Citulus.xv.
do. qūo tutiꝰ obẜuaret̉ qd̓ lex ſtatuerat. Sic̄lex vetꝰ ſtatuit. ꝙ homo nō ꝑiuraret. ſed hoctutiꝰ cōſeruat̉. ſi oīno a iuramēto abſtineatniſi ī cauſa neceſſitatis. Tercio adimpleuitlegē ſuꝑadbēdo p̄ceptis legis q̄daꝫ ꝑfectōnisꝯſilia. vt ptꝫ Math̓. xix. vbi dn̄s cuidā dicētiẜuaſſe p̄cepta: ait. Unuꝫ tibi deeſt. ſi vis ꝑfectꝰ eſſe: vēde q̄ hēs et da pauꝑibꝰ et ſeq̄re meEt ī ẜmone dn̄i ī monte qd̓ hr̄ Math̓. v. et inſeq̄n. c. de ceremonialibꝰ p̄ceptis nō fit mētioqꝛ euacuata ſūt. Cū em̄ eſſent ī figurā. impleta ſūt ꝑ exhibitōeꝫ eoꝝ q̄ figurabāt̉. ⁊ ſic excludūt̉. De iudicialibꝰ v̓o p̄ceptis ꝯmemorauit p̄ceptū talionis. vt qd̓ de hoc dice̓t̉ d̓ oībꝰalijs intelligēdū eſſet. In qͦ p̄cepto docuit nōeſſe intētionē legis. ꝙ pena talionis q̄reret̉ꝓpter vindicte liuorē. quā ip̄e excludit: mouēs ꝙ hō debꝫ eſſe ꝑatus maiores etiā iniurias ſufferre. ſꝫ ſolum ꝓpter amoreꝫ iuſticieqd̓ adhuc ī noua lege remanet. De moralibꝰaūt excludit falſum intellectū phariſeoꝝ..§. iiij.¶ Que ſit grauior lexad obſeruādū vetꝰ vel noua declarat. bTho.pͥma ſcd̓e. q. cvij. articl̓o. iiij. dicens. Ꝙ circaoꝑa virtutis de qͥbꝰ p̄cepta legis dāt̉ duplexdifficultas attēdi pt̄. Una ex ꝑte opeꝝ exteriorū. q̄ ex ſeip̄is hn̄t qͣndaꝫ gͣuitatē et difficultateꝫ. Et ꝙͣtū ad hoc lex vetꝰ eſt multogͣuior ꝙͣ noua. qꝛ ad pl̓es actꝰ exteriores obligabat lex vetꝰ. ī multiplicibꝰ ceremonijs. qͥlex noua. q̄ p̄ter p̄cepta legis nature pauciſſima addit ī doctrina xp̄i et apl̓oꝝ. Licꝫ aliqͣſint poſtea ſuꝑaddita ex inſtitutōe ſctōꝝ patrū. ī qͥbꝰ etiā oportet moderatōꝫ eſſe attēdēdam. ne cōuerſatio fideliū oneroſa fiat. Dīcem̄ Aug. ad inqͥſitōnes Ianuarij de qͥbuſdā.Ꝙ ip̄aꝫ religionē nr̄aꝫ. quā manifeſtiſſimisac pauciſſimis celebratōnū ſacr̄is. dei miſericordia voluit eſſe liberā. ſeruilibꝰ p̄mūt oneribꝰ. adeo vt tolerabilior ſit ip̄a ꝯditio iudeorum. qͥ legalibꝰ ſacr̄is nō humanis p̄ſumptionibꝰ ſubijtiūt̉. Et hr̄ hoc etiā ī decretis diſ.xij. oīa. Alia difficultas eſt circa oꝑa virtutum ī interioribꝰ actibꝰ: puta. ꝙ aliqͥs opusv̓tutis exerceat ꝓmpte ⁊ delectabiliter. ꝓutagit hn̄s habitum virtutis. Et hoc nō hn̄tihabitū virtutis eſt valde difficile: ſꝫ ꝑ v̓tutēreddit̉ facile. Et ẜm hoc. p̄cepta noue legis.ſūt grauiora p̄ceptis veteris legis: qꝛ ī noualege ꝓhibēt̉ interiores animi motꝰ. qͥ exp̄ſſeī veteri nō ꝓhibebāt̉ ī oībꝰ. etſi ī aliqͥbꝰ ꝓhiberēt̉. ī quibꝰ tn̄ ꝓhibēdis pena nō apponebat̉. hoc at̄ eſt difficilimū nō hn̄ti v̓tutē. Sicut etiā dīc ph̓s. v. ethicoꝝ. ꝙ oꝑari q̄ iuſtusfacit eſt facile. Sꝫ oꝑari eo mō qͦ iuſtꝰ facitſ. ꝓmpte ⁊ delectabiliter difficile eſt nō hn̄tiiuſticiā. Et ſic intelligit̉ illd̓. j Ioh̓. v. Mādata eiꝰ grauia nō ſūt. Qd̓ exponēs Aug. ait.ꝙ amāti gͣuia nō ſūt. ſꝫ nō amāti gͣuia ſūt.
hec Tho. Sꝫ ſi ꝯſiderēt̉ ipſa p̄cepta noue legis cū adiutorio ſuo. ſic etiā leuiora ſūt p̄ceptis vete̓is. Nā ī noua lege ꝓponūt̉ ſacr̄a. addūt̉ exēpla. ꝓmittūt̉ immediate et̓na p̄mia.q̄ multū hn̄t hoīes attrahere ad bn̄ oꝑandūetſi ī oꝑe ſit difficultas eā qͣi minuit. Hec at̄nō habebāt̉ ī veteri lege. vn̄ et xp̄c dixit At̄.xj. Uenite ad me om̄es qͥ laboratis et onerati eſtis. Qd̓ exponēs Pilariꝰ dīc. Legis difficultatibꝰ laborātibꝰ. pct̄is oneratos ad ſe vocat. et poſtmodū de iugo euāgelij ſubdit. Iugū em̄ me. ſu. ē ⁊ onꝰ me. le. Et ad hoc pt̄ induci illd̓ pͣs. Uiā mādatoꝝ tuoꝝ cucurri: cūdilataſti cor meū. Dilatat cor caritas. qꝛ facit ſe extēde̓ ad oēs ⁊ oīa bona. ⁊ ip̄a eſt p̄cipuū legis euāgelice. Et cū hec hr̄. nōſolū it̓.ſꝫ et currit̉ ꝑ viā .i. oꝑa mādatoꝝ dei vete̓is⁊ noue legis. Importat at̄ curſus auiditatē.velocitatē. ⁊ facilitatē. qꝛ vt ait Aug. Oīa ſeuia ⁊ inania. facilia ⁊ ꝓpe nulla facit amorEt alubi ideꝫ. Solꝰ amor neſcit laborē. ¶ Ꝙlex euāgelica p̄cipit ⁊ ꝓhibet q̄daꝫ oꝑa extiriora: oꝑa tenebraꝝ. videlꝫ crimīa prohibet.Ad Ro. xiij. Abijti amꝰ oꝑa tenebrarū. Oꝑalucis mādat .i. v̓tutū. Ad eph̓. vj. Eratis aliqn̄ tenebre. nūc auteꝫ lux ī dn̄o. vt filij lucisambulate. et hoc fuit valde decēs. cū ꝑ nouālegē efficiāt̉ hoīes filij lucis. vt oꝑa lucis eismādarēt̉ Io. xij. Credite ī luceꝫ vt filij lucisſitis ait xp̄c. Et hāc lucē legis euāgelice pōtdici pͣs. poſtulaſſe cū ait. Emitte lucē tuā etv̓i. tu. ip̄a me dedux. ⁊ addu. ī mō. ſāc. tu. et ītab̓. tua. Lex euāgelica ꝯtinet lucē .ſ. gr̄e. qꝛhoc eſt ī ea pͥncipale vt dictū ē. et v̓itatē documētoꝝ q̄ ibi hn̄t̉. ⁊ ip̄a nos deducūt ī pn̄tivitā .i. de vno actu v̓tutū ad aliū inducūt faciēdū ⁊ de vno ſtatu .ſ. imꝑfectōri ad aliū ꝑfectōreꝫ ducūt illuſtrādo ⁊ adiuuādo. Et demū adducūt ī mōtē ſct̄m dei .i. ad ſuꝑnā patriā. vbi ſūt pl̓ima tab̓nacula .i. varia p̄miaſctōꝝ. qꝛ vt d̓r Io. xiiij. In domo pr̄is mei māſio. mul. ſt̄ ¶ Pro hoꝝ declaratōe dīc. b. tho.prīa ſcd̓e. q. cviij. ꝙ pͥncipalitas legis noue ēgrā ſp̄ſſct̄i. q̄ maīfeſtat̉ ī fide ꝑ dilectōꝫ aꝑtehāc at̄ grāꝫ ꝯſequūt̉ hoīes ꝑ dei filiū hoīemfct̄m. cꝰ hūanitatē prīo īpleuit grā. ⁊ inde adnos etiaꝫ deriuata ē. Un̄ Io. j. dr̄. Verbū ca.fa. ē. ⁊ pꝰ ea ſb̓dit. plenū gr̄a ⁊ v̓itatis. Et infra. De pleītudine eꝰ nos oēs accepīꝰ. grāꝫ ꝓgrā. Un̄ ⁊ ſb̓dit̉. Gr̄a ⁊ v̓itas ꝑ ih̓m xp̄m fct̄aē. Et iō ꝯgruit vt ꝑ aliqͣ exte̓iora ſēſibilia grāa v̓bo incarnato ꝓfluēs ī nos deducat̉. et exinteriori. grā ꝑ quā caro ſpūi ſb̓ijtiat̉. exteriora q̄dā oꝑa ſēſibilia ꝓducāt̉. Sic igr̄ exte̓iora oꝑa dupl̓r ad grāꝫ ꝑtinere pn̄t. Uno mōſic̄ inducētia aliqͣlit̓ ad grāꝫ. et tl̓ia ſūt oꝑaſacr̄oꝝ. q̄ ī lege noua ſūt inſtituta. ſic̄ bapti.euſa. ⁊ alia. Alia v̓o ſūt oꝑa exteriora. q̄ exinſtinctu gr̄e ꝓducūt̉. et in his eſt q̄daꝫ dr̄a