UiceſimusCitulus
factū. Pone caſū ī iudice qui ita ꝓnūciauitTeme̓ accuſaſti calūniatorē. n̄ ꝓnunciat. ij.q. iij. notādū. Itē pͥuatꝰ a collegio doctoꝝ. n̄ꝑpetuo ſed tꝑaliter intelligit̉ p̄uatꝰ. de ꝯſti.ex lr̄is. Itē tutor remotꝰ nō exp̄ſſo an ꝓpterdolū an̄ ꝓpter culpaꝫ: remotꝰ intelligit̉ ꝓpterculpā. ff. de ſuſpec. tu. l. hoc .n. Concor. cuꝫr̄gl̓a. d̓ pe. di. j. §. pene. vbi dr̄. ꝙ pene legū īterp̄tatōe. magis ſunt molliende ꝙͣ exaſꝑande. Et ex hac regula ē argumentū. qd̓ in dubio p̄ſumit̉ caſſatō electōis facta. non vitōꝑſone ſed electōis modo. ¶ Et nota ꝙ hec benigna interp̄tatō fit ī multis. Primo. qꝛ exml̓tiplici pena exp̄ſſa elegimꝰ mitiorē. l. di.eos. Scd̓o qꝛ ſi verbū pōt īportare penā ꝑpetuā et tꝑalē: eligimꝰ tꝑalem. xxiij. q. iiij.nō oportet. ij. Saluo eo qd̓ habes di. l. c. j. ⁊de ꝯſti. ex lr̄is. ꝑ Ber. ⁊ modernos. ⁊ accur.Tercio. qꝛ de penis non arguimꝰ ad ſil̓ia: qꝛpene nō excedūt ꝓpriū caſū. vt dicit̉ d̓ pe. di.jͣ. §. pene. Quarto. qꝛ vbi ē tale v̓bum puniātur. pͥuent̉. ⁊ hmōi: ꝑ ſnīam intelligimꝰ. nōip̄o iure: de elect. qꝛ ꝓpter. Niſi eſſent ibi verba que aliud ſaꝑent. vt ip̄o iure: vel eo ipſode elect. ꝙͣ ſit. li. vj. Gar. tn̄ ꝯtra: ſꝫ pͥmū credo ẜm Vil. Quīto. qꝛ ī dubio mitiorē cāꝫ eligimꝰ. ff. de ſuſpec. tu. l. hec .n. An aūt iudexpoſſit penas moderare. no. ij. q. iij. §. notādūī glo. Genignior dicit canon. Illa dignioraſūt mutatōe q̄ ſūt excellētiora pietate. di. ixſane. Interp̄tatio. de multiplici īterp̄tatōeno. xj. q. j. §. ex his oībꝰ Io. an. ¶ Extende.Cū videmꝰ aliqͦs flagellatos. p̄cipue bonoscū diuerſis de cāis flagella ꝯtingāt: utd̓ pedi. iij. ꝓductior. debemꝰ īterp̄tari ī benigniorē cāꝫ: puta ad maiorē cumulū p̄mij. Itemcū nos deꝰ flagellat. qd̓ faciat ad purgatōeꝫpct̄oꝝ. de pe. di. j. ſi pct̄m. nō ad īitiū dānatōis. vt Anthiochū ⁊ herodē. Itē vt cū ſeueritate miſceat miſericordiā: aliqͥd diminuēdo ſi pōt. Sicut deus punit cit̉ ꝯdignū. diſ.xlv. diſciplina. ⁊. c. qui iuſte. cum glo.Imputari nō debꝫ ei per quenō ſtat ſi nō faciat. qd̓ ꝑ eū fuerat faciēduꝫPone caſū ī eo qͥ debet appellatōꝫ ꝓſeqͥ īfraannū: cui nō īputat̉ ſi ꝑ eū nō ſtetit. ij. q. vj.anterioꝝ. Itē ī eo qͥ debet ꝓmoueri īfra annū ad ſacerdotiū: cui nō currit annꝰ ipſe: ſiiuſto īpedim̄to detentꝰ. nō potuit ꝓmoueride elec. ꝯmiſſa. li. vj. Itē in eo qͥ rē emit ſubpacto legis ꝯmiſſorie .ſ. ꝙ ſi p̄ciū īfra terminū ſtatutū nō ſolue̓t. res eſſet inēpta: ⁊ emptor ī termīo ſolue̓ volēs: nō habuit cui ſolue̓t. ſibi nō īputat̉. ff. de leg. ꝯmiſſoria. l. cōmiſſoria. ī fi. Ad idē. xliij. di. epheſijs. ¶ Etnota ꝙ dicit ꝑ quē n̄ ſtat. Nō .n. ſufficit velle niſi ad opꝰ ꝓcedat ꝙͣtuꝫ ī eo ē. Impoſſibilitas gͦ facti ſicut a prīcipio ānullat obligatōꝫ. vt ī regula nullꝰ: ita ⁊ ex poſt facto eli-
dit. vt hic. Si tn̄ tenet̉ qͥs face̓ aliqͥd ī certūtp̄s: nec ꝑ eū ſtetit. licꝫ nō īputet̉: tn̄ pꝰ tp̄stenet̉. de do. ⁊. ꝯtu. cū dilecti. Cōſulo tn̄ ꝙ ſipōt īfra tp̄s de impotētia ꝓteſtet̉. ij. q. vj. pꝰappella. ¶ Sꝫ qͥd dices de eo qͥ ſua culpa īcidit ī caſū. ꝑ quē poſtea face̓ nō potuit: qd̓ ꝑeū fuerat faciēdū. videt̉ primo ꝙ ſibi ſit imputandū. qͣ regulariter qͥs de caſu tenet̉: qͥſequit̉ culpā. di. l. ſepe. ⁊. c. ſtudeat: ⁊ d̓ eta.⁊ qͣli. c. j. In ꝯtrariū videt̉ de elect. c. vlt̄. ⁊ d̓p̄ben. qꝛ diuerſitatē. Satis videt̉ dici poſſeꝙ īputandū ſit illi ꝓpter iura pͥmo inductaHinc dicit lex. nō debe̓ ſuccurri ei qͥ ī neceſſitate ſe poſuit. ff. q̄ ſatiſ. da. l. fide iuſſor. Adiura ī ꝯtrariū īducta: reſpōdeo ⁊ dico. ꝙ decre. illa de elec. c. vlt̓. ⁊ decre. diuerſitatis. loquūt̉ de qͣdā pena canonis ꝓlata: ſolū ꝯtranegligētes. un̄ ibi culpa ſiue negligētia nōpunit̉. hoc ſatis ꝓbat decre. qꝛ. Uel dic ꝙ ſiex culpa īponit̉ aliqͣ pena ſuſpēſio vl̓ deportatō: tūc culpa illa vlteriꝰ puniri nō debet.ad hoc. xiij. q. ij. c. vlt̓. Io. an. ¶ Extēde: qꝛ ſipr̄familias facit qd̓ in ſe ē. ad corrigēduꝫ familiā ⁊ dirigēdū. ⁊ tn̄ mala ē: ſibi nō īputatur quo ad deū vel eccl̓ā. et ſil̓r p̄latꝰ ſi facitqd̓ ī ſe ē ad directōꝫ ⁊ ꝓfectū ſubditoꝝ. et tn̄mali ſūt: ſibi nō īputat̉. vt. xlvij. di. §. Quidtūc fiet. ⁊. c. ꝙͣtumlibet. ⁊. c. qd̓ ad nos. Sil̓rſi quis q̄rit baptiſmū. penitentiā. ⁊ hmōi: ⁊ꝑ eū nō ſtat ꝙ accipiat. ſꝫ qꝛ nō inuenit admīſtrāteꝫ hmōi. ſibi nō īputatur quo ad interitū ſalutis: ſi al̓s ē ꝯtritꝰ. de cōſe. di. iiij.baptiſmi vicē. ⁊ de pe. di. j. quē penitet. Sil̓riudex. aduocatꝰ. medicꝰ. ſi faciūt qd̓ ī ſe eſt.ī vſu officioꝝ ſuoꝝ nil obmittēdo de ꝯtīgentibus. ſi damna ſequunt̉: non eis īputaturIs qui in ius ſuccedit alteriꝰeo iure qͦ ille vti debebit. Hec regl̓a ſūpta ēex. l. ff. e. ti. qͥ ī ius. Pone caſū ī patrono. qꝛeodē iure vtet̉ ſucceſſor. qͥ ⁊ p̄deceſſor. xviij.q. ij. eleutheriꝰ. Itē ꝯuenit̉ ſucceſſor ꝑ r̄ſcriptū īpetratū ꝯtͣ p̄deceſſorē: d̓ fo. ꝯpe. dilectiItē ī he̓de qͥ nō vſucapit: qd̓ non vſucapiebat defūctꝰ. ¶ Fallit hec regl̓a ī ml̓tis caſibꝰ. Prīo. vbicūqꝫ morte defūcti ꝯfirmat̉ donatō. ibi .n. he̓s nō penitꝫ. C. fami. herciſ. l.filio. Itē fallit ī ꝯuētōibꝰ vbi ex ꝑſōa ſucceſſoris mutat̉ forꝰ. Hīc ē ꝙ cl̓icꝰ etiā ī ciuilibꝰ⁊ pr̄imonialibꝰ ꝯuēit̉ corā ſuo iudice. xj. q.j. nullꝰ. d̓ fo. ꝯpe. cū ſit. Itē fallit d̓ iurepr̄o.c. j. li. vj. In caſu vbi eccl̓ia ſuccedit laycopr̄ono. Nā eccl̓a hꝫ. .vj. mēſes: cū tn̄ laÿcꝰ hēat ſolū. iiij. Itē legatarij acceptare n̄ pn̄t legatū ꝓ ꝑte. ⁊ ꝓ ꝑte reſpue̓. Si tn̄ decedat pl̓ibꝰ he̓dibꝰ dimiſſis. vnꝰ he̓s poterit ꝓ ꝑte ſuaacceptare. alt̓ ꝓ ꝑte ſua reſpue̓. ff. de leg. l.legatariꝰ. Itē fallit ī caſu qͥ hēt̉. l. ꝓcula. deꝓba. Itē ī caſu qͥ ad. l. falci r̄ꝑit̉. Rō r̄gl̓e ēqͣre eodē iure dꝫ vti. qꝛ plꝰ iuris hr̄e n̄ pt̄. vt