Druckschrift 
1 (1478)
Entstehung
Seite
482
Einzelbild herunterladen
 

UiceſimusCitulus

factū. Pone caſū ī iudice qui ita ꝓnūciauitTeme̓ accuſaſti calūniatorē. ꝓnunciat. ij.q. iij. notādū. Itē pͥuatꝰ a collegio doctoꝝ.ꝑpetuo ſed tꝑaliter intelligit̉ p̄uatꝰ. de ꝯſti.ex lr̄is. Itē tutor remotꝰ exp̄ſſo an ꝓpterdolū an̄ ꝓpter culpaꝫ: remotꝰ intelligit̉ ꝓpterculpā. ff. de ſuſpec. tu. l. hoc .n. Concor. cuꝫr̄gl̓a. pe. di. j. §. pene. vbi dr̄. pene legū īterp̄tatōe. magis ſunt molliende ꝙͣ exaſꝑande. Et ex hac regula ē argumentū. qd̓ in dubio p̄ſumit̉ caſſatō electōis facta. non vitōꝑſone ſed electōis modo. Et nota hec benigna interp̄tatō fit ī multis. Primo. qꝛ exml̓tiplici pena exp̄ſſa elegimꝰ mitiorē. l. di.eos. Scd̓o qꝛ ſi verbū pōt īportare penāpetuā et tꝑalē: eligimꝰ tꝑalem. xxiij. q. iiij. oportet. ij. Saluo eo qd̓ habes di. l. c. j.de ꝯſti. ex lr̄is. Ber. modernos. accur.Tercio. qꝛ de penis non arguimꝰ ad ſil̓ia: qꝛpene excedūt ꝓpriū caſū. vt dicit̉ pe. di.. §. pene. Quarto. qꝛ vbi ē tale v̓bum puniātur. pͥuent̉. hmōi: ſnīam intelligimꝰ.ip̄o iure: de elect. qꝛ ꝓpter. Niſi eſſent ibi verba que aliud ſaꝑent. vt ip̄o iure: vel eo ipſode elect. ꝙͣ ſit. li. vj. Gar. tn̄ ꝯtra: ſꝫ pͥmū credo ẜm Vil. Quīto. qꝛ ī dubio mitiorē cāꝫ eligimꝰ. ff. de ſuſpec. tu. l. hec .n. An aūt iudexpoſſit penas moderare. no. ij. q. iij. §. notādūī glo. Genignior dicit canon. Illa dignioraſūt mutatōe ſūt excellētiora pietate. di. ixſane. Interp̄tatio. de multiplici īterp̄tatōeno. xj. q. j. §. ex his oībꝰ Io. an. Extende. videmꝰ aliqͦs flagellatos. p̄cipue bonos diuerſis de cāis flagella ꝯtingāt: utd̓ pedi. iij. ꝓductior. debemꝰ īterp̄tari ī benignio cāꝫ: puta ad maiorē cumulū p̄mij. Item nos deꝰ flagellat. qd̓ faciat ad purgatōeꝫpct̄oꝝ. de pe. di. j. ſi pct̄m. ad īitiū dānatōis. vt Anthiochū herodē. Itē vt ſeueritate miſceat miſericordiā: aliqͥd diminuēdo ſi pōt. Sicut deus punit cit̉ ꝯdignū. diſ.xlv. diſciplina.. c. qui iuſte. cum glo.Imputari debꝫ ei per que ſtat ſi faciat. qd̓ fuerat faciēduꝫPone caſū ī eo debet appellatōꝫ ꝓſeqͥ īfraannū: cui īputat̉ ſi ſtetit. ij. q. vj.anterioꝝ. Itē ī eo debet ꝓmoueri īfra an ad ſacerdotiū: cui currit annꝰ ipſe: ſiiuſto īpedim̄to detentꝰ. potuit ꝓmoueride elec. ꝯmiſſa. li. vj. Itē in eo emit ſubpacto legis ꝯmiſſorie .ſ. ſi p̄ciū īfra termi ſtatutū ſolue̓t. res eſſet inēpta: emptor ī termīo ſolue̓ volēs: habuit cui ſolue̓t. ſibi īputat̉. ff. de leg. ꝯmiſſoria. l.miſſoria. ī fi. Ad idē. xliij. di. epheſijs. Etnota dicit quē ſtat. .n. ſufficit velle niſi ad opꝰ ꝓcedat ꝙͣtuꝫ ī eo ē. Impoſſibilitas facti ſicut a prīcipio ānullat obligatōꝫ. vt ī regula nullꝰ: ita ex poſt facto eli-

dit. vt hic. Si tn̄ tenet̉ qͥs face̓ aliqͥd ī certūtp̄s: nec ſtetit. licꝫ īputet̉: tn̄ pꝰ tp̄stenet̉. de do.. ꝯtu. dilecti. Cōſulo tn̄ ſipōt īfra tp̄s de impotētia ꝓteſtet̉. ij. q. vj. pꝰappella. Sꝫ qͥd dices de eo ſua culpa īcidit ī caſū. quē poſtea face̓ potuit: qd̓ fuerat faciēdū. videt̉ primo ſibi ſit imputandū. regulariter qͥs de caſu tenet̉:ſequit̉ culpā. di. l. ſepe.. c. ſtudeat: eta. qͣli. c. j. In ꝯtrariū videt̉ de elect. c. vlt̄.p̄ben. qꝛ diuerſitatē. Satis videt̉ dici poſſe īputandū ſit illi ꝓpter iura pͥmo inductaHinc dicit lex. debe̓ ſuccurri ei ī neceſſitate ſe poſuit. ff. ſatiſ. da. l. fide iuſſor. Adiura ī ꝯtrariū īducta: reſpōdeo dico. decre. illa de elec. c. vlt̓. decre. diuerſitatis. loquūt̉ de qͣdā pena canonis ꝓlata: ſolū ꝯtranegligētes. un̄ ibi culpa ſiue negligētiapunit̉. hoc ſatis ꝓbat decre. qꝛ. Uel dic ſiex culpa īponit̉ aliqͣ pena ſuſpēſio vl̓ deportatō: tūc culpa illa vlteriꝰ puniri debet.ad hoc. xiij. q. ij. c. vlt̓. Io. an. Extēde: qꝛ ſipr̄familias facit qd̓ in ſe ē. ad corrigēduꝫ familiā dirigēdū. tn̄ mala ē: ſibi īputatur quo ad deū vel eccl̓ā. et ſil̓r p̄latꝰ ſi facitqd̓ ī ſe ē ad directōꝫ ꝓfectū ſubditoꝝ. et tn̄mali ſūt: ſibi īputat̉. vt. xlvij. di. §. Quidtūc fiet.. c. ꝙͣtumlibet.. c. qd̓ ad nos. Sil̓rſi quis q̄rit baptiſmū. penitentiā. hmōi: ſtat accipiat. ſꝫ qꝛ inuenit admīſtrāteꝫ hmōi. ſibi īputatur quo ad interitū ſalutis: ſi al̓s ē ꝯtritꝰ. de cōſe. di. iiij.baptiſmi vicē. de pe. di. j. quē penitet. Sil̓riudex. aduocatꝰ. medicꝰ. ſi faciūt qd̓ ī ſe eſt.ī vſu officioꝝ ſuoꝝ nil obmittēdo de ꝯtīgentibus. ſi damna ſequunt̉: non eis īputaturIs qui in ius ſuccedit alteriꝰeo iure ille vti debebit. Hec regl̓a ſūpta ēex. l. ff. e. ti. ī ius. Pone caſū ī patrono. qꝛeodē iure vtet̉ ſucceſſor. p̄deceſſor. xviij.q. ij. eleutheriꝰ. Itē ꝯuenit̉ ſucceſſor r̄ſcriptū īpetratū ꝯtͣ p̄deceſſorē: fo. ꝯpe. dilectiItē ī he̓de vſucapit: qd̓ non vſucapiebat defūctꝰ. Fallit hec regl̓a ī ml̓tis caſibꝰ. Prīo. vbicūqꝫ morte defūcti ꝯfirmat̉ donatō. ibi .n. he̓s penitꝫ. C. fami. herciſ. l.filio. Itē fallit ī ꝯuētōibꝰ vbi ex ꝑſōa ſucceſſoris mutat̉ forꝰ. Hīc ē cl̓icꝰ etiā ī ciuilibꝰ pr̄imonialibꝰ ꝯuēit̉ corā ſuo iudice. xj. q.j. nullꝰ. fo. ꝯpe. ſit. Itē fallit iurepr̄o.c. j. li. vj. In caſu vbi eccl̓ia ſuccedit laycopr̄ono. eccl̓a hꝫ. .vj. mēſes: tn̄ laÿcꝰat ſolū. iiij. Itē legatarij acceptare pn̄t legatū ꝑte. ꝑte reſpue̓. Si tn̄ decedat pl̓ibꝰ he̓dibꝰ dimiſſis. vnꝰ he̓s poterit ꝑte ſuaacceptare. alt̓ ꝑte ſua reſpue̓. ff. de leg. l.legatariꝰ. Itē fallit ī caſu hēt̉. l. ꝓcula. deꝓba. Itē ī caſu ad. l. falci r̄ꝑit̉. r̄gl̓e ēqͣre eodē iure dꝫ vti. qꝛ plꝰ iuris hr̄e pt̄. vt