De regulis
Iuris
xxxiij. di. cōmūiter. Et de cl̓i. egro. p̄ſbiteꝝac̄. Io. an. ¶ Extēdo. Religioſꝰ pꝰ ꝓfeſſionēſi efficit̉ peſſimꝰ vel fatuꝰ. non tn̄ ꝓpter hocſoluit̉ vel retractat̉ ꝓfeſſio: p̄latꝰ poſt p̄laturā efficit̉ malꝰ. excoīcatꝰ. ⁊ hmoi: n̄ tn̄ jhoc retractat̉ electō vl̓ ꝯfirmatō eꝰ. Abſoruit̉ qͥs a pct̄is. dicēs ſe velle face̓ penitētiaꝫliūctā. ſe ꝯtritū. ⁊ ſatiſface̓ leſis: ⁊ reſtitue̓:poſtea mutat ꝓpoſitū. nil volēs face̓. non ꝑhoc retractat̉ abſolutō facta. ſed tunc peccat mortal̓r. cū ꝓponit illa non facere. d̓ peni. di. j. Aagna. in glo. ⁊ hmōi.fruſtra ſibi fidē quis poſtuit ab eo ẜuari: cui fidē a ſe p̄ſtita ẜuare reuſat. Pone caſū ī fideli qͦ ad dn̄m: ⁊ ī dn̄oad fidelē ſeu vaſallum. xxij. q. v. de forma.tē de eo qͥ īterpoſita ꝯditōe iurauit aliqͥdace̓: de iureiurā. ꝑueīt. ij. vbi de hoc. Itē deeo qͥ nō vult trāſactōꝫ interpoſitā obẜuare.d̓ pac. Cū ꝓpones. Cōcor. qd̓ hēt̉. xcv. di.ſto ibi. Cur ego te habebo ī prīcipē: cū nōhēas me ī ſenatorē. Sꝫ nōne hoſti ẜuāda ēfides. xxiij. q. j. noli. So. vt ibi nota. Ild̓ eīveꝝ ē. cū ip̄e hoſtis nob̓ ſeruat fidē: ⁊ ſic cōor. cū hac regula. Itē ꝯtra. xxxiij. q. v. Qd̓yo. Ubi dicit̉. ꝙ ſi dir ⁊ vxor pari ꝯſēſu voient ꝯtinētiā. vno labēte alter debet ꝑſeueare. So. Illa ꝓmiſſio n̄ fuerat facta homīdeo. Et que deo vouēt̉. ſine vlla ꝯditōne īleri debēt. xxxij. q. viij. c. j. Et licet vxor adilterata ſit: peccat tamen vir adulterandoxxij. q. vj. ꝑ totū. Fruſtra igit̉ debitū petitui quod debet non impendit. ¶ Unū notaqn̄ ꝑtes aliquid ſibi adinuicem ꝓmittuntib pena: ⁊ vna ꝑs primo frangit fidē. Autpedit magis alteri ꝑti penā ꝓſeqͥ. ⁊ ſtareacto vel cōtractui. aut magis expedit ſibidem rumꝑe. In primo caſu licet fides ſitbi fracta: ip̄e tn̄ ꝓ ſua ꝑte ẜuet eandē: ⁊ ſicoterit petere penā cum effectu. In ſecuno caſu ſecure frāgat fidē. ⁊ fiet hīcinde muua cōpenſatō penaꝝ. vt de penis ꝯſtitutis.Et ſic illā d̓cre. intelligas. ⁊ q̄ ibi no. Io. an.Extēde. Deus ꝓmittit premiū ⁊ bona tꝑaia. ſi bn̄ faciamꝰ: quod ꝓmittimꝰ in baptiſmo: ⁊ penitentiā agamᵛ. Et qꝛ nos franginꝰ fide. et deꝰ reuocat ꝓmiſſa. de peni. di. j. ſiagamꝰ. ⁊. c. p̄dixerat. In ſocietate aliqua ꝓnittūt adīuicē oīa lucra coīcare. cū vnꝰ certus ē ſociū nō ẜuare hoc: nec ip̄e tenet̉ ẜuare. Promittūt adīuicē ꝯiuges tacite redderedebitū alt̓ alt̓i petēti. ⁊ alij nō adhere̓. Si gͦalter adultēt̉: innocēs certe hoc ſciēs. nō tenet̉ illi adulterāti redde̓ debitū exqͦ fregit ſibi fidē. nō tn̄ poteſt ⁊ ip̄e adulterare ⁊cͣ.Generi per ſpem derogatur.Dec regula ſumpta ē ex. l. ff. e. ti. ī toto. Pene caſū. xciij. di. c. vlt. Ubi dÿaconꝰ qͥ genea
lit̓ ē mīor p̄ſbitero. ī illo ſpēali caſu .ſ. qͥ obtīet vices ep̄i maior ē. Itē de offi. leg. c. ſtuduiſti. vbi de cā cognoſcit delegatꝰ ſpēalis.nō general̓ legatꝰ. Hec regula hꝫ locū ī reſcriptis. ſiue primū ſit generale ⁊ ſcd̓m ſpeciale: vt de reſcrip. paſtoral̓. Siue primuꝫ ſitſpēale. ⁊ ſcd̓m generale. vt eo. ti. abbatē. Siue eodē tēꝑe ſit datū generale ⁊ ſpēale. Adhoc reſcriptū. c. j. li. vj. Reſcpͥtū autē ſpēalenō tollit priuilegiū generale. vt e. ti. cū ordinē. Qd̓ ē ꝯtra. niſi de ip̄o priuilegio fiat mētio ī reſcripto. vt ibi. Volunt qͥdā hꝰ regl̓edictū extēdere ad priuilegia. vt ſcd̓m ſpēalede roget generali pͥmo. Sꝫ hoc ē falſū. qꝛ ſꝑvalet pͥmū ſiue ſit generale ſiue ſpēale. ſi inſcd̓o nō tollat̉ exp̄ſſe: de p̄ſcrip. veniens. li.vj. Et ī regula ſupͣ decet. Ratio diuerſitatisē. qꝛ ꝑ primū priuilegiū etiā generale. ſtatīꝯſequit̉ quis plenū ius. Sed ꝑ primū r̄ſcriptū generale: non ſtatim ꝯſequit̉ quis plenā iuriſdictōꝫ ī ſpēbus: de reſcrip. paſtoral̓.⁊ iō ſtatī tollit̉ facilius. Contra de offi. delega. ex ꝑte. Ubi ſcd̓m ſpēale nō derogat primo generali. ſꝫ ibi ſi bene ītueamur vtrūqꝫfuerat ſpēale: ⁊ dic vt ibi. Notauit igit̉ gof.de offi. lega. c. ij. ꝙ hec regula fallit ī tribuscaſibꝰ. In pͥuilegio vt de reſcrip. cū ordineꝫEt cū gen ad vnicā rē refert̉: vt ī decre. Exꝑte. Et cū ſpeciales lr̄e non exhibēt̉ re integra. de fil̓. p̄ſbiteroꝝ. ex tuaꝝ. ¶ Item notacirca hāc regulā. ꝙ nō tātū valet genus adſpeciē quantū ſpēs quo ad genꝰ. de app. c. ij.li. vj. Et de hoc. xxiij. di. Ꝙꝙͣ. Itē nota. ꝙ licet ꝑ ſpeciē generi deroget̉. vt hic in regulatamē ſpēs ſub genere bn̄ continet̉. xiij. q. ij.Nō extimemꝰ. Semꝑ em̄ in generalibꝰ ſpecialia inſūt ⁊cͣ. Io. an̄. Extēde ad ſtatuta ciuitatis. qꝛ ꝑ hanc legē que ē ſpūalis alicuiꝰciuitatis: derogat̉ legi generali imꝑiali. ineo ꝙ eſt contra. Et legi generali qͣ oēs eccl̓e⁊ monaſteria ī aliqua dÿoceſi ſubſūt dÿoceſano. derogat̉ ꝑ ſpēalia pͥuilegia mēdicātiūſ. p̄dicatoꝝ. minoꝝ. he̓mitaꝝ. carmelitaruꝫſeruitaꝝ. ⁊ alijs exēptoꝝ monachorum.Homagiū indignum ē ⁊ a romana eccl̓a alienū: vt ꝓ ſpēalibꝰ facere homagiū compellat̉ qͥs. Hec regula habet̉ dere. iu. ī decreta. Et ẜm glo. ibi homagiū dr̄iuramētū fibelitatis: quod nō licꝫ facere ꝓaliqͦ ſpūali: cū hoc ſit ſymoniacū. de ſymo.ex diligēti. Aliqͥn clericꝰ tenet̉ p̄lato facereobedīaꝫ. ⁊ ī caſibꝰ iuramētū facere de obedientia. vel de fidelitate: ⁊ hoc poſt receptā admīſtratōꝫ. de iureiur̄. nullꝰ. Et. xxiij. di. Ꝙͣꝙͣ. Al̓s ī ſpūalibꝰ nullū iuramētū. nulla pactō. nulla obligatō debet interueīre. Etſi īteruenerit. nullā obligatōꝫ de iure vl̓ de facto induce̓t. vt de pac. pactōes. A romana⁊cͣ. Ergo ⁊ a ꝯſuetudine aliaꝝ eccl̓aꝝ debet