Litulus.xvij.
nō erat qui eam īpūgnaret. al̓s nō valeret.niſi papa ex certa ſcīa illam ꝯfirmaſſet ẜmBern̄. ꝯpoſt. qͥ ita notat ī dicto. c. cum oēs.De canonibus ꝯcilio. §. xiij.rū vniuerſaliū. ⁊ de ip̄is ꝯcilijs vniuerſalibꝰq̄ ſint approbata. hēt̉ di. xv. ⁊. xiij. ꝑ totū. etibi etiā hēt̉ de canonibꝰ apl̓oꝝ. qͥ ſūt autētici. ⁊ qͥ apocrifi. Et ſpēal̓r canōes ſeu ꝯſtitutōes edite ī. iiij. pͥmis ꝯcilijs vniuerſalibꝰ. inqͥbꝰ reprobate ſūt q̄dā he̓ſes tūc exorte. Approbāt̉. iiij. euāgelia. vt pꝫ di. xv. ſicut ſāctieuāgelij. Et ī di. xvij. ꝑ totū oſtēdit̉ aꝑte: ꝙtalia vniuerſalia concilia non poſſunt celebrari niſi auctoritate pape. Idem Thomas.De decretis ſūmorū. §. xiiij.pōtificū ſeu conſtitutōibꝰ: dicit Nico. papaSi decreta ſūmoꝝ pontificū nō hētis de neglectū ⁊ incuria redarguēdi eſtis. Si hētis⁊ nō obẜuatis. de temeritate eſtis redarguendi ⁊ īcrepādi. di. xx. Quid ſit decretū hēsſupͣ: ꝙͣuis etiā aliqn̄ dicat̉ decretū ꝯſtitutōq̄ fit ī cōcilijs. Et ꝙͣuis ẜm Tho. ī qd̓libetis.papa ī iudiciaiibꝰ ſētētijs poſſit errare quiaibi ꝓcedit̉ ꝑ ꝓbatōes hoīm qͥ poſſunt errareEt de his ītelligit̉ quod dicit̉ extra. de ſen.exco. A nobis .ſ. ꝙ eccl̓a et fallit ⁊ fallit̉. Inhmōi tn̄ ꝯſtitutōnibꝰ ſuis ⁊ decretis errarenō pōt. qꝛ regit̉ a ſpūſct̄o. di. viij. Qui ꝯtempta. Et. xxv. q. j. c. violatores. Et hoc ē veꝝī his q̄ determīat papa vt papa .i. cū cōſiliocardīaliū. Nā que determīaret papa vt priuata ꝑſona. poſſꝫ errare vt alij hoīes. vt pꝫde decreto Anaſtaſij pape. qd̓ reprobat̉ vt n̄peꝝ. di. xix. Scd̓m. ¶ Iteꝫ quod dicit Grego. di. e. Nulli fas ē vel velle vel poſſe tranſgredi apoſtolice ſedis p̄cepta. Sic ergo ruine ſue dolore proſtratꝰ. quiſqͥs apoſtolicisvoluerit ꝯtraire decretis: nec locū deincepsīter ſacerdotes habeat: ſed exors fiat a ſct̄omīſterio ⁊cͣ. Ubi dicit Archidÿa. ī Roſa. ꝙiſtud. c. nulli: poteſt eſſe canoni late ſētentieſcꝫ excoīcatōis vel etiam ferēde. Sūt em̄ qͥdam. qui apoſtolicā ſedē contumaciter negātes eſſe caput oīm eccl̓arum: dicūt ipſānon poſſe cōdere canones ⁊ decreta: nec habere auctoritatē ea condendi. nec eſſe ẜuanda ab ea ſtatuta. Iſti tales he̓ſim et ſciſmaſapiūt: ⁊ ī ipſo genere delicti tanꝙͣ hereticiexcōīcati ſunt. xxv. q. j. Uiolatores. Et de talibus loqͥtur iſtud. c. ſi dicatur eſſe canō late ſētentie. Sunt ⁊ alij. qͥ tranſgrediunt̉ decreta apl̓ice ſedis. nō tn̄ dicūt vel credūt papā nō poſſe conde̓ ea. vel nō eē ẜuanda: tales non ſapiūt hereſim. nec ſūt ip̄o facto excoīcati. licꝫ peccēt mortal̓r: ⁊ ſic pn̄t excoīcari poſt admonitōꝫ. ſiue ergo ſit canon late ſētentie. ſiue ferēde: nullū ſeqͥtur īconueniēs: ſꝫ varie exponēda ē lr̄a ipſiꝰ. c. Ego tn̄
(ait Archidÿ) credo potiꝰ eē late ſnīe: et ꝙloquat̉ de ꝯtēptoribus decretoꝝ. qͥ .ſ. credūtromanā eccl̓aꝫ nō eē caput: ⁊ nō poſſe ꝯde̓decreta. Utꝝ papa ꝑ decretū ſuū ſeu ꝯſtitutōꝫ vl̓ det̓mīatōeꝫ poſſit face̓ nouos articulos fidei. Dicit Archi. ī Roẜ. di. xv. ī primo. c. ꝙ articulꝰ fidei pōt accipi dupl̓r. vnomō ſtricte ꝓ his qͥ ꝯtinēt̉ ī ſimbolo. qͦs oportet oēs fideles explicite crede̓. ⁊ debēt ſcire.de cōſe. di. iiij. an̄. Et ſic papa nō pōt facerepl̓ adde̓ nouos articulos: ſicut etiaꝫ nec nōua ſacͣmēta ẜm tho. Alio mō pōt dici articulꝰ fidei largiꝰ. Tal̓ .ſ. ꝙ crede̓ oporteat qd̓pͥus nō oporte̓t: ⁊ ſic cōp̄hēdit articulꝰ diffinitōes factas a papa vl̓ cōcilijs. ſuꝑ q̄ſtionibꝰ motis de fidē. Et ſic papa pt̄ face̓ nouosarticulos: qꝛ pōt declarare aliqͥd eē firmiteꝫcredendū: ⁊ oppoſitū eſſe he̓ticū. qd̓ priꝰ antedeclaratōꝫ nō erat nccͣm illud crede̓. magisꝙͣ oppoſitū. Ut illd̓. Tres ꝑſōas dīnas eē eqͣles. ⁊ alia ml̓ta q̄ hēnt̉ ī. c. canones. di. xv.q̄ poſt illā determinatōꝫ factā a cōcilijs vl̓papa. nō licuit crede̓ cōtrariū ſine p̄iudicioſalutis vt pͥus. Et ſic ſumit̉ ī decretali. Cuꝫxp̄c. extra. de he̓ticis. Ubi dicit Alanꝰ. ꝙ an̄illā diffinitōꝫ de qua loqͥtur illa decretal̓. cūxp̄c: contrariū dice̓ licebat: cū non eēt ꝓhibitū. Poſt declaratōꝫ illā n̄ licꝫ. Iſta hmōicrede̓ explicite non ē nccͣie niſi p̄latis q̄ legē ſcire debēt. non ꝑfūctorie ſꝫ ſcrutabiliterxxxviij. di. Oēs. Implicite aūt crede̓. eſt crede̓ general̓r qd̓ credit ⁊ tenet eccl̓ia. que fides ſufficit ī hmōi ſub̓tilitatibꝰ fidei: dummodo ſpēal̓r ī contrariū non ſētiat̉. Largiſſime aūt ſumēdo articulū fidei. ẜm ꝙ comp̄hēdit oēꝫ ſententiā verā circa fideꝫ: ſiue ſitdiffinita ſiue non: ī hac larga acceptōe articuli. ſic licꝫ dubitare de eo qd̓ non ē diffinitū ante determīationē. hec Archidÿaconꝰ.¶ De decretalibꝰ epiſto. §. xv.lis QQuid ſit decretal̓ hēs ſupͣ. Ꝙ at̄ habeātdecretales epl̓e eādē aucͣtoritatē. ſic̄ ⁊ decreta ⁊ canones. oſtēdit̉ aꝑte. di. xix. c. j. vbi īfine dr̄. Oſtēdimꝰ nullā eē drīam īter illa decreta q̄ ī corꝑe canonū habēt̉. apl̓ice ſedis p̨̄ſulū: ⁊ ea q̄ p̄ ml̓titudīe vix ꝑ ſingula voluminū corꝑa reꝑiūt̉: cū oīm p̄deceſſoꝝ ſuoꝝdecretalia cōſtituta atꝫ decretales epl̓as qͣsbt̄iſſimi pape diuerſis tēꝑibꝰ ab vrbe romadeder̄t: venerabil̓r fore ſuſcipiēdas: ⁊ cuſtodiēdas eximios preſules leonē .ſ. mādaſſe ⁊gelaſiū ꝓbauīꝰ. Nicolaꝰ papa. Et ī ſeq̄nti. c.di. e. dicit agathō. ſic omēs apl̓ice ſāctionesaccipiēde ſūt. tāꝙͣ ipſiꝰ diuina voce petri firmate. Et Augꝰ etiā dicit. ī. ij. li. de doct̉. xp̄iana: ꝙ int̓ canoīcas ſcripturas ille ſint. qͣsapl̓ica ſedes habere. ⁊ ab ea meruerint epiſtolas acciꝑe. di. e. ī canoīcis. Et nota ẜmArchidÿ. ī Roſa. di. xix. ī prīcipio. ꝙ nemo