Druckschrift 
2 (1481)
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

Titulus. XI.

de re illicita .ſ. eſt pctm̄ vl̓ maioris bōi īpeditiuuꝫvt īgredi religioneꝫ peccat ſic vouendo aliqn̄mortaliter: nec tenet̉ īmo nec dꝫ ſeruare ẜꝫ Tho. ſꝫēt ſine diſpenſatōe p̄lati ꝯtrauenire. Si de re licitatūc aut de re īutili qͣſi vana: vt lauare caput dieſabbati: comedere de capite ob decollatōem Iobap. hiꝰ: dicūt̉ vota ſtulta ẜm Alber. Rai. potius frāgenda ſūt qͣꝫ ſeruāda: tutius in̄ eſt vt ſiat diſpenſatio eiꝰ pōt. Aut ē de re vtili: tūc autturpi: vt vouet ſe ieiunaturū: ſi ī furto vl̓ fornicatōe ꝓſꝑatur .i. ſi pōt ꝯmittere: tc̄ peccat vouēdo: nec tenet̉ īple̓ ẜm Io. neapol̓. in quolibet Ricar. ī qͣrto. Aut honeſta: tc̄ aut de re īpoſſibili. tc̄ ſi erat ei īpoſſibile tenet̉: peccauit vouendo. Si āt priꝰ fuit poſſibile: qn̄ .ſ. vouit: poſtea fac ē ei īpoſſibile: ut cuꝫ vouet elemoſynā: ſꝫ poſteaita efficit̉ pauꝑ nullo pōt tenet̉ niſi veniret ad pinguiorē fortunā ẜm Pe. pal. Si āt ꝑtēvnā īplere pōt: illā ꝑteꝫ īpleat: nec excuſaret̉ a pctōſi īpleret qͣꝫtū pōt niſi ſecū diſpēſaret̉: ſꝫ oīopōt indigꝫ diſpenſatione. Tho. Aut de re poſſibili: tūc aūt pōt irritari vt votū pupilli religioſihiꝰ: ſi irritat ab eo pōt peccat abſqꝫ diſpēſatione ꝯͣueniēdo ẜm Ray. alios. Si irritat̉ ml̓tomagis ſi ratificat̉ a ſuꝑiori: .ſ. poterat irritare peccat ꝯueniēdo. Si ibi nhꝫ locū irritatio: vt qꝛ illeſe potuit voto obl̓are tc̄ ꝯͣueniēdo ꝓpͥa auctoritatepeccat mortal̓r. Si aūt hoc fac̄ diſpēſatōe vl̓mutatōe niſi ſubſit iuſta diſpenſatōis vel ſalteꝫdubia peccat vtens tali diſpēſatōe diſpēſās. Tho Pe. de pal̓. alias peccat. Itē qn̄ ꝗs dubitat vtꝝvotū poſſit īplere: vel vtrū ſit meliꝰ īplere vel īplere: puta ieiunare vel ieiunare ſit debil̓: dubitat de nocumēto: dꝫ petere ꝯmutatōem vel diſpenſatōeꝫ ꝓpͥa auctoritate ꝯͣuenire. Tho. Itē votadiuerſa fecit vno tp̄e ſi pōt: vtrūqꝫ facere teneturſi ꝟo ſūt īpoſſibilia: dꝫ ſeruare qd̓ maiꝰ ē: de minori ſatiſfactōem facere ad arbitriū p̄lati. Tho. Itemſi fecit ꝯditōnatū .i. ſub aliqͣ ꝯditione: aduenienteꝯdōne tenet̉ īplere: qn̄ vna eſt ꝯditio vel pluresſꝫ ſi ip̄e ītenderit obl̓are ſe adueniētibꝰ oībꝰ illisditōibꝰ. Si āt ītēdebat ſe oblare adeueniente vnaex conditōibꝰ tenet̉. Si ſuꝑ hoc cogitauit neſcitdiſcernere de ītentōe: tutiꝰ eſt īplere. xxxij. q. viij. ſolū. exͣ de cōdi. ap. c. veꝝ. Iteꝫ ſi vouit abſolute aliꝗd nimis diſtulit: poſſet: qꝛ peccauit. Dēt.n. qͣꝫcitius īplere votū: ſi ip̄e tp̄s ſibi īpoſuit d̓terminatū. Dat tn̄ ei tp̄s ad arbitriū bōi viri ad diſponendū: vt votū poſſit īplere Tho. 2ᵉ. vbi ſupra.Itē ſi feciſſet votū ītrādi religionē ex mora quāfec̄ ī ſeculo ſine neceſſitate īminet ei periculū votūfrāgendi: puta mr̄imoniū tenet̉ qͣꝫcitiꝰ al̓s peccatmortal̓r. Tho. 2ᵉ. vbi ſupra. Iteꝫ ſi parentesrunt eo: vt .ſ. ip̄e aliꝗd faceret: ipſe poſtea apdauit ītendens ſe obl̓are ad votū factū illis tenetur: trāſgrediendo peccauit mortalit̓: al̓s ſi ip̄e ſe obligauit: tenet̉ plus qͣꝫ velit. Ray. qͣꝫuis bo ſit facere ſi poteſt.§. V.

De herede quomodoteneat̉ ad vota eiꝰ cuiꝰ eſt heres. ẜꝫ Pe. pal.ī. iiij. ſi eſt votū tm̄ reale: vt fūdādi monaſteriumvel dādi tm̄ pro deo: aut oblatōem mittēdi aut totarmatos vltra mare: tc̄ heres tenet̉ ſic̄ ī alijs debꝰtis. Si āt eſt tm̄ ꝑſonale: vt ieiunare ꝯtinere: votucrucis: vel ire vltra mare. heres tenet̉ niſi ſponteobligauerit ſe: ſiue ſit filiꝰ: ſiue ſit exͣneꝰ: exͣ eo. c. lꝫSi at eſt ſil̓ reale perſonale exp̄ſſū vtrūqꝫ tūc tenet̉ ad reale: vt ſi vouit ire ad ſāctum Iacobū ibiofferre vnū equū: heres tenet̉ ire ſꝫ mittere equūSil̓r ſi vouit fūdare monaſteriū ītrare: tenet̉ heres monaſteriū fūdare: ſꝫ ītrare. Si āt eſt ꝑſonale reale: ſꝫ perſonale eſt pͥncipaliter exp̄ſſuꝫ: realetacitū acceſſoriū: vt ire ad ſctm̄ Iacobuꝫ: teneiheres expenſas qͣs feciſſet ille eūdo ſtādo offerendo redeūdo dare: ſicut nec tenet̉ ire. Et ſi vouit ltrare religionem tenet̉ bona tradere heres: qꝛſublato pͥncipali tollit̉ acceſſoriuꝫ. Sil̓r ſi ſuſcepatccruceꝫ defūctꝰ: tenet̉ heres mittere expenſas qͣsIeciſſet: niſi hoc ordīaſſet. Si ꝟo vouit mittere certas perſonas vltrra mare: qd̓ reputat̉ reale: ad iIud tenet̉. heres. Pe. Iteꝫ ſi fec̄ votū ire vel mittereī ſubſidiū terre ſācte ſuperueniente īpedimētodi tenet̉ mittere loco ſui vel ſalteꝫ expenſas qͣs facturꝰ eſſet: ſi hoc moriens diſpōeret: tenerent̉ heredes nihilominꝰ facere ſi hereditas eſt ſufficiensad hoc. Si āt fecerat votū ad hoc deuotōis eundi: ſuꝑueniēte īpedimēto tenet̉ ire vel mitte̓: niſiforte fuerit ī mora ſic ē ī cl̓pa: qꝛ potuit noluit.Cautiꝰ tn̄ eſt in vtroqꝫ cāu qn̄ pōt .ſ. ire diſpenſatōeꝫ vl̓ cōmutatōeꝫ petat: Si āt moriens hoc īdiſponit: tenet̉ heres implere: niſi ſe obligaſiet: eſi hoc egit rōne hereditatis: poſtea vult eamadire: tenet̉ de voto..§. VI.Nota quod ſūt quedaꝫperſone qͣruꝫ votan̄ ſūt obligatoria nifi ratificettur. ab alijs irritari pn̄t. nullꝰ pōt ſe obl̓are adid qd̓ eſt ꝯͣ volūtatem alteriꝰ. ꝗcūqꝫ āt eſt alteri ſublectꝰ qͣꝫtū ad id ī quo eſt ei ſb̓iectꝰ eſt ſue ptātꝭ. pōt ſe per votū firmiterꝭ obligare ſine ꝯſenſu ſuperiorin tn̄ peccat tal̓ vouendo. Tho. pͥmo ep̄spōt ſine licentia pape emittere votū vel emiſſū inplere per qd̓ diſſoluat̉ mr̄imoniū ſpūale qd̓ eſt int̓ip̄m eccl̓iā ſuā vt religionē ītrare. Tenet̉ tn̄ tal̓ implere tale votū ſic̄ poteſt .ſ. petendo ln̄iam reſignandi. Qd̓ ſi papa vult dare vl̓ irritat votū excuſat̉.Si datꝭ lniam tenet̉. Pe. de pal̓. Iteꝫ nec aliud perqd̓ fieret graue p̄iudiciū eccl̓ie ſue vt de lōga peregrīatione. Uotū abſtinentie alia hiꝰ. poteſt facere.viij. q. i. El̓yas. Item. Pe. de pa. Scd̓o pueri an̄ annos pubertatꝭ .ſ. maſculꝰ an̄. xiiij. ānū. Femīa antexij. ꝯpletū. tn̄ qꝛ ī pluribꝰ patiūt̉ defectū rōnis: tumqꝛ ſūt in ptāte parentū vl̓ tutoꝝ: ſi vouent non hꝫeffectuꝫ: ſꝫ vota eoꝝ pn̄t irritare parentes. Tho. Etẜm guil. ſi pater vl̓ tutor pͥmo ꝯtradixerit: poſt ea