesep̄ales. ſicut archiep̄i prouītiales: nō tamēcōſueuer̄t dici canones: ſꝫ cōſtitutōes ſynodales. Et qͥlibet populꝰ ⁊ quelibꝫ eccleſia poteſt ſibi ſtatue̓ aliquod ius. di. xj. catholicaSuꝑ qͦ. c. dicit Archi. ꝙ nullū ſtatutū pōtface̓ ſiue cathedral̓ eccl̓a ſiue alia ſine cōſēſu ep̄i. extͣ. d̓ ꝯſue. Cū conſuetudīs. ⁊ de hisque fiūt a prela. Nouit: niſi ſint aliqͣ mīmaRatō ē. qꝛ epūs eſt caput cathedralis eccleſie ⁊ aliarū. extͣ. d̓ teſti. reqͥſiſti. Et ſn̄ capitenihil ē faciendū ẜm Inno. qͥ ſic nota. extrade conſtitu. Cū acceſſiſſēt. Sꝫ videt̉ ꝯtͣdice̓extͣ. de cōſtitu. cū oēs. ⁊ de cleri n̄ reſi. cū dilectꝰ. Sꝫ dic ꝙ illa iura pn̄t ītelligi qn̄ ꝯſtitutio illa fuerit facta auctoritate ep̄i: vel