De regulis
Iuris
Cōſtitutō. Decet. hoc b̓bū ꝙͣtū ad ſubditosip̄os ncc̄itatē īportat: ꝙͣtū ad ip̄m pͥncipeꝫoneſtatē. Ip̄e .n. pͥuilegiū ꝑ ſe ꝯceſſū dimique̓ vl̓ moderare vel ī totū tolle̓ pt̄. Primūbat̉ de deci. c. ij. li. vj. Scd̓um ꝓbat̉ de elec.ſepe li. vj. Ad hoc. lxiij. diſ. §. veꝝ. A prīpe qͥ ſolꝰ pͥuilegiū ī alteriꝰ p̄iudiciū ꝯferreẜm qͦſdā. ix. q. iij. nūc v̓o ⁊cͣ. ⁊ ſequē. Qd̓ē veꝝ. vt nota. xxv. q. ij. ī ſū. ī prīci. Liceth̓ exp̄mat̉ de prīcipe. Idē ē in bn̄ficijs ali2. xij. q. ij. Si ep̄s: de īſtitu. cum veniſſēt.n̄t .n. ep̄i dare pͥuilegia. de re. iudi. cū int̓s. De hoc. xxv. q. ij. ī ſūma. Bn̄ficiū. Priegiū ē qd̓dā bn̄ficiū collatū alt̓i. Cū aūtduplex genꝰ pͥuilegioꝝ: qꝛ ⁊ realia ⁊ ꝑſolia. hoc ē veꝝ ī realibꝰ priuilegijs. Hec eīilegia pͥncipū ſt̄ ꝑpetua. Nō aūt ītelligit̉ꝑſōalibꝰ: nā ꝑſonalia cū ꝑſōis extīguūt̉īfra. ī r̄gu. priuilegiū. Et idē dico de priuiio dato ad tp̄s. Pone caſū de v̓bo. ſigni.ia. Māſuꝝ. Nota ꝙ lꝫ priuilegiū debeat eēetuū vt h̓: extīguit̉ tn̄ ꝓpt̓ abuſā negligēꝯtrariū factū: ⁊ ſuꝑueniēs enorme p̄iuciū. Qd̓ dic. vt nota .xxij diſ. renouātes..q. iij. priuilegiū de deci. ſuggeſtū. Unū diꝙ ab ip̄o prīcipe v̓ba priuilegij īterp̄tanſūt. ita ꝙ alt̓i enorme p̄iudiciū n̄ afferātbbo. ſigni. qͥd ꝑ nouale. Si at̄ expꝰ factoueniat enorme p̄iudiciū. pone caſū ꝑ deta. ſuggeſtū: hoc cū ſit nccͣe directe veīrev̓ba priuilegij. crede̓ꝫ ꝓponēdā prīcipi q̄eꝫ d̓ priuilegio. qd̓ d̓ nouo tēdit ad nox āilld̓ n̄ debe̓ ꝓpria auctoritate veniri. ẜmi. qͥ hoc ſētit. xxv. q. j. ī fi. Et ber. Bn̄ficiūniſſiōis pctōꝝ qd̓dat̉ a prīcipe adeo maꝙ nūqͣ reuocat̉. xxiij. q. iiij. ſi illic. Contͣe. di. iiij. qͥ dīni. So. Nō redeūt pct̄a diſa ꝑ r̄cidiuū: nec qͦ ad culpā nec qͦ ad peſꝫ dicūt̉ redire ꝑ q̄ndā effectū aggͣuatōilliꝰ ſeq̄ntis culpe. tho. ī. iiij. Bn̄ficiū etigr̄e ⁊ v̓tutū ſꝑ durat ī hoīe. ex ꝑte dei dās. de pe. di. ij. querendū. Sed ꝙ amittat̉ ēter abuſū vel negligēti ā hoīm. Bn̄ficiuꝫquodcunqꝫ habemus bonū. ⁊ iſtud ſemꝑebet manere in mēte noſtra ꝑ recognitōeꝫs. Noli obliuiſci omnes retributōes eius.Dubia ſūt in meliorē partē interp̄tāda .ſ. ea facta q̄ dubiū eſt qͦ aīo fiant.Hec regula habet̉ ī d̓cretal̓. de re. iu. eſtode.Et ſūt v̓ba Gede ſuꝑ illud Lu. vj. Nolite iubicare. Ubi ſciendū ꝙ triplex ē genꝰ operūumanoꝝ. Aut .n. ſūt bona vel de gene̓ bonoꝝ. vt ieiuniū. oratō. elemoſina: ⁊ hmōi. ⁊ta ſꝑ d̓bēt īt̓p̄tari ī bonā ꝑtē. ꝙͣuis poſſitfieri mala ītentōe. Aut ſūt de gene̓ malorū⁊ mala ẜm ſe. vt furta. homicidia. blaſphemie. ⁊ hmōi. Et de his (vt dicit Geda ibidē)ꝑmittit̉ nobis iudicare .i. īterp̄tari ī malaꝫ
ptē. ⁊ reputari digna damnatōis iudicio: ⁊ Opeccatū eſſet hmoi bene īterp̄tari: ⁊ excuſare. xj. q. iij. Si qͥs dixerit. ⁊. c. ſequē. Nō tamē debemꝰ iudicare illos ſimpl̓r damnatosqꝛ poſſunt reuerti ad penitentiā de ill̓. Eſtterciū genus oꝑm. quod eſt īdifferēs: vt comedere. bibere. loq̄. ire. vēdere. eme̓. ⁊ hmōi⁊ hec fiunt bene ⁊ male. Et de his p̄cipue ītelligitur ꝙ ſunt īterpretanda ī meliorempartem. cuꝫ neſcit al̓s facta talia. ī meliorēid eſt ſecuriorem ẜm gloſam.ndubijs tutior via ē eligenda. Iſtud dictū quod ē qͣſi r̄gula ſic ꝯſueuitallegari ꝯīter. Et ē ſumptū ex. c. Iuuenis d̓ſpon. vbi dr̄. In his q̄ dubia ſūt: qd̓ certiusextimamꝰ tene̓ debemꝰ. Glo. ibi. Sic gͦ patꝫꝙ ī dubijs ſemꝑ certiꝰ eſt tenēdū. de peni. di.vij. c. ij. Ubi dicit Augꝰ. Tene certū ⁊ dimitte incertū: ⁊ loqͥtur de penitēte ī extremis.de quo eſt dubiū ſi oere peniteat. Quia aūtcertus ē de vera penitētia ꝑ cōiecturas. tamē ſi ſanus agit penitentiā. xiiij. di. Sicutde homici. Ad audiētiā. ¶ Nota tn̄ ꝙ ē dubiū ꝓbabile: ⁊ eſt dubiū ſcrupuloſū. De probabili hic loqͥtur: cū .ſ. ratōes ſūt ad vtranqꝫ ꝑtem quaſi equales: et peccatū graue eſtſe exponere tali dubio vbi ē mortale. Eſt aliud ſcrupuloſū vbi .ſ. ex leui ſuſpitōe timetquis eſſe ī aliquo actu peccatū vbi non ē. etiſtud ad conſiliū boni viri eſt deponendum.Gregoꝰ. Bonaꝝ mentiū eſt ibi culpā agnoſcere. vbi culpa non eſt. id ē timere. nō tam̄aſſere̓. diſ. v. Ad eiꝰ. Itē dicit̉. xj. q. iij. Graue eſt ⁊ ſatis īdecens. vt ī re dubia. certa detur ſententia. Dicit glo. xxxiij. diſ. c. vltīo.ꝙ triplex eſt ambiguitas. ſcꝫ iuris. facti. etꝑſone. Ambiguitas iuris eſt: vbi de ſimilibꝰad ſil̓ia proceditur. vt diſ. xx. de libellis. Etde tali ambiguitate loquit̉. c. Sicut di. xiiijSed vbi eſt ambiguitas facti. nunꝙͣ ferenda eſt ſentētia ī preiudiciū alicuiꝰ. et de hocītelligitur ca. Graue. xj. q. iij. Sed vbi nulli fit preiudiciū. vt ī baptiſmo. confirmatōne. ordīatōne. conſecratōne. ⁊ hmōi. bene fertur ī dubio ſententia certa: ſcꝫ vt baptizet̉vel eccleſia conſecretur. vel denuo ordīeturet hmōi. vt de conſecra. diſ. iij. paruulos. etdiſ .j. Solennitates. Qn̄qꝫ tn̄ dubitat̉ de facto: ⁊ fertur ſentētia ī preiudicio alteriꝰ. vtde ſpon. Iuuenis. Sed iſtud ē ꝓpter ꝑiculūaīe. Ubi v̓o eſt ambiguitas ꝑſone ſed factūeſt certum. bene fertur certa ſnīa. vt. v. q. j.Quidā: puta cum ſcitur publice furtuꝫ factum: ſed ignoratur ꝑſona: tunc pōt iudexferre excoīcatōnem ī eum qͥ fecit. ⁊ p̄ciꝑe vtſibi maīfeſtet: ⁊ tenetur ſubditus obebire.¶ Defleat pctōr qui offēdēs invno. factus eſt oīm reus. Hec regl̓a hētur