UiceſimusCitulus
uantur vt indebita: repetunt̉ qd̓ dic. vt. jͣ. q.iiij. in fi. de ſolu. ca. vlti. Si autem vnica exactōne nō ſumit̉ obligatio: puta. in actionedebiti viri ab vxore. et ecōuerſo. nō hꝫ locūhec regula. Idem in ꝓcuratōne quam exigitep̄s primo anno viſitās. Nā ſecūdo āno viſitās. iteꝝ exigit ꝓcuratōem. Et idē ſi ex neceſſitate eccl̓ie iteꝝ eodē mō viſitaret ⁊ ānoEt ſic p̄t intelligi illud de cenſibꝰ. cū venerabilis. Ibem dico in actōne pene. vbi actū eſtin ꝯtractu ſic. vt .ſ. totiens pena cōmittat̉ etexigi poſſit. quotiēs ꝯtra factū fuerit. Namtūc pena ſemel ex acta. iteꝝ exigetur. Rō ē.qꝛ ẜm aliā regulā. Contractus ex ꝯuentōnelegem accipiūt. ¶ Sed veritate inſpecta inhis caſibꝰ et ſimilibꝰ nō eſt idem. ſed aliud. licet eiuſdem generis. Et facit hec regula adqueſtionē quā mouet Io. xij. q. ij. monemusAn ſi eccl̓ia cōſecuta eſt ſuū a poſſeſſore qd̓facere p̄t. vt. e. q. apl̓icos. An idem poſſit petere etiā a p̄lato. et certe n̄. qꝛ bona fides ⁊cͣ.Ad penā tn̄ agere poſſet ꝯͣ eū. vt d̓ re. eccle.nō alie. ſiquis Io. an. ¶ Bona fides .i. ꝯſciētia et equitas bona. Et pōt extendi iſtud. ꝙexactū nō debet iteꝝ exigi in ſolutōnibꝰ. Etꝯtra hoc faciunt vſurarij. qꝛ cum receperintſuū capitale. iterū exigūt illud dū bſurā petunt. quod ē qͣi aliud capitale Tho. Ꝙ bonafides nō patitur. vide de vſur̄. in. ij. ꝑte. ti. j.¶ Hoc etiam ẜuandū in punitōnibꝰ. Sicutem̄ non iudicat deus bis in idip̄m. ſic ⁊ qͥ ſemel iudicatus et punitus ē. pro illo peccatonon debet iterū puniri. Et cui deus remiſitculpā per pnīam. nō punit ad gehennā proilla. qꝛ peccata nō redeūt nec quo ad culpaꝫnec quo ad penā Tho. Sꝫ ſi deus punit hicpeccatorē. et ille nō emendat̉. ꝙ nō ſoluit debitū. iō deus punit etiā in inferno. qꝛ debitūnō eſt ſolutū. Sil̓r in ꝯtractibꝰ. ſoluta penanō debet iteꝝ exigi. vt dictū eſt in glo.¶ Cum ſunt partiū iura obſcura. reo fauendū eſt potiuſꝙͣ actori. Hec regula ſumpta ē ex lege. ff. eo. ti. fauorabiliores.Et pone caſū. iij. q. ix. iudicas. Et hec regulavera ē. niſi actor foueat fauorabilē cauſam:puta. mr̄imonij. libertatis. teſtamēti. vel dotis. Tunc em̄ fallit regula qꝛ fauendū ē potius actori. xxxiij. q. j. ſiquis accepit. de ꝓbaex lr̄is. Et hꝫ locū hec regula. nōſolū in ſententia fiēda. ſed etiā iam lata: puta. a duobꝰordinarijs. vno abſoluēte et alio ꝯdemnāte.tenet em̄ ſentētia pro reo. niſi fuerit lata inſupͣdictis caſibꝰ. ¶ Et nota ꝙ dicit obſcuraSi em̄ certū eſſet reū eſſe obnoxiū: puniret̉qꝛ culpa eſt relaxare vindictā. vt di. xxviij.quia ſunt. Et hoc dico. cū eſt certū iudici vtiudici. Secus ſi vt deo. de offi. ordi. ſi ſacerdos. vel vt homini. iij. q. vij. iudicꝫ. Si certūeſt eum non eſſe obnoxiū: abſoluit̉. Idem ſi
dubiū vt hic vides. Sanctius eſt em̄ nocentem abſolue̓ ꝙͣ innocentē ꝯdemnare. ff. d̓ penis abſente. Et ſic in re dubia fert̉ certa ſentētia. Contra illud. xj. q. iij. graue. de ſpon. d̓muliere. Sꝫ hic non eſt dubiū. īmo certū. qꝛexquo actor nō ꝓbauit clare. reus debet abſolui. vj. q. vlti. actor. Sic no. ber. de ſpō. iuuenis. Et vide de triplici ābiguitate no. xxxiij. di. c. vl. ¶ Reo. Sic dicto a re q̄ petit̉ vl̓ſuꝑ qua īpetit̉. vt de d̓bo. ſig. forus. ActoriCōtra. ff. de iudic. l. ſiqͥs intentōne. Ubi ambiguā or̄onem actoris in ſui vtilitatē interp̄tamur. So. Ilud in principio litis in qͦ fauet̉ actori. Iſtud in fine in qͦ fauet̉ reo. qd̓dic̄ vt noͣ. de reſti. ſpō. cū ad ſedem in glo. iij.¶ In ſūma gͦ nota. ꝙ in obſcuris potiꝰ fauetur reo ꝙͣ actori. niſi cauſe fauor aliud inducat. vt dictū eſt ⁊cͣ. Nec intelligas hanc regulā in obſcuris ꝓbatōibꝰ inductis a reo. quiaillas ꝯͣ eū interp̄tamur. de ꝓba. licet. Qd̓ dicvt infra. in regula. contra eum Io. an.Cum quis in ius ſuccedit alterius iuſtā ignorātie cām cēſetur hr̄e. Hecregula ſūpta ē ex. l. ff. eo. ti. qui in alterius.Et pone caſū. xvj. q. iij. ſi ſacerdotes. Secūdū Tertiū caſū ibi nota. ⁊. ff. depoſiti. l. j. infi. Ibi em̄ heres vēdens rē depoſitā. credensillā fuiſſe defūcti. nō tenet̉ ad rē ſꝫ ad pretiūQd̓ aūt in hac regula dr̄. verū eſt ſi cuꝫ ipſoſucceſſore agat̉. Secus ſi ip̄e agat. qꝛ certusdebuit eſſe de facto ſuo. cū ad iuditiū ꝓuocatIntelligit̉ aūt hec regl̓a de qͦlibet ſucceſſoreſiue ſit ſingularis ſiue vniuerſal̓. de quibꝰ dicaꝫ infra. is qͥ in ius. e. ti. que videt̉ ꝯͣ. ſꝫ noneſt. qꝛ ibi loquit̉ de iure. hic de facto. Ubi gͦq̄reret̉ de p̄ſcriptōne in qͣ ſufficit bona fidesp̄ſcriberet ſucceſſor bone fidei. qd̓ p̄ſcriberetp̄deceſſor male fidei. Ubi aūt requireret̉ titulus. ſi iniuſtū titulū habuit p̄deceſſor qui n̄dedit cām p̄ſcribendi: ſucceſſor qui eodē titulo vtitur non p̄ſcribit. ff. de diuer. et tempo.p̄ſcrip. l. cū heres. Et aduerte. qꝛ regula iſtavenit exemplificatiue ad illā ignorantiā vbiigͦrantia facti ꝓbabilis excuſat Io. an.Cum quid prohibetur. prohibētur oīa que ſequūtur ex illo. Pone caſuꝫin ꝓhibito a carnibꝰ. qui ꝓhibitꝰ intelligit̉ abom̄ibꝰ q̄ trahūt ſemētina originē. vt diſ. iiij.deniqꝫ. Et ꝓhibita ꝯcupiſcētia ꝑ legē. intelligūtur ꝓhibita omnia mala que ſequūtur exilla. de ꝯſtitutōibꝰ. nā ꝯcupiſcentiā. Item p̄hibita alienatōe. ꝓhibita intelligit̉ venditōbonatō. maūmiſſio ⁊cͣ. de re. eccle. n̄ alie. nulli. Item ꝓhibitio. offitio. ⁊ bn̄fitiū. di. lxxxj.eos. Item furto ꝓhibito. intelligit̉ ꝓhibitaom̄is illicita vſurpatio rei aliene. xiiij. q. v.penale. Item ꝓhibita mechia. om̄is illicitusꝯcubitus ꝓhibetur. xxxij. q. iiij. meretrices.