De reſti. ſpo. 169
ꝙ mandato ſuo fecerit exquo reꝑitur res inuaſa penesdn̄m. ar. iuriū allegatoꝝ in glo. qꝛ iſta p̄ſumptio nō videt̉ ſufficiēs ad obtinendū in ſtricto iudicio. ar. de ꝓba.in pn̄tia. ⁊ maxime hec p̄ſumptio non videt̉ ſufficere inꝑſonā ep̄i. qꝛ tanqͣꝫ dioceſanꝰ videt̉ poſſidere oīa ſita īdioceſi: maxime cū nō ꝓbet̉ ꝙ ex facto familie res inuaſa ꝑuenerit ad ep̄m. Iteꝫ p̄ſuppoſito ꝙ res ex facto familie ꝑuenerit ad ep̄m nō tn̄ ꝯpetit directū interdictuꝫvnde vi. ſꝫ tm̄ vtile ẜm Inno. qd̓. no. Ex quo habes ꝙſi res violēter ſubtracta ꝑ familiaꝫ alicuiꝰ ꝑuenit ex facto familie ad dn̄m: ꝯpetit ꝯͣ dn̄m vtile interdictū vn̄ vinō aūt directū. qꝛ directū nō ꝯpetit niſi in tribꝰ caſibushic in tex. exp̄ſſis. ſꝫ iſti ꝓpoſuerūt directū interdictū. licet em̄ nō cogerent̉ expͥmere nomē actōis: vt in. e. dilecti. de iudi. tn̄ ſi ſponte ꝓpoſuerūt ineptaꝫ p̄iudicat eis.vt in. c. examīata. de iudi. ⁊ ẜm iſtū intellectū ſuccubuerunt iſti ꝓpter ineptitudinē in qͣlitate actiōis. Item ẜmInno. poterat dici ꝙ nec directū nec vtile interdictuꝫhabebat hic locū ex alio capite. nō em̄ hꝫ locū tale īterdictū niſi cū qͥs expellit̉ de poſſeſſiōe vl̓ reuertēs nō admittit̉. ⁊ cū aliꝰ ſit etiā in poſſeſſiōe qͥ venire ꝓhibet: ff. d̓vi ⁊ vi ar. l. ideꝫ ē. §. ſiqͥs aūt. ⁊. l. j. §. idē labeo. ſed hic hoſpitalarij poſſeſſionē amiſer̄t ſolo aīo. nec fuerūt expulſi: vt ſatis colligit̉ ex lr̄a. vn̄ p̄ſuppoſito ꝙ priꝰ poſſediſſent: nō tn̄ int̓uenit vis expulſiua ꝓpt̓ ineptitudineꝫ inſubſtātia actōis potuerunt iſti ſuccubere. qꝛ p̄ſuppoſitoꝙ ꝓbaſſent poſſeſſionē: tn̄ ꝯͣ ep̄m qͥ nō ſpoliauit nec mādauit ⁊cͣ. non ꝯpetebat interdictū vn̄ vi: ſꝫ debebāt agēre ꝯditōe ex canone reintegrāda. vel. c. ſępe. jͣ. e. In hactn̄ ꝯditōe. c. ſepe: oportꝫ ꝓbare ꝙ ſciēter ep̄us ſucceſſerat in viciū. de quo dicēdū vt dr̄ in. d. c. ſepe. Ex his habes clare intellectū huiꝰ. c. ⁊ multiplicē cauſaꝫ decidēdi.¶ Ulteriꝰ expediēdo hāc glo. opp. videt̉ em̄ ꝙ hic nō habebat locū appellatio. qꝛ a ſnīa lata ſuꝑ poſſeſſorio nōappellat̉ ꝓpt̓ modicitatē p̄iudicij cū ſperet̉ poſtea ſnīaſuꝑ ꝓprietate q̄ abſorbet poſſeſſoriū. ad hͦ. l. vna. C. demomē. poſſ. Sol̓. h̓ glo. dupl̓r. Primo ꝙ aliud ẜm leges vt ī ꝯͣrio: aliud ẜm canōes vt hic. Secūdo ꝙ legesꝯrie in glo. allegate intelligunt̉ in poſſeſſiōe adipiſcēdain legatario ⁊ creditore. In legatario vt ſi iudex mandet legatario ꝙ heredi volēti detrahere falcidiā reſtituat rem legatā: ſi legatariꝰ appellat nō audit̉. In creditore vtſi creditor ꝑ hypothecariā petit pignꝰ: ⁊ iudex p̄cipit debitori vt reſtituat: ſi appellat nō audit̉. agit̉ em̄ demodico p̄iudicio. qꝛ ſoluta pecunia tenet̉ creditor reſtituere pignꝰ. ⁊ ſic eſt in poſſeſſiōe momētanea ſaltē habitu. Aduerte aut q̄ris de iure ciuili ⁊ dicendū ꝙ appellari nō pōt: ſiue agat̉ interdicto recuꝑande: ſiue adipiſcēde. vt ſatis ꝓbat̉ in. l. vna. all̓. in glo. ⁊ hoc tenēt ibi glo.⁊ bar. ⁊ Archi. ij. q. vj. §. ſunt quoꝝ. ꝟ. de poſſeſſore. qd̓limitat notāter bar. in. l. ij. de ap. nō reci. qn̄ ꝑ ſnīaꝫ latāī poſſeſſorio nō generat̉ p̄iudiciū tale qd̓ nō poſſit alioremedio reꝑari: al̓s poterat appellari. vtputa ſi nō eratꝯſultū poſſeſſori niſi ꝑ retentōem. l. qͥ exceptōeꝫ. ff. d̓ cōdi. inde. ⁊ vide ī. d. l. ij. bōas limitatōes ad. d. l. vnicā. etinter cetera dicit ſingularit̓ attētari poſſe vt ſemꝑ poſſit appellari. ſꝫ ꝑ appellatōem nō impedit̉ executio ſententie. ⁊ hoc videt̉ velle tex. in. d. l. vnica. ſil̓e in appellatōe q̄ interpōit̉ ab executōe. l. ab executōe. C. quoꝝ ap.nō reci. ⁊ placꝫ mihi iſte intellectꝰ vt minꝰ qͣꝫ fieri poſſetrecedat̉ a diſpoſitōe iuris canōici. ⁊ ſic al̓s ꝯſului de facto. Itē valet oīno appellatio ẜm bar. qn̄ ille qͥ agit poſſeſiorio ſuccubuit. qꝛ forte nō habuit aliud remediū adrecuꝑandā poſſeſſionē. ⁊ ſic tractat̉ de ſuo graui p̄iudicio. Aut qͥris de iure canōico ⁊ archi. in loco antedictotenet ꝙ idē. Mouet̉ qꝛ illa. l. vnica: eſt canōizata in loco p̄al. gͦ hꝫ vim legis. Itē qꝛ vti debemꝰ lege ciuili vbinō reꝑit̉ ꝯͣriū de iure canōico. ſed nullibi reꝑit̉ ẜm eumꝙ poſſit appellari a ſnīa lata ſuꝑ poſſeſſorio. Ad hͦ. c.nitit̉ multis modis rn̄dere. ⁊ int̓ cetera dicit ꝙ hoc fuit
actū petitorio ⁊ poſſeſſorio. ſed cōmunis opi. eſt in ꝯͣrium vt appellet̉ d̓ iure canōico. ⁊ tenet archi. ī. d. §. ſuntqͦꝝ. ⁊ multi doc. ibi vt refert archi. ⁊ Io. an. hic. ⁊ Cal. ⁊oēs cōiter ſeq̄ntes. ⁊ ẜm Io. an. videt̉ exp̄ſſuꝫ in cle. vnica. de ſeq̄ſ. poſ. ⁊ fruc. ⁊ ſic ceſſat opi. ⁊ motiuū archi. Etlicꝫ hic cauſa fuiſſꝫ cōmiſſa ſuꝑ vtroqꝫ: tn̄ vt. sͣ. dixi tm̄fuit intentatū poſſeſſoriū ⁊ ſuꝑ eo ꝓnūciatū. Iteꝫ facitqꝛ de iure canōico pōt appellari ita in minimis cauſis ſicut in maioribꝰ. vt in. c. de appellatōibꝰ. de ap. nec putovtilē ꝓuiſionē legalē. qꝛ lꝫ certo reſpectu q̄ſtio poſſeſſoria videat̉ modici p̄iudicij: tn̄ alio reſpectu pōt eē maximi p̄iudicij. vt qꝛ nō pn̄t haberi ꝓbatōes ſuꝑ ꝓprietate. tūc em̄ ex poſſeſſiōis defectu ꝑdit̉ dn̄iuꝫ in effectu. vtin. c. ſepe. jͣ. e. Itē qꝛ magnū eſt poſſeſſiōis ꝯmodū cumdata paritate ꝓbationū abſoluat̉ poſſeſſor. de ꝓbat̉. exlr̄is. ⁊ inſti. de interdic. §. cōmodū. Hāc ꝑtē ꝙ poſſit appellari tenet Fede. ſuo ꝯſil̓. lxxvij. ⁊ Pau. in cle. j. de ſequeſ. p̄all̓. Et vide Io. an. in addi. ſpe. ī ti. de ap. §. ij. ſuper ꝟ. ſexto. ⁊ ſeq̄n ¶ Nūquid aūt appellari poſſit a ſententia miſſiōis ex pͦ vel ſecundo decreto? vide Io. an. inſpe. de pͦ ⁊ ſecūdo decreto. §. j. in pͥn. vbi dicit ꝙ de iurecanōico appellari pōt: niſi ꝯtamacia in nō veniēdo impediat. vt in cle. ſi an̄. de do. ⁊ ꝯtu. ſi aūt nō eſt verꝰ ꝯtumax vl̓ fuit ꝯtumax in nō cauēdo tūc appellare poteritvt. l. creditor. §. iuſſus. ff. de ap. ⁊ hoc ſatis placet. Satꝭem̄ ex hoc grauari poſſit. ⁊ qꝛ vt. sͣ. dixi etiaꝫ ꝓ modicograuamīe appellatur de iure canonico. de iure ꝟo ciuili tenet cū Dy. in tractatu miſſiōis ꝙ a miſſiōe ex pͦ decreto nō appellat̉: qꝛ eſt interlocutoria. ⁊ qꝛ non abſorbet ius alteriꝰ. qꝛ veniēs poſtmodū recuꝑat poſſeſſionēvt in. c. qm̄. §. in alijs. vt lit̓. nō ꝯteſta. ⁊ in aut̓. ei qͥ iurat.C. de bonis au. iudi. poſ. In poſſeſſiōe aūt ex ſecūdo decreto pōt appellari. qꝛ dato ꝙ ſit interlocutoria: abſorbet tn̄ ius alteriꝰ. ff. de ap. nō reci. l. ij. et dicit dictū Dy.ẜuandū in foro ciuili. ⁊ cū hoc dicto Io. an. tranſit ſimplicit̓ hic do. An. ſꝫ tu limita hec oīa vt elegāter no. bar.in. l. ante ſnīam. ff. de ap. nō reci. vbi dicit ꝙ de iure canonico indubie p̄miſſis caſibꝰ pōt appellari. ſed de iureciuili dꝫ limitari pͥmū dictū vt a p̄ decreto nō poſſit appellari niſi ius ꝑtis abſorbeat nō reꝑabilē ꝑ ſnīam diffinitiuā. Exemplū qn̄ in pͦ decreto iudex adiudicat miſſofructꝰ medij tꝑis: qd̓ pōt qn̄qꝫ iuxta no. in. l. fulciniꝰ. §.fi. ff. ex qͥbꝰ cau. in poſ. ea. vt dixi in. c. qm̄ freq̄nt̓. vt lit̓.nō ꝯtēſ. Idē ſi paſſus miſſionē ꝯpareret: ⁊ allegaret aliquā ꝓbabilē cauſaꝫ ꝓpter quā nō deberēt reſtitui expēſe: ſi iudex ꝓnūciaret ip̄m non audiendū poſſꝫ appellari eadē rōne qͣ ſupra. Idē ſi iudex mulctaret ꝑte ſeu priuaret eā aliquo officio. qꝛ nō admiſit miſſum vel p̄buitreſiſtentiā. ⁊ idem pōt dici in ꝯſil̓ibus qn̄ tollit talis interlocutoria ius ꝑtis nō reꝑabile per diffinitiuaꝫ. iuxtano. in. c. ſuꝑ eo. de ap. ⁊. l. ij. ff. de ap. nō reci. Itē inqͣntū.sͣ. dixi ꝙ a miſſiōe ex ſecūdo decreto pōt appellari quiaabſorbet ius ꝑtis nec pōt reꝑari ꝑ diffinitiuā debꝫ limitari qn̄ ſecundū decretū interpoſitū fuit ꝯͣ nō latītantēqd̓ qn̄qꝫ fieri pōt iuxta ea q̄ legunt̉ ⁊ no. in. l. ſi finita. ff.de dam. infec. ⁊ ꝑ Inno. in. c. dilecto. de ꝟ. ſig. ſecꝰ ſi cōtra latitantē. qꝛ ille tūc tanqͣꝫ verꝰ ꝯtumax non audiretappellās. de ap. cū ſit romana. ⁊. c. romana. e. ti. li. vj. ⁊. l.creditor. §. iuſſus. ff. de ap. dic̄ tn̄ ꝙ ſi paſſus miſſionemnegaret verā ꝯtumaciā ⁊ iudex eā aſſereret tūc poteritinterponi appellatio. ⁊ iudex ad quē illam recipiet ⁊ cognoſcet an ſit ī vera ꝯtumacia vl̓ nō. iuxta no. in. d. c. romana. iudex tn̄ aliquo mō non recipiet niſi ſibi ꝯſtet devera ꝯtumacia. ¶ Ultimo opp. ⁊ videtur ꝙ p̄ſumendūſit pro ſentētia. qꝛ iudex motu ſui animi poteſt ex multꝭinformare. de renūci. in pn̄tia. de elec. bone cū ſi. Glo. vltima format ꝯͣriū ſed nō ſoluit. Uin. dicit ꝙ omīa actahic fuerūt exhibita. nec fuerūt alia allegata. ⁊ ideo nonp̄ſumitur niſi qd̓ inuenit̉ ſcriptuꝫ. allegat ſimile. jͣ. de reiudi. cum bertoldus. dic clarius ꝙ vbi ſnīa nō tranſiuit