Prelati luceāt opere ⁊ ſercōgruencia ꝓmiſiſti: da mihi fragili vt tuā vocem audiēs. ſtudeā ꝑ virtutū exerciciū hr̄e meritū. qͣtenus te miſerāte ꝯſequar ⁊ premiū. Facvt ꝯſiderās mercedē. opꝰ mercedis nō recuſemſed ſpes eterne ſalutis mitiget ī me dolorē medicine pn̄tis: ⁊ accendat animū ad alacritatemoꝑis. Fac me miſerū nūc beatū beatitudine vieꝑ gratiā. ⁊ tādē beatū beatitudine patrie ꝑ gloriā Amen. Ꝙ p̄lati debent lucere oꝑe et ſermone. Et ꝙ xp̄c non venit legē ſoluere ſed imXXXIIII.plere. CapitulumC quia dominus hortatus eſt apl̓os ad ſuſtinēdū tribulatōnes. nunc cōſequent̉ ponit qͣtuorſimilitudines ſcꝫ cōꝑando eos ſaliluci ciuitati: ⁊ lucerne quibꝰ ip̄os oſtēdit ſil̓esvt ꝑ hoc ītelligant ſe ī tribuladōibꝰ debere magis eſſe fortes. Ac ſi eis diceret. Nō vos debetisī tribulatōibꝰ deficere: qꝛ defectꝰ veſter multiseſſet occaſio ruine. Uos enī eſtis ſal terre. voseſtis lux mūdi. vos eſtis ciuitas ſupͣ mōtē poſita. ⁊ lucerna ſupͣ cādelabrū poſita. Uos īꝙͣ eſtisid eſt eſſe debetis. Due pͥme ſil̓itudines dicūt̉ ꝑaffirmatōnē ī quibꝰ oſtēdit̉ ad quid ſunt: qꝛ adcōdiendū affectū et illuminādū intellectū. Dueſequētes dicūt̉ ꝑ negatōnē ī quibꝰ on̄dit̉ ad qͥdnō ſunt: qꝛ nec ī abſcōſione ꝑſone: nec ī occultatōne doctrine. Apl̓i igit̉ ⁊ p̄lati dicūt̉ ſal terreꝓpter vite ꝑfectōnē qͣ hoīes cōdiūt̉ ⁊ mētes eoꝝqͥ adhuc terrena ſapiūt imbuūt̉. Sal enī terrāſterilē facit: cibos cōdit: ⁊ carnes ſiccat a putrefactōne ꝯſeruat: ex aqua ⁊ igne cōficit̉: ī oīſacrificio offert̉. Sic exemplū ſanctitatis terrenū affectū mitigādo ſterilē facit: ſct̄m deſideriūſapidū reddēdo cōdit: carnē mortificādo deſiccat: a putredine libidinis reſtringēdo cōſeruatIixiiixex aqͣ deuotōnis ⁊ igne dilectōnis decoquēdo infornace pnīe cōficit̉ in oī oꝑe dirigēdo ⁊ moderādo offert̉. Precipue aūt ſal ī ſcriptura diſcretōnē ſignificat q̄ in p̄latis eſſe debꝫ: qua debentoꝑa ſubditoꝝ ſic cōdiri et dirigi vt corā deo ſapida reddant̉: ſicut cibaria ſale condita magisſapida ſentiūt̉. Et monet apl̓os ⁊ ceteros eccl̓iep̄latos: vt ī v̓tutibꝰ ꝑſiſtāt: qꝛ ſi ſal ideſt p̄latusvl̓ doctor ꝑ quē alij cōdiēdi ſūt infatuatꝰ fueritpl̓ euanuerit ⁊ defecerit ſcꝫ aut ꝑſecutōis ⁊ adperſitatis timore: aut cupiditatis ⁊ ꝓſperitatis amore: aut ſuꝑbie ⁊ bane glorie elatōe: autcarnal̓ affectꝰ attractōe: aut negligētie ⁊ īcurieſeductōe aut ſb̓uerſus errore qͦ minꝰ condiat ⁊doceat ſubditos exēplo ⁊ v̓bo ī qͦ ſaliet̉ īfirmusppl̓us ſubditꝰ: qͥ debꝫ cōdiri vita ⁊ doctrina maiorū. vl̓ ī qͦ et quo alio doctore cōdiet̉ ⁊ emēdabit̉ ſcꝫ ip̄m ſal .i. ip̄e qͥ alios hꝫ cōdire. ẜm illd̓ſapiētis. qͥs medebit̉ īcātatori a ſerpēte ꝑcuſſoUn̄ dicēdū eſt ei: medice cura teip̄m. Sil̓r ſi diſcrecio q̄ oꝑa noſtra cōdit ab oꝑbꝰ nr̄is bonis d̓genere defuerit: deo accepta nō erūt. In cuiusfigura ſal in oī ſacrificio ponebat̉. Sal igit̉ ſiceuaneſcens ꝓpt̓ inutilitatē ſui ad nihil valet vltͣneqꝫ ī terra: neqꝫ ī ſterquilinio. Nō ē vtile terremone. Et xp̄c legem.qꝛ ſuo īiectu ꝓhibꝫ eā germinare nō ſterquilinio .i. fimo: qꝛ ſibi īmixtū nō ſinit ip̄m fecūdareQuaſi diceret nihil valet: qꝛ nec ī ſe fructificataut fructū boni oꝑis fert vt t̓ra. nec ī alijs fecūditatē ſeu fecūdādi v̓tutē dat: aut eos excolerepalet vt fimꝰ: ſꝫ mittat̉ foras ab officio ⁊ hūiliet̄ int̓ hoīes: qꝛ ſibi nocet: ⁊ alijs nō ꝓdeſt. Un̄tal̓ dꝫ r̄pelli a p̄latōe: ne officiū p̄latoꝝ ī ꝯſpectu hoīm reddat̉ vile. Aut gͦ a dignitate eccl̓iaſtica deponet̉. aut ab vnitate eccl̓ie numero velmerito ſecernet̉. aut a ſct̄oꝝ gl̓a excludet̉: ⁊ tal̓ꝯculcabit̉. ab hoībꝰ ī mūdo ꝑ deriſionē. ab angel̓ ī iudicio ꝑ ſeꝑatōꝫ. a demonibꝰ ī īferno ꝑ afflictōeꝫ. Dicūt̉ etiā apl̓i ⁊ p̄lati lux mūdi. i.hoīm qͥ ſūt ī mūdo ꝓpt̓ v̓bū doctrine qua debentignorātes de credēdis ⁊ faciēbis illuīare. Sicutenī ſol ⁊ luna illumināt oculos corꝑis ſic apl̓i⁊ doctores illuminant oculos mētis. Priꝰ auteꝫeſt bn̄ viuere ꝙͣ bene docere. ⁊ iō poſtꝙͣ dixeratapl̓os ſal terre ſapiēt̓ viuēdo. dicit eos lucē mūdi tenebroſos illuīando. De bꝫ gͦ p̄latꝰ eē ſal bn̄viuēdo: lux bn̄ docēdo. ſal ī exēplis. lux ī doctrinis. Rectꝰ ordo iſte. Primo bn̄ viue̓: deīde bn̄ docere. ẜm gloſā. Deus ē lux nō illuīnata ſꝫ illuminās: apl̓i ⁊ apl̓ici viri lux illuīnata ⁊ illuminās: ſimplices iuſti lux nō illuīnās ſꝫ illūinataPrima ē ſic lux ſol̓. Scd̓a ſic lune. tertia ſic luxſtelle. Deīde pꝰ cōdimētū ſal̓ ⁊ radiū lucis ſequit̉ ciuitatis ꝓtectō ⁊ lucerne illūinatio: quiaapl̓i ⁊ p̄lati nō debēt ſe abſcōde̓. neqꝫ lucernā diuini v̓bi pone̓ ſub modio ⁊ occultatōe hūani timoris. neqꝫ ſub lecto ⁊ qͥete mūdane ꝓſꝑitatis:ſꝫ dꝫ eē ciuitas ī mōte poſita vt ſint refugiū iniuſte oppreſſis: ⁊ lucerna ſupͣ cāde labꝝ poſita vtꝑ ſct̄e vite exēpla luceāt tenebroſiſ. vn̄ ad ſil̓itudinē ciuitatis ſupͣ mōtē: ⁊ lucerne ſuꝑ cādelabꝝpoſite. ſic monꝫ apl̓os ⁊ p̄latos ſil̓i lūie corā hoībus luce̓ ⁊ fulge̓: vt viſis oꝑbꝰ eoꝝ bonis odore ⁊ admiratōe taliū hoīes attrahāt̉: ⁊ īformēt̉ac inde deꝰ pr̄ glorificet̉ ⁊ nō ip̄is ſꝫ ei a qͦ om̄ebonū ē laus īparciat̉. De bēt gͦ luce̓ ⁊ oꝑe ⁊ ſermone: nō enī ait vt audiētes veſtꝝ ſermonē bonū. ſed vt vidētes vr̄a bona oꝑa glorificēt patrēveſtrū qͥ in celis ē. Magis enī oꝑādo qͥs ꝓficit ꝙͣloquendo: ⁊ plus mouēt exēpla ꝙͣ v̓ba: qꝛ maiorē ſplēdor oꝑis ꝙͣ ſermonis. Iſte enī tm̄ ore p̄dicat ⁊ vna hora ī ſeptimana. ille v̓o totꝰ p̄dicat ⁊oī tocius tꝑis horapn̄ alubi. Fulgebunt iuſti ⁊tāꝙͣ ſcintille ī arun. dineto diſcurrent: qd̓ ſcd̓mGregoriū ē vita ſcl̓ariū qui foris qͣſi ad alta ꝓficiūt: ſꝫ ītus a ſoliditate īaneſcūt. Ecōtra v̓o docere voce: ⁊ nō oꝑe q̄dā vanitas ē: ⁊ parū ꝓdeſtqꝛ ſcd̓m bernardū lingua magniloqua ⁊ manꝰocioſa. doctrina lucida ⁊ vita tenebroſa mōſtruoſa res ē. Ad hoc at̄ luce̓ debēt vt finē boni oꝑiſin laudibꝰ dei nō hoīm cōſtituāt: qꝛ nō debēt dehoc ſuā ſꝫ dei quere̓ gloriā ⁊ ꝓximi edificatōeꝫvt vidētes oꝑa eoꝝ bona: deū ꝑ quē ī eis fiūt nōfacientes glorificent per imitationem eorum ꝑlaudē qͦꝫ oīa ei aſſcribentes vt auctori bonorumNon eſt ergo huic contrarium qd̓ infra dicitur
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten