UiceſimusCitulus
xvj. q. j. decime. Itē ī cōmodatario vel d̓poſitario. qui fuit in mora. de cōmo. c. j. de depo. Bona fides. Itē ī fure. qui ſtatim ē ī mora. ff. de fur. ſubtracto. ¶ Circa hāc regulaꝫnota. ꝙ ad hoc ꝙ dicat̉ quis moroſus reqͥritur ꝙ ſciat ſe debe̓ vel ſcire debeat: ꝙ īterpellatꝰ fuerit a die vel hoīe. ⁊ ꝙ habuerit poſſibilitatē dādi: hec habēs. ff. de rebꝰ cre. l. ꝙ te⁊ tūc tenet̉ moroſꝰ de caſu fortuito: etiamſires fuiſſet ꝑitura apud dn̄m eodē mō ſcd̓maccur. licet mar. contra: vt nota. ī dicta. l.ꝙ te. Fortaſſis .n. dn̄s rē vendidiſſet: ⁊ apd̓aliū periſſet: ⁊ hoc tenet Prr. ¶ Unū nota.ꝙ ſi debitor pͥmo fuit in mora ſoluēdi. et poſtea creditor ī mora recipiendi vel ecōuerſopltīa mora nocet. ff. de vſur. debitor. De mora aūt ⁊ multiplici eius effectu. plene notatur. ff. de vſuris. l. mora. ¶ Sed nunqͥd mora ſemel ꝯmiſſa purgari pōt: Uidet̉ ꝙ nonxij. q. ij. longīquītate. ⁊. xx. q. ij. puella. Et d̓elec. cū in cunctis. In ꝯtrariū ꝙ poſſit purgari. videt̉. xviij. di. c. j. vbi de hoc. et diſ. c.Qm̄. Et de ſupplen. negli. p̄la. lrās. So. Dicꝙ vbi dies p̄figit̉ a canone vel lege penā imponente: mora purgari non poteſt. pena eīſemel cōmiſſa non purgat̉: ⁊ ſic intelliguntur priora iura. ⁊ hec regula. Et hoc ē verūniſi eadē lege vel canone caueat̉ in eo caſupoſſe purgari morā ⁊ penam euitari. et ſicintelligūtur cōtraria. Oena ergo ſemel cōmiſſa non purgat̉ niſi forte fingeretur nonfuiſſe in mora. ij. q. vj. Biduum. Sicut em̄a pena canonis non appellat̉ de appel. Conſuluit. iij. li. vj. Io. an̄. Iſta regula pōt ml̓tum extendi ⁊ vtiliter. Eſt em̄ nociua mora in ſuſcipiendis ſacramentis ꝓpter variaꝑicula que poſſunt contīgere: precipue baptiſmus maxime neceſſariꝰ: diſ. v. baptizari. Similiter in admīſtrandis quo ad dantes: ne interueniēte modica mora inuenirinō poſſint qͥ redimant̉. diſ. v. baptizari. Similiter ī reſtituēdo vitāda ē mora. al̓s ſi valet gͣuiter peccat ẜm Tho. Sil̓r ī contritōehabēdo de mortalibꝰ. quoꝝ nondum penituit: al̓s cuꝫ recordat̉ peccat mortalit̓. Tho.Propter qd̓ dicit̉ Eccͣi. v. Nō tardes cōuerti ad dn̄m ⁊cͣ. Similiter ad benefacienduꝫ.⁊ ſubueniendū neceſſitatibꝰ alioꝝ. Matheixxv. Norā faciēte ſpōſo. que nō ſe p̄parauerūt virgines clauſa eſt ianua. Et coruꝰ habens vocē ꝓcraſtinatōis. nō redijt ad archāEt leuites qui fuit moroſus ī recedēdo a ſocio. ſuꝑuenit maximū ſcandalū ī vxore conſtuprata. vt habetur in li. iudicum.Mutare ꝯſilium quis nō pōtī alterius detrimentū. Hec regula ſumpta ēex. l. ff. eo. ti. nemo poteſt. Pone caſū in electōne. viij. q. ij. dilectiſſimi. ⁊ de elec. publicato. vbi hr̄t̉. ꝙ publicato ſcrutinio: electores
nō poſſūt mutare vota ſua ad aliū eligēdūſi regulariter vnus ē a maiori ꝑte electus.et hoc quia fieret iniuria electo. Itē in eo qͦcirca ſeruitutē alicuiꝰ iuri ſuo ceſſit. qͥ mutare nō pōt: licet ſocij eius nōduꝫ ceſſerintff. de ẜuitu. 2uſ. p̄di. l. ꝑ fundū. ⁊. C. de nego.geſ. l. vlt̓. ¶ Illa igit̉ regula īfra. quod ſemelplacuit: ītelligit̉ ẜm iſtaꝫ: qn̄ .ſ. ex mutatōevoluntatis vel placiti: alteri impedimentūvel detrimentū affertur: vt ibi dicet̉. Et fallit in caſibus ibi notatis. Itē fallit ī ſuo herede abſtinente vel repudiāte: qui te adhucin eobeꝫ ſtatu manēte: poteſt adire. vel tempus ad deliberandū petere. C. d̓ repu. heredi. l. vlt. Io. an. Sic ⁊ cum quis donat aliqͥdvel dat: non debet reuocare. Si contraxitcuꝫ aliquo ſponſalia: non debet mutare: niſi interueniat caſus ī quo liceat mutare. dequo īfra. ī. iij. ꝑte. ti. j. Dauid poſtꝙͣ promiſit dare regnū ſalomoni. nō mutauit conſilium. Saul qui ꝓmiſerat dare filiam dauidī vxoreꝫ. ⁊ mutauit conſiliū: male fecit. Sāſon qꝛ ſoceri ſui mutauerunt ꝯſilium ī eiusdetrimentū. dantes ſponſā ſuam alteri: inde fecit multa mala philiſteis.¶ Nō eſt in mora qui pōt exceptōe legittīa ſe tueri. Hec regula ſūpta ē exl. ff. e. ti. nulla. Pone exemplū ī dn̄o. qui nōrequiſiuit ſeruū ſuū fugitīm infra trienniūmonachū factum. Dicit̉ em̄ fuiſſe in moraQuod eſt veꝝ: niſi poſſet ſe tueri exceptōnelegittima. puta longinquitatis loci. xvij. q.ij. ſi quis incognitus. ¶ Et nota ꝙ vt dixi īregula mora. Ad hoc vt dicatur quis moroſus: neceſſe eſt ꝙ ſciat vel ſcire debeat ſe debere. Sed ille qui eſt tutus exceptōe legittima. neſcit ſe debere vel neſcire debet: gͦ noneſt ī mora. ¶ Itē nota ꝙ dicit exceptōne legittima: que eſt cum eſt obligatus iure naturali vel ciuili. Sꝫ obſtat exceptō. puta pactum de nō petēdo vel ſil̓is. Uel ē obligatusiure naturali tm̄. et facit quod circa indebitum nota .j. q. iiij. in fi. Et ītelligit̉ illa exceptō legittīa. qͥ r̄plicatōe nō elidit̉. Pone exemplū. Debebas mihi. x. feci tibi pactuꝫ denō petēdo. Sꝫ ꝑ metum vel tꝑe furoris hocfeci: tūc excepto pacti nō eſt legittima: qꝛ elidit̉ replicatōe furoris vel metus: ⁊ ideo diceris in mora fuiſſe Io. an.¶ Nemo p̄t ad impoſſibile obligari. Hec regula ſūpta ē ex. l. ff. e. ti. īpoſſibiliū. Scire debes ꝙ īpoſſibilitas ē triplex.iuris ⁊ facti et nature. De p̄ma pone caſuꝫdi. liiij. abbati. vbi dr̄: ꝙ abbas non pōt ſeruum facere libeꝝ .ſ. de iure. qꝛ nil habet proprium. De ſcd̓a. ff. de verbo obli. l. generalilo em̄ tenet ꝓmiſſio. ſi promiſero tibi quodē impoſſibile de facto. vt mōtes alpiū vltra