DecimusCitulus
E indulgētijs nil exp̄ſſe hābemꝰ ex ſacra ſcriptura ꝙuisad hoc īducat̉ illd̓ apl̓i. ij. ad Coꝝij. ſi qͥd donaui vob̓ ꝓpt̓ vos ī ꝑſona xp̄i. Nec etiā ex dictis ātiqͦꝝ doctoꝝ ſꝫ modernoꝝ. Dicit̉ tn̄ grego. īpoſuiſſe īdulgētiasſeptēnes ī ſtatōibꝰ rome. Et qꝛ eccl̓a hoc facit⁊ ẜuat nō ē credēdū qd̓ erret. Sciendū aūt ꝙnō valēt ad remiſſiōꝫ culpe quā ſolꝰ deꝰ remittit auctoritatiue. de ꝯſe. di. iiij. nemo. ſꝫ valētad remiſſiōꝫ pene debite ꝓ pct̄is. ſeu ſolutōeꝫq̄ fit d̓ theſauro eccl̓ie. Et dr̄ īdulgētia plenaẜm pe. de pal̓. in. iiij. di. xx. qͦ ad remiſſiōꝫ pene mortaliū. Plenior reſpectu pene iniunctimortaliū ⁊ benialiū. Pleniſſīa reſpectu pn̄iarū n̄ ſolū īiūctaꝝ: ſꝫ ⁊ īiūgēdaꝝ. Uel ſic. Plena r̄ſpct̄u pene mortaliū ⁊ veīaliū. Pleniſſīareſpectu nō ſolū pene: ſꝫ etiā culpe venialiūOt̄ em̄ vt videt̉ ꝑ īdulgētiā īquātū hꝫ ratōꝫcuiuſdā abſolutōis r̄mitti culpa venialis ſic̄⁊ ꝑ ꝯfeſſiōꝫ generalē n̄ ſacͣmētalē. Sꝫ ad hocr̄q̄rit̉ ꝯtritō n̄ ꝑfct̄a: ſꝫ aliqͥ ꝯtritō ſemplena.adiūcta papali abſolutōe q̄ ꝑ ſe nō eēt ſufficiens. ſic̄ ī adiūcta ep̄ali bn̄dictōe q̄ ꝑ ſe nō ſuffice̓t. hec pe. d̓ pal̓. ¶ Claues at̄ iſtiⁱ theſauriad ip̄m erogādū plenarie hꝫ papa. ideo dictūē petro. Tibi dabo claues r̄gni celoꝝ ⁊cͣ. Particularit̓ ⁊ ẜm quādā det̓mīatōꝫ eis ꝯceſſam.hn̄t ep̄i ⁊ eoꝝ ſuꝑiores. pt̄atē ad dandū īdulgētias p̄ciſe ſubditis ſuis. ⁊ nō alijs ẜm hoſtiextͣ. de pe. ⁊ re. quomō at̄. Inferiores ep̄is dare n̄ pn̄t īdulgētias: ſꝫ bn̄ pn̄t ꝯcede̓ ꝑticipatōꝫ bonoꝝ q̄ fiūt ꝑ ſb̓ditos ſuos qͥbuſcūqꝫ. dūmō rōnabil̓r fiāt. ⁊ ī gr̄a ꝯſtitutis. al̓s n̄ eſſētcapaces. ¶ Pn̄t at̄ vale̓ īdulgentie ẜm tho. etRichar. in. iiij. nō ſoluꝫ viuis: ſꝫ etiā exn̄tibꝰī purgatorio. qn̄ .ſ. in forma īdulgētie ꝯtinet̉.ꝙ qͦ facit hoc vel illd̓. ip̄e faciēs vel aliꝰ ꝓ qͦ facit ꝯſeqͣt̉ tātū īdulgētie. Sꝫ ſi ī forma īdulgētie hoc nō dr̄: ſꝫ ſimpl̓r qͥ facit hoc vel illd̓. hꝫtātū īdulgētie. tūc nō pt̄ extēdi ad defunctosquātūcūqꝫ iſte qͥ face̓t id ꝓ qͦ dat̉ īdulgentia.intētōeꝫ ſuā dirigeret ad defūctos. Dare gͦ īdulgentiaꝫ eſt acciꝑe de illo theſauro eccleſiedicto. ⁊ ſoluere ꝓ debitis penarū recipientibꝰīdulgentias. Nec eſt neceſſariū ꝙ ſi qͦs ſacerdos ad dandā īdulgētiā. qꝛ ꝑtinet ad iuriſdictōeꝫ. ⁊ cū papa ponit generalē īdulgentiamin aliqͣ eccl̓ia. vel dat facientibꝰ certū quid q̄īdulgētia ꝯſueuit appellari licꝫ corrupte. a pena ⁊ culpa. Si diſcrete ⁊ rōnabilit̓ det̉. ⁊ fiatdebitū ꝓ quo dat̉: dicit hoſti. ꝙ ille ſtatī euolat. ſi in tali ſtatu decedat ad celū.In valore indulgētiaꝝ ē.triplex cauſa. Una eſt ex ꝑte xp̄i. ⁊ hoc ē meritū et ſatiſfactō xp̄i. cuiꝰ vna gutta ſanguinis ſuffeciſſet. Unde iſte theſaurus quo ditauit ſponſaꝫ ſuā eccleſiā. reſtat ad mutuandū
pct̄oribꝰ gratis vnde ſatiſfaciāt. Scd̓a cauſaeſt merita ſct̄oꝝ. pene ⁊ penalitates. qͦ multoplura erogauerūt ꝙͣ meruerūt pct̄a eoꝝ. Tertia cauſa ē ex ꝑte eccl̓ie .ſ. aliqd̓ opꝰ piū ſpūale vel tꝑale. Et licꝫ niſi ſit iuſta cauſa dandeīdulgentie peccet ꝯcedēs. qͣſi dilapidator tātitheſauri: videt̉ tn̄ vale̓ illi qͥ ꝯditōeꝫ imple̓t.niſi ip̄e illā ſine cauſa īpetraret. qꝛ tūc ⁊ ipſepeccaret ⁊ ſine cauſa ſufficiēti īpetrās. Si ergo papa ꝓprio motu moriētē abſolue̓t ab omni pena ꝑ modū īdulgētie. ⁊ ille pie crederet.ſtatim ad celū euolaret. ac ſi nullā culpā haberet. etiā ſi papa iuſtaꝫ cauſā nō habet. Sꝫalijdicūt ꝙ nō valet īdulgētia collata ſine cāiuſta ⁊ rōnabili a qͦcūqꝫ det̉. qꝛ ē ꝯtra voluntatē dei. ¶ Ut nota ꝙ opus bonū penale ſct̄orū pt̄ dupl̓r ꝯſiderari. Uno mō īquātū meritoriū. ⁊ ſic nō trāſgredit̉ ꝑſonā merentis. niſiſolū meritū xp̄i. q̄ ſibi ⁊ alijs meruit: ⁊ ſic nullus plꝰ meruit ꝙͣ acceꝑit vel accepturꝰ ſit ī ſeip̄o. Alio mō īquātū ē ſatiſfactoriū. ⁊ ſic multi ſācti plus ſatiſfecer̄t ꝙͣ debuer̄t. Quia ergoſancti plus ſuſtinuerūt ꝙͣ meruerint. ⁊ nō ſolū aīo merēdi: ſed etiā ſatiſfaciēdi. etiā ꝓ ſe qͥdem pͥmo deinde ꝓ oībꝰ indigētibꝰ ẜm intentōeꝫ eccl̓ie. ideo illis pͥmo cedit ī ſatiſfactōemẜm ꝙ indigēt: reſiduū reſeruat̉ ꝓ indigētibꝰdiſpenſādū ꝑ p̄latos eccl̓ie. Sic igit̉ tota ſatiſfactō xp̄i ceſſit in theſauꝝ ꝓ ceteris. ⁊ nihilꝓ ſe: qꝛ nulliꝰ pene debitor. De v̓gine maria:qꝛ nulliꝰ pene ꝓ actuali erat debitrix oēs eiꝰpenalitates cedūt nobis ī ſatiſfactōeꝫ. Penaaūt origīalis q̄ eſt mors nature ſatiſfecit ꝓ ſeqꝛ illi erat debitrix. De alijs ſāctis qd̓ ſupererogauerūt ſoluto debito ſuoꝝ pct̄oꝝ. hoc remanet ī theſauro eccl̓ie. hec omīa pe. de pal̓.Et nota ẜm pe. de pal̓. vbi ſupͣ. ꝙ xp̄c nō ſo (lū oībꝰ meruit: ſꝫ ꝓ oībꝰ ſatiſfecit. qꝛ ſuppoſitū agebat ⁊ patiebat̉. Un̄ nō ſolū actō merēsſꝫ etiā paſſio ſatiſfaciēs fuit īfinita. Nō eſt gͦex inſufficiētia ꝙ paſſio xp̄i ī ſacͣmētis n̄ ſoluit: ſꝫ ex dei ordinatōe q̄ gratis remittit. Dice̓ em̄ ꝙ in ſacͣm̄tis deꝰ nil remittit niſi quātū ſibi ſoluit̉. aut de theſauro ꝯmūi eccleſie.aut de theſauro cordis vel corꝑis vel oris. eſtdice̓ deū minꝰ liberalē. Et licꝫ ī hoc eſſet liberalitas homīs xp̄i nobis ꝯmūicātis diuitiasſue penalitatis. in hoc tn̄ in nullo eſt liberalitas dei. qͥ nihil de ſuo nobis donat. Propt̓ qd̓melius dicit̉. ꝙ in ſacramētis eſt liberatō. vela tota pena vel a parciali. nō ex ſolutōe ſicutin indulgentijs ſed ex liberali dei remiſſione.Ex merito qͥdē xp̄i .i. amore xp̄i: ſed nō ex ſolutōe xp̄i: qͥ ⁊ ſi ꝓ pct̄o nature ſoluit et ſatiſfecit. nō ſic ꝓ pct̄o ꝑſone. Et ſi dicat̉. Cū vltrainfinitū nil ſit. ⁊ vnū infinitū ꝯſumat aliud:ergo ſatiſfactō xp̄i ⁊ ſi fuit infinita. videt̉ exhauſta. tollendo penam infinitā .ſ. originalisculpe in baptizatis. nil ergo remanet ad ſol-