Druckschrift 
Vita Christi : [P. 1.2.]
Einzelbild herunterladen
 

Prelati luceāt opere ſercōgruencia ꝓmiſiſti: da mihi fragili vt tuā vocem audiēs. ſtudeā virtutū exerciciū hr̄e meritū. qͣtenus te miſerāte ꝯſequar premiū. Facvt ꝯſiderās mercedē. opꝰ mercedis recuſemſed ſpes eterne ſalutis mitiget ī me dolorē medicine pn̄tis: accendat animū ad alacritatemoꝑis. Fac me miſerū nūc beatū beatitudine vie gratiā. tādē beatū beatitudine patrie gloriā Amen. p̄lati debent lucere oꝑe et ſermone. Et xp̄c non venit legē ſoluere ſed imXXXIIII.plere. CapitulumC quia dominus hortatus eſt apl̓os ad ſuſtinēdū tribulatōnes. nunc cōſequent̉ ponit qͣtuorſimilitudines ſcꝫ cōꝑando eos ſaliluci ciuitati: lucerne quibꝰ ip̄os oſtēdit ſil̓esvt hoc ītelligant ſe ī tribuladōibꝰ debere magis eſſe fortes. Ac ſi eis diceret. vos debetisī tribulatōibꝰ deficere: qꝛ defectꝰ veſter multiseſſet occaſio ruine. Uos enī eſtis ſal terre. voseſtis lux mūdi. vos eſtis ciuitas ſupͣ mōtē poſita. lucerna ſupͣ cādelabrū poſita. Uos īꝙͣ eſtisid eſt eſſe debetis. Due pͥme ſil̓itudines dicūt̉affirmatōnē ī quibꝰ oſtēdit̉ ad quid ſunt: qꝛ adcōdiendū affectū et illuminādū intellectū. Dueſequētes dicūt̉ negatōnē ī quibꝰ on̄dit̉ ad qͥd ſunt: qꝛ nec ī abſcōſione ꝑſone: nec ī occultatōne doctrine. Apl̓i igit̉ p̄lati dicūt̉ ſal terreꝓpter vite ꝑfectōnē hoīes cōdiūt̉ mētes eoꝝ adhuc terrena ſapiūt imbuūt̉. Sal enī terrāſterilē facit: cibos cōdit: carnes ſiccat a putrefactōne ꝯſeruat: ex aqua igne cōficit̉: īſacrificio offert̉. Sic exemplū ſanctitatis terre affectū mitigādo ſterilē facit: ſct̄m deſideriūſapidū reddēdo cōdit: carnē mortificādo deſiccat: a putredine libidinis reſtringēdo cōſeruatIixiiixex aqͣ deuotōnis igne dilectōnis decoquēdo infornace pnīe cōficit̉ in oꝑe dirigēdo moderādo offert̉. Precipue aūt ſal ī ſcriptura diſcretōnē ſignificat in p̄latis eſſe debꝫ: qua debentoꝑa ſubditoꝝ ſic cōdiri et dirigi vt corā deo ſapida reddant̉: ſicut cibaria ſale condita magisſapida ſentiūt̉. Et monet apl̓os ceteros eccl̓iep̄latos: vt ī v̓tutibꝰ ꝑſiſtāt: qꝛ ſi ſal ideſt p̄latusvl̓ doctor quē alij cōdiēdi ſūt infatuatꝰ fueritpl̓ euanuerit defecerit ſcꝫ aut ꝑſecutōis adperſitatis timore: aut cupiditatis ꝓſperitatis amore: aut ſuꝑbie bane glorie elatōe: autcarnal̓ affectꝰ attractōe: aut negligētie īcurieſeductōe aut ſb̓uerſus errore minꝰ condiatdoceat ſubditos exēplo v̓bo ī ſaliet̉ īfirmusppl̓us ſubditꝰ: debꝫ cōdiri vita doctrina maiorū. vl̓ ī et quo alio doctore cōdiet̉ emēdabit̉ ſcꝫ ip̄m ſal .i. ip̄e alios hꝫ cōdire. ẜm illd̓ſapiētis. qͥs medebit̉ īcātatori a ſerpēte ꝑcuſſoUn̄ dicēdū eſt ei: medice cura teip̄m. Sil̓r ſi diſcrecio oꝑa noſtra cōdit ab oꝑbꝰ nr̄is bonisgenere defuerit: deo accepta erūt. In cuiusfigura ſal in ſacrificio ponebat̉. Sal igit̉ ſiceuaneſcens ꝓpt̓ inutilitatē ſui ad nihil valet vltͣneqꝫ ī terra: neqꝫ ī ſterquilinio. ē vtile terremone. Et xp̄c legem.qꝛ ſuo īiectu ꝓhibꝫ germinare ſterquilinio .i. fimo: qꝛ ſibi īmixtū ſinit ip̄m fecūdareQuaſi diceret nihil valet: qꝛ nec ī ſe fructificataut fructū boni oꝑis fert vt t̓ra. nec ī alijs fecūditatē ſeu fecūdādi v̓tutē dat: aut eos excolerepalet vt fimꝰ: ſꝫ mittat̉ foras ab officio hūiliet̄ int̓ hoīes: qꝛ ſibi nocet: alijs ꝓdeſt. Un̄tal̓ dꝫ r̄pelli a p̄latōe: ne officiū p̄latoꝝ ī ꝯſpectu hoīm reddat̉ vile. Aut a dignitate eccl̓iaſtica deponet̉. aut ab vnitate eccl̓ie numero velmerito ſecernet̉. aut a ſct̄oꝝ gl̓a excludet̉: tal̓ꝯculcabit̉. ab hoībꝰ ī mūdo deriſionē. ab angel̓ ī iudicio ſeꝑatōꝫ. a demonibꝰ ī īferno afflictōeꝫ. Dicūt̉ etiā apl̓i p̄lati lux mūdi. i.hoīm ſūt ī mūdo ꝓpt̓ v̓bū doctrine qua debentignorātes de credēdis faciēbis illuīare. Sicutenī ſol luna illumināt oculos corꝑis ſic apl̓i doctores illuminant oculos mētis. Priꝰ auteꝫeſt bn̄ viuere ꝙͣ bene docere. poſtꝙͣ dixeratapl̓os ſal terre ſapiēt̓ viuēdo. dicit eos lucēdi tenebroſos illuīando. De bꝫ p̄latꝰ ſal bn̄viuēdo: lux bn̄ docēdo. ſal ī exēplis. lux ī doctrinis. Rectꝰ ordo iſte. Primo bn̄ viue̓: deīde bn̄ docere. ẜm gloſā. Deus ē lux illuīnata ſꝫ illuminās: apl̓i apl̓ici viri lux illuīnata illuminās: ſimplices iuſti lux illuīnās ſꝫ illūinataPrima ē ſic lux ſol̓. Scd̓a ſic lune. tertia ſic luxſtelle. Deīde pꝰ cōdimētū ſal̓ radiū lucis ſequit̉ ciuitatis ꝓtectō lucerne illūinatio: quiaapl̓i p̄lati debēt ſe abſcōde̓. neqꝫ lucernā diuini v̓bi pone̓ ſub modio occultatōe hūani timoris. neqꝫ ſub lecto qͥete mūdane ꝓſꝑitatis:ſꝫ dꝫ ciuitas ī mōte poſita vt ſint refugiū iniuſte oppreſſis: lucerna ſupͣ cāde labꝝ poſita vt ſct̄e vite exēpla luceāt tenebroſiſ. vn̄ ad ſil̓itudinē ciuitatis ſupͣ mōtē: lucerne ſuꝑ cādelabꝝpoſite. ſic monꝫ apl̓os p̄latos ſil̓i lūie corā hoībus luce̓ fulge̓: vt viſis oꝑbꝰ eoꝝ bonis odore admiratōe taliū hoīes attrahāt̉: īformēt̉ac inde deꝰ pr̄ glorificet̉ ip̄is ſꝫ ei a om̄ebonū ē laus īparciat̉. De bēt luce̓ oꝑe ſermone: enī ait vt audiētes veſtꝝ ſermonē bo. ſed vt vidētes vr̄a bona oꝑa glorificēt patrēveſtrū in celis ē. Magis enī oꝑādo qͥs ꝓficit ꝙͣloquendo: plus mouēt exēpla ꝙͣ v̓ba: qꝛ maiorē ſplēdor oꝑis ꝙͣ ſermonis. Iſte enī tm̄ ore p̄dicat vna hora ī ſeptimana. ille v̓o totꝰ p̄dicat tocius tꝑis horapn̄ alubi. Fulgebunt iuſtitāꝙͣ ſcintille ī arun. dineto diſcurrent: qd̓ ſcd̓mGregoriū ē vita ſcl̓ariū qui foris qͣſi ad alta ꝓficiūt: ſꝫ ītus a ſoliditate īaneſcūt. Ecōtra v̓o docere voce: oꝑe q̄dā vanitas ē: parū ꝓdeſtqꝛ ſcd̓m bernardū lingua magniloqua manꝰocioſa. doctrina lucida vita tenebroſa mōſtruoſa res ē. Ad hoc at̄ luce̓ debēt vt finē boni oꝑiſin laudibꝰ dei hoīm cōſtituāt: qꝛ debēt dehoc ſuā ſꝫ dei quere̓ gloriā ꝓximi edificatōeꝫvt vidētes oꝑa eoꝝ bona: deū quē ī eis fiūtfacientes glorificent per imitationem eorumlaudē qͦꝫ oīa ei aſſcribentes vt auctori bonorumNon eſt ergo huic contrarium qd̓ infra dicitur