Druckschrift 
1 (1478)
Entstehung
Seite
338
Einzelbild herunterladen
 

DecimusCitulus

E indulgētijs nil exp̄ſſe hābemꝰ ex ſacra ſcriptura ꝙuisad hoc īducat̉ illd̓ apl̓i. ij. ad Coꝝij. ſi qͥd donaui vob̓ ꝓpt̓ vos ī ꝑſona xp̄i. Nec etiā ex dictis ātiqͦꝝ doctoꝝ ſꝫ modernoꝝ. Dicit̉ tn̄ grego. īpoſuiſſe īdulgētiasſeptēnes ī ſtatōibꝰ rome. Et qꝛ eccl̓a hoc facit ẜuat ē credēdū qd̓ erret. Sciendū aūt valēt ad remiſſiōꝫ culpe quā ſolꝰ deꝰ remittit auctoritatiue. de ꝯſe. di. iiij. nemo. ſꝫ valētad remiſſiōꝫ pene debite pct̄is. ſeu ſolutōeꝫ fit theſauro eccl̓ie. Et dr̄ īdulgētia plenaẜm pe. de pal̓. in. iiij. di. xx. ad remiſſiōꝫ pene mortaliū. Plenior reſpectu pene iniunctimortaliū benialiū. Pleniſſīa reſpectu pn̄ia ſolū īiūctaꝝ: ſꝫ īiūgēdaꝝ. Uel ſic. Plena r̄ſpct̄u pene mortaliū veīaliū. Pleniſſīareſpectu ſolū pene: ſꝫ etiā culpe venialiūOt̄ em̄ vt videt̉ īdulgētiā īquātū hꝫ ratōꝫcuiuſdā abſolutōis r̄mitti culpa venialis ſic̄ ꝯfeſſiōꝫ generalē ſacͣmētalē. Sꝫ ad hocr̄q̄rit̉ ꝯtritō ꝑfct̄a: ſꝫ aliqͥ ꝯtritō ſemplena.adiūcta papali abſolutōe ſe eēt ſufficiens. ſic̄ ī adiūcta ep̄ali bn̄dictōe ſe ſuffice̓t. hec pe. pal̓. Claues at̄ iſtiⁱ theſauriad ip̄m erogādū plenarie hꝫ papa. ideo dictūē petro. Tibi dabo claues r̄gni celoꝝ ⁊cͣ. Particularit̓ ẜm quādā det̓mīatōꝫ eis ꝯceſſam.hn̄t ep̄i eoꝝ ſuꝑiores. pt̄atē ad dandū īdulgētias p̄ciſe ſubditis ſuis. alijs ẜm hoſtiextͣ. de pe. re. quomō at̄. Inferiores ep̄is dare pn̄t īdulgētias: ſꝫ bn̄ pn̄t ꝯcede̓ ꝑticipatōꝫ bonoꝝ fiūt ſb̓ditos ſuos qͥbuſcūqꝫ. rōnabil̓r fiāt. ī gr̄a ꝯſtitutis. al̓s eſſētcapaces. Pn̄t at̄ vale̓ īdulgentie ẜm tho. etRichar. in. iiij. ſoluꝫ viuis: ſꝫ etiā exn̄tibꝰī purgatorio. qn̄ .ſ. in forma īdulgētie ꝯtinet̉. facit hoc vel illd̓. ip̄e faciēs vel aliꝰ facit ꝯſeqͣt̉ tātū īdulgētie. Sꝫ ſi ī forma īdulgētie hoc dr̄: ſꝫ ſimpl̓r facit hoc vel illd̓. hꝫtātū īdulgētie. tūc pt̄ extēdi ad defunctosquātūcūqꝫ iſte face̓t id dat̉ īdulgentia.intētōeꝫ ſuā dirigeret ad defūctos. Dare īdulgentiaꝫ eſt acciꝑe de illo theſauro eccleſiedicto. ſoluere debitis penarū recipientibꝰīdulgentias. Nec eſt neceſſariū ſi qͦs ſacerdos ad dandā īdulgētiā. qꝛ ꝑtinet ad iuriſdictōeꝫ. papa ponit generalē īdulgentiamin aliqͣ eccl̓ia. vel dat facientibꝰ certū quidīdulgētia ꝯſueuit appellari licꝫ corrupte. a pena culpa. Si diſcrete rōnabilit̓ det̉. fiatdebitū quo dat̉: dicit hoſti. ille ſtatī euolat. ſi in tali ſtatu decedat ad celū.In valore indulgētiaꝝ ē.triplex cauſa. Una eſt ex ꝑte xp̄i. hoc ē meritū et ſatiſfactō xp̄i. cuiꝰ vna gutta ſanguinis ſuffeciſſet. Unde iſte theſaurus quo ditauit ſponſaꝫ ſuā eccleſiā. reſtat ad mutuandū

pct̄oribꝰ gratis vnde ſatiſfaciāt. Scd̓a cauſaeſt merita ſct̄oꝝ. pene penalitates. multoplura erogauerūt ꝙͣ meruerūt pct̄a eoꝝ. Tertia cauſa ē ex ꝑte eccl̓ie .ſ. aliqd̓ opꝰ piū ſpūale vel tꝑale. Et licꝫ niſi ſit iuſta cauſa dandeīdulgentie peccet ꝯcedēs. qͣſi dilapidator tātitheſauri: videt̉ tn̄ vale̓ illi ꝯditōeꝫ imple̓t.niſi ip̄e illā ſine cauſa īpetraret. qꝛ tūc ipſepeccaret ſine cauſa ſufficiēti īpetrās. Si ergo papa ꝓprio motu moriētē abſolue̓t ab omni pena modū īdulgētie. ille pie crederet.ſtatim ad celū euolaret. ac ſi nullā culpā haberet. etiā ſi papa iuſtaꝫ cauſā habet. Sꝫalijdicūt valet īdulgētia collata ſineiuſta rōnabili a qͦcūqꝫ det̉. qꝛ ē ꝯtra voluntatē dei. Ut nota opus bonū penale ſct̄o pt̄ dupl̓r ꝯſiderari. Uno īquātū meritoriū. ſic trāſgredit̉ ꝑſonā merentis. niſiſolū meritū xp̄i. ſibi alijs meruit: ſic nullus plꝰ meruit ꝙͣ acceꝑit vel accepturꝰ ſit ī ſeip̄o. Alio īquātū ē ſatiſfactoriū. ſic multi ſācti plus ſatiſfecer̄t ꝙͣ debuer̄t. Quia ergoſancti plus ſuſtinuerūt ꝙͣ meruerint. ſo aīo merēdi: ſed etiā ſatiſfaciēdi. etiā ſedem pͥmo deinde oībꝰ indigētibꝰ ẜm intentōeꝫ eccl̓ie. ideo illis pͥmo cedit ī ſatiſfactōemẜm indigēt: reſiduū reſeruat̉ indigētibꝰdiſpenſādū p̄latos eccl̓ie. Sic igit̉ tota ſatiſfactō xp̄i ceſſit in theſauꝝ ceteris. nihil ſe: qꝛ nulliꝰ pene debitor. De v̓gine maria:qꝛ nulliꝰ pene actuali erat debitrix oēs eiꝰpenalitates cedūt nobis ī ſatiſfactōeꝫ. Penaaūt origīalis eſt mors nature ſatiſfecit ſeqꝛ illi erat debitrix. De alijs ſāctis qd̓ ſupererogauerūt ſoluto debito ſuoꝝ pct̄oꝝ. hoc remanet ī theſauro eccl̓ie. hec omīa pe. de pal̓.Et nota ẜm pe. de pal̓. vbi ſupͣ. xp̄c ſo ( oībꝰ meruit: ſꝫ oībꝰ ſatiſfecit. qꝛ ſuppoſi agebat patiebat̉. Un̄ ſolū actō merēsſꝫ etiā paſſio ſatiſfaciēs fuit īfinita. eſtex inſufficiētia paſſio xp̄i ī ſacͣmētis ſoluit: ſꝫ ex dei ordinatōe gratis remittit. Dice̓ em̄ in ſacͣm̄tis deꝰ nil remittit niſi quā ſibi ſoluit̉. aut de theſauro ꝯmūi eccleſie.aut de theſauro cordis vel corꝑis vel oris. eſtdice̓ deū minꝰ liberalē. Et licꝫ ī hoc eſſet liberalitas homīs xp̄i nobis ꝯmūicātis diuitiasſue penalitatis. in hoc tn̄ in nullo eſt liberalitas dei. nihil de ſuo nobis donat. Propt̓ qd̓melius dicit̉. in ſacramētis eſt liberatō. vela tota pena vel a parciali. ex ſolutōe ſicutin indulgentijs ſed ex liberali dei remiſſione.Ex merito qͥdē xp̄i .i. amore xp̄i: ſed ex ſolutōe xp̄i: ſi pct̄o nature ſoluit et ſatiſfecit. ſic pct̄o ꝑſone. Et ſi dicat̉. vltrainfinitū nil ſit. vnū infinitū ꝯſumat aliud:ergo ſatiſfactō xp̄i ſi fuit infinita. videt̉ exhauſta. tollendo penam infinitā .ſ. originalisculpe in baptizatis. nil ergo remanet ad ſol-