Titulus. XI.
de re illicita q̄ .ſ. eſt pctm̄ vl̓ maioris bōi īpeditiuuꝫvt nō īgredi religioneꝫ peccat ſic vouendo ⁊ aliqn̄mortaliter: nec tenet̉ īmo nec dꝫ ſeruare ẜꝫ Tho. ſꝫēt ſine diſpenſatōe p̄lati ꝯtrauenire. Si de re licitatūc aut de re īutili ⁊ qͣſi vana: vt n̄ lauare caput dieſabbati: n̄ comedere de capite ob decollatōem Iobap. ⁊ hiꝰ: q̄ dicūt̉ vota ſtulta ẜm Alber. ⁊ Rai. potius frāgenda ſūt qͣꝫ ſeruāda: tutius in̄ eſt vt ſiat diſpenſatio eiꝰ ꝑ eū ꝗ pōt. Aut ē de re vtili: ⁊ tūc aut ꝓturpi cā: vt cū vouet ſe ieiunaturū: ſi ī furto vl̓ fornicatōe ꝓſꝑatur .i. ſi pōt ꝯmittere: ⁊ tc̄ peccat vouēdo: nec tenet̉ īple̓ ẜm Io. neapol̓. in quolibet ⁊ Ricar. ī qͣrto. Aut ꝓ cā honeſta: ⁊ tc̄ aut de re īpoſſibili. ⁊ tc̄ ſi erat ei īpoſſibile n̄ tenet̉: ⁊ peccauit vouendo. Si āt priꝰ fuit poſſibile: qn̄ .ſ. vouit: ⁊ poſtea factū ē ei īpoſſibile: ut cuꝫ vouet elemoſynā: ſꝫ poſteaita efficit̉ pauꝑ ꝙ nullo mō pōt nō tenet̉ niſi cū veniret ad pinguiorē fortunā ẜm Pe. d̓ pal. Si āt ꝑtēvnā īplere pōt: illā ꝑteꝫ īpleat: nec excuſaret̉ a pctōſi nō īpleret qͣꝫtū pōt niſi ſecū diſpēſaret̉: ſꝫ cū oīo n̄pōt nō indigꝫ diſpenſatione. Tho. Aut de re poſſibili: ⁊ tūc aūt pōt irritari vt votū pupilli religioſi ⁊hiꝰ: ⁊ ſi irritat ab eo ꝗ pōt n̄ peccat abſqꝫ diſpēſatione ꝯͣueniēdo ẜm Ray. ⁊ alios. Si n̄ irritat̉ ⁊ ml̓tomagis ſi ratificat̉ a ſuꝑiori: ꝗ .ſ. poterat irritare peccat ꝯueniēdo. Si ibi nhꝫ locū irritatio: vt qꝛ ille ꝑſe potuit voto obl̓are tc̄ ꝯͣueniēdo ꝓpͥa auctoritatepeccat mortal̓r. Si aūt hoc fac̄ cū diſpēſatōe vl̓ cōmutatōe niſi ſubſit iuſta cā diſpenſatōis vel ſalteꝫdubia peccat vtens tali diſpēſatōe ⁊ diſpēſās. Tho⁊ Pe. de pal̓. alias n̄ peccat. Itē qn̄ ꝗs dubitat vtꝝvotū poſſit īplere: vel vtrū ſit meliꝰ īplere vel n̄ īplere: puta ieiunare vel n̄ ieiunare cū ſit debil̓: ⁊ dubitat de nocumēto: dꝫ petere ꝯmutatōem vel diſpenſatōeꝫ ⁊ n̄ ꝓpͥa auctoritate ꝯͣuenire. Tho. Itē ꝗ votadiuerſa fecit vno tp̄e ꝗ ſi pōt: vtrūqꝫ facere teneturſi ꝟo ſūt īpoſſibilia: dꝫ ſeruare qd̓ maiꝰ ē: ⁊ de minori ſatiſfactōem facere ad arbitriū p̄lati. Tho. Itemſi fecit ꝯditōnatū .i. ſub aliqͣ ꝯditione: n̄ aduenienteꝯdōne n̄ tenet̉ īplere: qn̄ vna eſt ꝯditio vel pluresſꝫ ſi ip̄e ītenderit obl̓are ſe adueniētibꝰ oībꝰ illis cōditōibꝰ. Si āt ītēdebat ſe oblare adeueniente vnaex conditōibꝰ tenet̉. Si ſuꝑ hoc n̄ cogitauit ⁊ neſcitdiſcernere de ītentōe: tutiꝰ eſt īplere. xxxij. q. viij.Nō ſolū. exͣ de cōdi. ap. c. veꝝ. Iteꝫ ſi vouit abſolute aliꝗd ⁊ nimis diſtulit: cū poſſet: qꝛ peccauit. Dēt.n. qͣꝫcitius īplere votū: ſi ip̄e tp̄s ſibi n̄ īpoſuit d̓terminatū. Dat tn̄ ei tp̄s ad arbitriū bōi viri ad diſponendū: vt votū poſſit īplere Tho. 2ª 2ᵉ. vbi ſupra.Itē ſi feciſſet votū ītrādi religionē ⁊ ex mora quāfec̄ ī ſeculo ſine neceſſitate īminet ei periculū votūfrāgendi: puta ꝑ mr̄imoniū tenet̉ qͣꝫcitiꝰ al̓s peccatmortal̓r. Tho. 2ª 2ᵉ. vbi ſupra. Iteꝫ ſi parentesrunt ꝓ eo: vt .ſ. ip̄e aliꝗd faceret: ⁊ ipſe poſtea apdauit ītendens ſe obl̓are ad votū factū ꝓ illis tenetur: ⁊ iō trāſgrediendo peccauit mortalit̓: al̓s ſi ip̄en̄ ſe obligauit: n̄ tenet̉ plus qͣꝫ velit. Ray. qͣꝫuis bonū ſit facere ſi poteſt.§. V.
De herede quomodoteneat̉ ad vota eiꝰ cuiꝰ eſt heres. Nō ẜꝫ Pe. d̓ pal.ī. iiij. ꝙ ſi eſt votū tm̄ reale: vt fūdādi monaſteriumvel dādi tm̄ pro deo: aut oblatōem mittēdi aut totarmatos vltra mare: tc̄ heres tenet̉ ſic̄ ī alijs debꝰtis. Si āt eſt tm̄ ꝑſonale: vt ieiunare ꝯtinere: votucrucis: vel ire vltra mare. heres n̄ tenet̉ niſi ſponteobligauerit ſe: ſiue ſit filiꝰ: ſiue ſit exͣneꝰ: exͣ eo. c. lꝫSi at eſt ſil̓ reale ⁊ perſonale ⁊ exp̄ſſū vtrūqꝫ tūc tenet̉ ad reale: vt ſi vouit ire ad ſāctum Iacobū ⁊ ibiofferre vnū equū: heres n̄ tenet̉ ire ſꝫ mittere equūSil̓r ſi vouit fūdare monaſteriū ⁊ ītrare: tenet̉ heres monaſteriū fūdare: ſꝫ n̄ ītrare. Si āt eſt ꝑſonale ⁊ reale: ſꝫ perſonale eſt pͥncipaliter exp̄ſſuꝫ: realetacitū ⁊ acceſſoriū: vt ire ad ſctm̄ Iacobuꝫ: n̄ teneiheres expenſas qͣs feciſſet ille eūdo ſtādo offerendo ⁊ redeūdo dare: ſicut nec tenet̉ ire. Et ſi vouit ltrare religionem nō tenet̉ bona tradere heres: qꝛſublato pͥncipali tollit̉ acceſſoriuꝫ. Sil̓r ſi ſuſcepatccruceꝫ defūctꝰ: n̄ tenet̉ heres mittere expenſas qͣsIeciſſet: niſi hoc ordīaſſet. Si ꝟo vouit mittere certas perſonas vltrra mare: qd̓ reputat̉ reale: ⁊ ad iIud tenet̉. heres. Pe. Iteꝫ ſi fec̄ votū ire vel mittereī ſubſidiū terre ſācte ſuperueniente īpedimēto eūdi tenet̉ mittere loco ſui vel ſalteꝫ expenſas qͣs facturꝰ eſſet: ⁊ ſi hoc moriens n̄ diſpōeret: tenerent̉ heredes nihilominꝰ facere ſi hereditas eſt ſufficiensad hoc. Si āt fecerat votū ad hoc cā deuotōis eundi: ſuꝑueniēte īpedimēto n̄ tenet̉ ire vel mitte̓: niſiforte fuerit ī mora ⁊ ſic ē ī cl̓pa: qꝛ cū potuit noluit.Cautiꝰ tn̄ eſt in vtroqꝫ cāu qn̄ n̄ pōt .ſ. ire ꝙ diſpenſatōeꝫ vl̓ cōmutatōeꝫ petat: Si āt moriens d̓ hoc īdiſponit: n̄ tenet̉ heres implere: niſi ſe obligaſiet: eſi hoc n̄ egit rōne hereditatis: ⁊ poſtea nō vult eamadire: tenet̉ de voto..§. VI.Nota quod ſūt quedaꝫperſone qͣruꝫ votan̄ ſūt obligatoria nifi ratificettur. ab alijs ⁊ irritari pn̄t. Nā nullꝰ pōt ſe obl̓are adid qd̓ eſt ꝯͣ volūtatem alteriꝰ. ꝗcūqꝫ āt eſt alteri ſublectꝰ qͣꝫtū ad id ī quo eſt ei ſb̓iectꝰ n̄ eſt ſue ptātꝭ. ⁊ iōn̄ pōt ſe per votū firmiterꝭ obligare ſine ꝯſenſu ſuperiorin tn̄ peccat tal̓ vouendo. Tho. pͥmo gͦ ep̄s n̄pōt ſine licentia pape emittere votū vel emiſſū inplere per qd̓ diſſoluat̉ mr̄imoniū ſpūale qd̓ eſt int̓ip̄m ⁊ eccl̓iā ſuā vt religionē ītrare. Tenet̉ tn̄ tal̓ implere tale votū ſic̄ poteſt .ſ. petendo ln̄iam reſignandi. Qd̓ ſi papa n̄ vult dare vl̓ irritat votū excuſat̉.Si datꝭ lniam tenet̉. Pe. de pal̓. Iteꝫ nec aliud perqd̓ fieret graue p̄iudiciū eccl̓ie ſue vt de lōga peregrīatione. Uotū abſtinentie ⁊ alia hiꝰ. poteſt facere.viij. q. i. El̓yas. Item. Pe. de pa. Scd̓o pueri an̄ annos pubertatꝭ .ſ. maſculꝰ an̄. xiiij. ānū. Femīa antexij. ꝯpletū. tn̄ qꝛ ī pluribꝰ patiūt̉ defectū rōnis: tumqꝛ ſūt in ptāte parentū vl̓ tutoꝝ: ⁊ ſi vouent non hꝫeffectuꝫ: ſꝫ vota eoꝝ pn̄t irritare parentes. Tho. Etẜm guil. ſi pater vl̓ tutor pͥmo ꝯtradixerit: ⁊ poſt ea