Druckschrift 
2 (1486)
Entstehung
Seite
169r
Einzelbild herunterladen
 

De reſti. ſpo. 169

mandato ſuo fecerit exquo reꝑitur res inuaſa penesdn̄m. ar. iuriū allegatoꝝ in glo. qꝛ iſta p̄ſumptio videt̉ ſufficiēs ad obtinendū in ſtricto iudicio. ar. de ꝓba.in pn̄tia. maxime hec p̄ſumptio non videt̉ ſufficere inꝑſonā ep̄i. qꝛ tanqͣꝫ dioceſanꝰ videt̉ poſſidere oīa ſita īdioceſi: maxime ꝓbet̉ ex facto familie res inuaſa ꝑuenerit ad ep̄m. Iteꝫ p̄ſuppoſito res ex facto familie ꝑuenerit ad ep̄m tn̄ ꝯpetit directū interdictuꝫvnde vi. ſꝫ tm̄ vtile ẜm Inno. qd̓. no. Ex quo habesſi res violēter ſubtracta familiaꝫ alicuiꝰ ꝑuenit ex facto familie ad dn̄m: ꝯpetit ꝯͣ dn̄m vtile interdictū vn̄ vi aūt directū. qꝛ directū ꝯpetit niſi in tribꝰ caſibushic in tex. exp̄ſſis. ſꝫ iſti ꝓpoſuerūt directū interdictū. licet em̄ cogerent̉ expͥmere nomē actōis: vt in. e. dilecti. de iudi. tn̄ ſi ſponte ꝓpoſuerūt ineptaꝫ p̄iudicat eis.vt in. c. examīata. de iudi. ẜm iſtū intellectū ſuccubuerunt iſti ꝓpter ineptitudinē in qͣlitate actiōis. Item ẜmInno. poterat dici nec directū nec vtile interdictuꝫhabebat hic locū ex alio capite. em̄ hꝫ locū tale īterdictū niſi qͥs expellit̉ de poſſeſſiōe vl̓ reuertēs admittit̉. aliꝰ ſit etiā in poſſeſſiōe venire ꝓhibet: ff.vi vi ar. l. ideꝫ ē. §. ſiqͥs aūt.. l. j. §. idē labeo. ſed hic hoſpitalarij poſſeſſionē amiſer̄t ſolo aīo. nec fuerūt expulſi: vt ſatis colligit̉ ex lr̄a. vn̄ p̄ſuppoſito priꝰ poſſediſſent: tn̄ int̓uenit vis expulſiua ꝓpt̓ ineptitudineꝫ inſubſtātia actōis potuerunt iſti ſuccubere. qꝛ p̄ſuppoſito ꝓbaſſent poſſeſſionē: tn̄ ꝯͣ ep̄m ſpoliauit necdauit ⁊cͣ. non ꝯpetebat interdictū vn̄ vi: ſꝫ debebāt agēre ꝯditōe ex canone reintegrāda. vel. c. ſępe.. e. In hactn̄ ꝯditōe. c. ſepe: oportꝫ ꝓbare ſciēter ep̄us ſucceſſerat in viciū. de quo dicēdū vt dr̄ in. d. c. ſepe. Ex his habes clare intellectū huiꝰ. c. multiplicē cauſaꝫ decidēdi. Ulteriꝰ expediēdo hāc glo. opp. videt̉ em̄ hic habebat locū appellatio. qꝛ a ſnīa lata ſuꝑ poſſeſſorioappellat̉ ꝓpt̓ modicitatē p̄iudicij ſperet̉ poſtea ſnīaſuꝑ ꝓprietate abſorbet poſſeſſoriū. ad. l. vna. C. demomē. poſſ. Sol̓. glo. dupl̓r. Primo aliud ẜm leges vt ī ꝯͣrio: aliud ẜm canōes vt hic. Secūdo legesꝯrie in glo. allegate intelligunt̉ in poſſeſſiōe adipiſcēdain legatario creditore. In legatario vt ſi iudex mandet legatario heredi volēti detrahere falcidiā reſtituat rem legatā: ſi legatariꝰ appellat audit̉. In creditore vtſi creditor hypothecariā petit pignꝰ: iudex p̄cipit debitori vt reſtituat: ſi appellat audit̉. agit̉ em̄ demodico p̄iudicio. qꝛ ſoluta pecunia tenet̉ creditor reſtituere pignꝰ. ſic eſt in poſſeſſiōe momētanea ſaltē habitu. Aduerte aut q̄ris de iure ciuili dicendū appellari pōt: ſiue agat̉ interdicto recuꝑande: ſiue adipiſcēde. vt ſatis ꝓbat̉ in. l. vna. all̓. in glo. hoc tenēt ibi glo. bar. Archi. ij. q. vj. §. ſunt quoꝝ.. de poſſeſſore. qd̓limitat notāter bar. in. l. ij. de ap. reci. qn̄ ſnīaꝫ latāī poſſeſſorio generat̉ p̄iudiciū tale qd̓ poſſit alioremedio reꝑari: al̓s poterat appellari. vtputa ſi eratꝯſultū poſſeſſori niſi retentōem. l. exceptōeꝫ. ff.di. inde. vide ī. d. l. ij. bōas limitatōes ad. d. l. vnicā. etinter cetera dicit ſingularit̓ attētari poſſe vt ſemꝑ poſſit appellari. ſꝫ appellatōem impedit̉ executio ſententie. hoc videt̉ velle tex. in. d. l. vnica. ſil̓e in appellatōe interpōit̉ ab executōe. l. ab executōe. C. quoꝝ ap. reci. placꝫ mihi iſte intellectꝰ vt minꝰ qͣꝫ fieri poſſetrecedat̉ a diſpoſitōe iuris canōici. ſic al̓s ꝯſului de facto. Itē valet oīno appellatio ẜm bar. qn̄ ille agit poſſeſiorio ſuccubuit. qꝛ forte habuit aliud remediū adrecuꝑandā poſſeſſionē. ſic tractat̉ de ſuo graui p̄iudicio. Aut qͥris de iure canōico archi. in loco antedictotenet idē. Mouet̉ qꝛ illa. l. vnica: eſt canōizata in loco p̄al. hꝫ vim legis. Itē qꝛ vti debemꝰ lege ciuili vbi reꝑit̉ ꝯͣriū de iure canōico. ſed nullibi reꝑit̉ ẜm eum poſſit appellari a ſnīa lata ſuꝑ poſſeſſorio. Ad. c.nitit̉ multis modis rn̄dere. int̓ cetera dicit hoc fuit

actū petitorio poſſeſſorio. ſed cōmunis opi. eſt in ꝯͣrium vt appellet̉ iure canōico. tenet archi. ī. d. §. ſuntqͦꝝ. multi doc. ibi vt refert archi. Io. an. hic. Cal.oēs cōiter ſeq̄ntes. ẜm Io. an. videt̉ exp̄ſſuꝫ in cle. vnica. de ſeq̄ſ. poſ. fruc. ſic ceſſat opi. motiuū archi. Etlicꝫ hic cauſa fuiſſꝫ cōmiſſa ſuꝑ vtroqꝫ: tn̄ vt.. dixi tm̄fuit intentatū poſſeſſoriū ſuꝑ eo ꝓnūciatū. Iteꝫ facitqꝛ de iure canōico pōt appellari ita in minimis cauſis ſicut in maioribꝰ. vt in. c. de appellatōibꝰ. de ap. nec putovtilē ꝓuiſionē legalē. qꝛ lꝫ certo reſpectu q̄ſtio poſſeſſoria videat̉ modici p̄iudicij: tn̄ alio reſpectu pōt maximi p̄iudicij. vt qꝛ pn̄t haberi ꝓbatōes ſuꝑ ꝓprietate. tūc em̄ ex poſſeſſiōis defectu ꝑdit̉ dn̄iuꝫ in effectu. vtin. c. ſepe.. e. Itē qꝛ magnū eſt poſſeſſiōis ꝯmodū cumdata paritate ꝓbationū abſoluat̉ poſſeſſor. de ꝓbat̉. exlr̄is. inſti. de interdic. §. cōmodū. Hāc ꝑtē poſſit appellari tenet Fede. ſuo ꝯſil̓. lxxvij. Pau. in cle. j. de ſequeſ. p̄all̓. Et vide Io. an. in addi. ſpe. ī ti. de ap. §. ij. ſuper. ſexto. ſeq̄n Nūquid aūt appellari poſſit a ſententia miſſiōis ex vel ſecundo decreto? vide Io. an. inſpe. de ſecūdo decreto. §. j. in pͥn. vbi dicit de iurecanōico appellari pōt: niſi ꝯtamacia in veniēdo impediat. vt in cle. ſi an̄. de do. ꝯtu. ſi aūt eſt verꝰ ꝯtumax vl̓ fuit ꝯtumax in cauēdo tūc appellare poteritvt. l. creditor. §. iuſſus. ff. de ap. hoc ſatis placet. Satꝭem̄ ex hoc grauari poſſit. qꝛ vt.. dixi etiaꝫ modicograuamīe appellatur de iure canonico. de iure ꝟo ciuili tenet Dy. in tractatu miſſiōis a miſſiōe ex decreto appellat̉: qꝛ eſt interlocutoria. qꝛ non abſorbet ius alteriꝰ. qꝛ veniēs poſtmodū recuꝑat poſſeſſionēvt in. c. qm̄. §. in alijs. vt lit̓. ꝯteſta. in aut̓. ei iurat.C. de bonis au. iudi. poſ. In poſſeſſiōe aūt ex ſecūdo decreto pōt appellari. qꝛ dato ſit interlocutoria: abſorbet tn̄ ius alteriꝰ. ff. de ap. reci. l. ij. et dicit dictū Dy.ẜuandū in foro ciuili. hoc dicto Io. an. tranſit ſimplicit̓ hic do. An. ſꝫ tu limita hec oīa vt elegāter no. bar.in. l. ante ſnīam. ff. de ap. reci. vbi dicit de iure canonico indubie p̄miſſis caſibꝰ pōt appellari. ſed de iureciuili dꝫ limitari pͥmū dictū vt a decreto poſſit appellari niſi ius ꝑtis abſorbeat reꝑabilē ſnīam diffinitiuā. Exemplū qn̄ in decreto iudex adiudicat miſſofructꝰ medij tꝑis: qd̓ pōt qn̄qꝫ iuxta no. in. l. fulciniꝰ. §.fi. ff. ex qͥbꝰ cau. in poſ. ea. vt dixi in. c. qm̄ freq̄nt̓. vt lit̓. ꝯtēſ. Idē ſi paſſus miſſionē ꝯpareret: allegaret aliquā ꝓbabilē cauſaꝫ ꝓpter quā deberēt reſtitui expēſe: ſi iudex ꝓnūciaret ip̄m non audiendū poſſꝫ appellari eadē rōne ſupra. Idē ſi iudex mulctaret ꝑte ſeu priuaret aliquo officio. qꝛ admiſit miſſum vel p̄buitreſiſtentiā. idem pōt dici in ꝯſil̓ibus qn̄ tollit talis interlocutoria ius ꝑtis reꝑabile per diffinitiuaꝫ. iuxtano. in. c. ſuꝑ eo. de ap.. l. ij. ff. de ap. reci. Itē inqͣntū.. dixi a miſſiōe ex ſecūdo decreto pōt appellari quiaabſorbet ius ꝑtis nec pōt reꝑari diffinitiuā debꝫ limitari qn̄ ſecundū decretū interpoſitū fuit ꝯͣ latītantēqd̓ qn̄qꝫ fieri pōt iuxta ea legunt̉ no. in. l. ſi finita. ff.de dam. infec. Inno. in. c. dilecto. de. ſig. ſecꝰ ſitra latitantē. qꝛ ille tūc tanqͣꝫ verꝰ ꝯtumax non audiretappellās. de ap. ſit romana.. c. romana. e. ti. li. vj.. l.creditor. §. iuſſus. ff. de ap. dic̄ tn̄ ſi paſſus miſſionemnegaret verā ꝯtumaciā iudex aſſereret tūc poteritinterponi appellatio. iudex ad quē illam recipiet cognoſcet an ſit ī vera ꝯtumacia vl̓. iuxta no. in. d. c. romana. iudex tn̄ aliquo non recipiet niſi ſibi ꝯſtet devera ꝯtumacia. Ultimo opp. videtur p̄ſumendūſit pro ſentētia. qꝛ iudex motu ſui animi poteſt ex multꝭinformare. de renūci. in pn̄tia. de elec. bone ſi. Glo. vltima format ꝯͣriū ſed ſoluit. Uin. dicit omīa actahic fuerūt exhibita. nec fuerūt alia allegata. ideo nonp̄ſumitur niſi qd̓ inuenit̉ ſcriptuꝫ. allegat ſimile.. de reiudi. cum bertoldus. dic clarius vbi ſnīa tranſiuit