CapitulumPrimum
ꝑticularis. Et vtroqꝫ modo paſſiuum accipipt̄ ẜm pͥmos duos modos paſſionis. inꝙͣtuꝫtalis intellectꝰ eſt actus alicꝰ organi corꝑal̓.Sed intellectꝰ qͥ ē ī potētia ad intelligibilia.quē ob hoc Areſto. noīat intellectū poſſibilem. nō eſt paſſiuus illis duobꝰ modis. quianon eſt actus organi corporalis.De intellectu agente. .§. ij.Hic eſt alia potētia realiter diſtincta ab intellectu poſſibili. Un̄ ph̓s ī. iij. de anīa dicit.Neceſſe eſt in aīa has duas dr̄as eſſe .ſ. intellectū poſſibilem et agētē. Pro cuiꝰ declaration dīc. bTho. in pͥma ꝑte. q. lxxix. art. iij. ꝙẜm Platonē nō eēt neceſſe ponere intellectūagenteꝫ ad faciendū intelligibilia ī actu. Etro eſt qꝛ Plato ip̄e poſuit formas reꝝ materialiū ſine materia ſubſiſtere. et ꝑ ꝯſequensintelligibiles eſſe. qꝛ ex hoc eſt aliqͥd intelligibile actu qd̓ eſt immateriale. Et hmōi vocabat ſpēs et ideas. ex qͣꝝ ꝑticipatōe dicebatnos ſcīaꝫ rerū habere. Sꝫ qꝛ Areſto. nō poſuit for̄as reꝝ naturaliū ſubſiſtere ſn̄ materia. forme at̄ in materia exn̄tes nō ſūt intelligibiles actu. ſeq̄bat̉ ꝙ for̄e ſeu nature rerūſenſibiliū qͣs intelligimꝰ nō eſſent actu intelligibiles. Nihil at̄ reducit̉ d̓ potētia ad actūniſi ꝑ aliquod ens actu. Sicut ſēſus fit actuper ſenſibile actu. Oportebat igitur ponerealiquā virtutē ex ꝑte intellectꝰ. que face̓t inactu intelligibilia ꝑ abſtractōꝫ ſpēꝝ a cōditionibꝰ materialibꝰ. Et hec eſt neceſſitas ponendi intellectū agentē. ¶ Eſt aūt iſte intellectus agēs aliqͥd in aīa .i. q̄daꝫ virtꝰ ſeu potētia ꝓpͥa ẜm. bTho. vbi ſupͣ. Nam ī rebꝰ naturalibꝰ ꝑfectis. p̄ter vniuerſales cās agentes. ſūt ꝓpͥe virtutes indite ſingulis rebꝰ ꝑfectis. ab vniuerſalibꝰ agētibꝰ deriuate. Nō em̄ſolus ſol generat hoīeꝫ: ſꝫ etiā eſt virtꝰ generatiua hoīs in hoīe. et ſil̓r ī alijs aīalibꝰ ꝑfectis. Cū at̄ nil ſit ꝑfectius ī inſerioribꝰ rebusaīa humana. ideo oportꝫ dice̓. ꝙ ī ip̄a ſit aliqua virtꝰ deriuata a ſuꝑiori intellectu. ꝑ quāpoſſit fantaſmata illuſtrare. Et hoc experimento cognoſcimꝰ. dū ꝑcipimꝰ nos abſtrahe̓for̄as vniuerſales a ꝯditōibꝰ ꝑticularibꝰ. qd̓eſt facere intelligibilia actu. Nulla aūt actōalicui ꝯuenit rei. niſi ꝑ aliqd̓ principiū for̄aliter inherēs ei. Oportet igr̄ virtute q̄ eſt pͥncipiū huiꝰ actōis aliqͥd eē ī aīa. Un̄ Areſto.cōꝑauit intellectum agentē lumini. qd̓ ē aliquid r̄ceptū in aere. Sic̄ gͦ lumen reqͥrit̉ advidēdum nec ſufficit potentia viſiua nec rescolorata q̄ obijcit̉ viſui. Ita intellectꝰ agenseſt neceſſarius ad intelligēdum. nec ſufficitintellectꝰ poſſibilis nec intelligibilis res. niſiadeſſet intellectꝰ agēs qͥ face̓t intelligibilia īactu ꝑ modum abſtractōnis. Et qꝛ ſenſibiliaſūt ī actu extra aīaꝫ que apprehēdunt̉ a ſenſibus ẜm cōditōnes ꝑticulares ⁊ indiuiduā-
tes. Ideo nō oportet ponere ſenſum agentē.ſed ip̄m ſenſū qui eſt potētia paſſiua. Sed ītelligibilia reꝝ materialiū nō ſūt ī actu extra aīaꝫ. q̄ poſſint imprimere ī intellectū. etideo oportet ponere intellectū agenteꝫ qͥ abſtrahat cōditiones materiales a rebꝰ ſenſibilibꝰ ſeu fantaſmatibꝰ eaꝝ ⁊ ſic ſpēs intelligibiles deferat ſeu pn̄tet intellectui poſſibili vtintelligat. Qd̓ aūt dr̄ Ioh̓. j. Erat lux vera q̄illumīat omēꝫ ⁊cͣ .ſ. lumine naturalis cognitōis. Ueꝝ eſt ꝙ illuminat omēs ſed vt cauſavniuerſalis. a qua aīa humana ꝑticipat qͣndaꝫ ꝑticulareꝫ virtutē .ſ. intellectū agentem.Iuxta illud. Signatū eſt ſuꝑ nos lumē vultus tui dn̄e. Etſi intellectꝰ agens nō eſſꝫ aliqͥd aīe ſed eſſꝫ q̄daꝫ ſub̓a ſeꝑata. tūc vnꝰ eſſetintellectꝰ agens oīm. Sed hoc ē falſū. Nā intellectus agens (vt dictū eſt) eſt aliqͥd aīe vtquedaꝫ virtꝰ ſeu potētia eiꝰ. Et ideo neceſſe ēbicere ꝙ ſint pl̓es intellectꝰ agentes ẜm pl̓alitatem aīaꝝ q̄ multiplicāt̉ ẜm multitudinēhoīm. Nō em̄ pt̄ eſſe ꝙ ſit vna et eadeꝫ virtꝰdiuerſarum ſubſtantiaꝝ.Ona anima ⁊ vnꝰ in .§. iij.tellectꝰ nō eſt ī oībꝰ hoībꝰ. vt tradidit ⁊ dixitAuerrōis in. iij. de anīa. Qd̓ quadrupliciterꝓbo .ſ. Similitudīe. Autoritate. Ratione. etImpoſſibilitate. ¶ Primo ꝓbo ſimilitudīe.Nā Areſto. in. iij. de aīa aſſimilat intellectūvel aīaꝫ intellectiuā lumini. Sed nō eſt ideꝫnumero lumen ī dr̄ſis illuīatis. gͦ nō eſt ideꝫintellectꝰ ī diuerſis hoībꝰ. ¶ Scd̓o hoc ideꝫꝓbo ſacre ſcripture autoritate. Apocal̓. vij.Uidi turbam magnā quā dinumerare nemōpote̓at ⁊cͣ. Sed turba illa nō erat hoīm corporaliter viuētiū ſed aīaꝝ a corꝑe ſeꝑatarū.gͦ ſūt multe aīe intellectiue ẜm multitudinēcorpoꝝ. ¶ Tercio ꝓbo hoc ideꝫ duplici rōe.Prima eſt talis. Aut aīa ē tm̄ motor corꝑisaut for̄a. Si eſt tm̄ motor. oportet multiplicari ī diuerſis homībꝰ. gͦ aſſignabūtur dr̄ſeaīe. Si aūt anima eſt forma corꝑis tūc etiāoportet ꝙ ſint diuerſe aīe ī diuerſis homībo.Tum quia impoſſibile eſt pluriū indiuiduorū eē vnam formam numero. Tum quia ſiintellectus eſt virtꝰ anime. ſequitur ꝙ ſic̄ admultiplicatōnē corpoꝝ ē multiplicato aīaꝝita ad multiplicatōꝫ aīaꝝ neceſſario ſequit̉multiplicatio intellectuū. Secūda rō ad idēeſt talis. Aut homo habꝫ eſſe ab aīa intellectiua aut ab anima ſenſitiua. Si ab animaintellectiua. ergo ad multiplicatōneꝫ hominum erit multiplicatio animaruꝫ intellectiuarum. Si v̓o ab anima ſenſitiua vl̓ nutritiua. tunc homo non haberet vnde excederetalia animalia quod eſt inconueniens. gͦ impoſſibile eſt vnam aīam rationalem eſſe numero oīm hoīm. Quarto hoc idem proboex impoſſibilitate q̄ ſequit̉ ponētibꝰ eſſe vnū