De eo qui mit. in poſ. ca. rei ſer.
ꝙ nec ad expenſas tenet̉. ſubiūgit tn̄ multū notabiliterInno. ꝙ cū hec miſſio in poſſeſſionē nō ſolū cauſa ꝯtumacie abſentis fiat: ſꝫ etiā rōne illiꝰ iuris qͥ pn̄s eſt. hinceſt ꝙ ſuꝑ hoc fit ſummaria cognitio. vt le. ⁊ no. ī. c. qm̄.§. pe. sͣ. vt lit̓. nō ꝯtēſ. Credit ip̄e talē abſentē cogendūvt p̄ſtet cautiōem iudicio ſiſti an̄qͣꝫ poſſeſſionē recuꝑet⁊ expenſas ſiqͣs forte poſſeſſor fecit circa fructꝰ. ff. de peti. here. l. ſi a dn̄o. §. fi. nō aūt expēſas factas in miſſiōe.vt. sͣ. dictū eſt ¶ Nota bn̄ hoc dictū ꝙ qͣntumcūqꝫ paſſus miſſionē doceat de impedimento ꝓpter qd̓ excluditur cōtumacia lꝫ releuet̉ ꝯdemnatōe expenſaꝝ: cautionem tn̄ de iudicio ſiſti p̄ſtare tenet̉. hͦ dictū limitat Io.an̄. sͣ. c. ꝓx. qn̄ ſin e culpa iudicis apparet reū nō ꝯtumacem. vt qꝛ captꝰ a latruculis vel pons eſt fractꝰ vel aliqͥdſimile accidit. ſecꝰ aūt cū culpa iudicis grauātis excuſatcōtu macia. tūc em̄ etiā cautōeꝫ tenet̉ ꝑſtare. vt no. sͣ. c.ꝓxi. Do. meꝰ do. car. tenuit ꝙ etiā in caſu p̄cedēti nontenet̉ pſtare cautōem exquo nō reꝑit̉ in ꝯtumacia. ar.c. ſacro. de ſen. ex. ⁊ hoc plꝰ placꝫ qͣꝫ dictū Inno. hec em̄cautio p̄ſtat̉ ad cautelā ꝓpter p̄ſumptōem p̄terite ꝯtumacie. ar. c. j. de do. ⁊ cōtu. li. vj. ſꝫ exquo docet̉ de nō cōtumacia ceſſat illa ratio. nec debet iſte onerari ſine culpa. qꝛ reꝫ q̄ culpa caret in dānū vocari nō ꝯuenit. d̓ cōſti. c. ij. facit. c. venerabilibꝰ. §. ſecus. ⁊. §. p̄cedēti. de ſen.excō. li. vj. Si tn̄ iſte an̄ oīa negādo cōtumaciā peteretpoſſeſſionē: tūc fateor ꝙ debent p̄ſtare cautiōem. ſecusſi ante oīa vellet ſe excuſare. vt no. sͣ. ī. c. ꝓxi. ⁊. d. c. venerabilibꝰ. ⁊. c. ſacro ¶ Sꝫ circa p̄dicta q̄ro: qꝛ dixi ſecundum decretū nō interponenduꝫ ꝯtra abſentē cauſa reipublice. vt. d. l. igͦrare. nec ꝯͣ nō latitantē. vt. d. l. fulcinius. tenet̉ ne p̄ſens expectare ſic longo tꝑe abſentē cumforte defacili citari nō poſſit: dic ꝙ nō. ſed ſi non ſperatur de ꝓximo reditu pōt petere vt bonis det̉ curator q̄ſuſcipiet iudiciū vſqꝫ ad diffinitiuā. ar. optimū in. l. abhoſtibꝰ. ff. ex qͥ. ca. ma. Et ſingularit̓ no. bar. in. l. ignorare p̄all̓. ⁊ in. l. ſi finita. §. iulianꝰ. ff. de dā. infec̄. qd̓ tenebis ꝑpetuo mēti. Glo. vlt. in pͥn. eſt facilis poſtea colligit quēlibet teneri ad ꝓcuratorē dimittendū qͣlitercūqꝫ ſit abſens: al̓s reqͥſitis amicis ⁊ facta denūciatōe ſi nōdefendat̉ ꝓcedat̉ ꝯͣ eū: vt hic dr̄ ¶ No. ex iſta glo. ordinem ꝓcedēdi ad interpoſitōeꝫ primi decreti. ſi em̄ eſt p̄ſens dꝫ citari: al̓s reqͥrēdi ſunt amici. ⁊ an hoc ſit neceſſariū: dic vt plene dixi in. c. cauſaꝫ. de do. ⁊ cōtū. Itē nōcōparētibꝰ amicis fiēda eſt denūciatio domi: vt h̓. Nota pͦ ex glo. iūcto tex. ꝙ pͥma ꝯtumacia nō ſufficit ad decretū interponendū. nam hic p̄ceſſit citatio ⁊ nihilominus papa mādat vt iteꝝ fiat citatio ad actū miſſiōis: qd̓clarius tenet hic Inno. dꝫ em̄ p̄cedere trina citatio. vtno. glo. in. c. q̄relā. de ꝓcur̄. lxxiiij. di. oneratꝰ. ⁊. iiij. q. v.quiſqͥs. ⁊ plene ꝑ glo. ⁊ bar. in. l. ſi finita. §. iulianꝰ p̄alle.dixi in. c. qm̄. §. in alijs. vt lit̓. nō ꝯte. ⁊ oīno vide qd̓ ſcripſi in. c. j. de iudi. ¶ Secūdo ꝓ declaratōe tex. ⁊ glo. circaiſtā citatōem domi fiendā q̄ro in qͣ domo eſt fiēda. ⁊ qͣliter ⁊ an ⁊ qn̄ poſſit fieri ad domū? d̓ his oībꝰ ⁊ alijs multis vide in. d. c. cauſaꝫ. ſed hic tm̄ inſerā ad qͦs actꝰ poſſit ꝑueniri ꝑcitatiōem domi factā? Circa qd̓ inſtat hicInno. ⁊ capiēdo eius mentē pono duas ꝯcluſiōes notabiles. Prima ſit iſta ꝙ ꝯͣ abſentē malicioſe ſeu culpoſe ꝓcedi pōt nēdū ad primū ⁊ ſecundū decretū: ſed etiaꝫad ſnīam diffinitiuā ſi ſtatꝰ ⁊ qͣlitas cauſe hoc patiūturvt qꝛ ꝯteſtatio litis eſt facta: vel eſt talis cauſa in qͣ pōtꝓcēdi lit̓. nō ꝯͣte. abſentia nō obſtāte. ad hoc. c. qm̄. §. j.⁊ ſe. vt lit̓. nō ꝯte. ⁊. c. fi. de do. ⁊ cōtu. qͥ ma. accu. poſ. c. j.⁊. c. platū. qͥ fil̓. ſint le. ⁊ int̓ cetera dicit Inno. notabil̓rꝙ p̄ſumit̉ malicioſa abſentia vbicūqꝫ tenet̉ qͥs aliqͥd facere ⁊ abeſt. puta tenet̉ clericꝰ reſidere in eccleſia ⁊ maritus cū vxore. ⁊ ideo ſi abſunt ſine iuſta cauſa ꝯͣ eos ꝓcedi pōt ꝑ citatiōem domi factā. vt. d. c. j. qͥ ma. accu. poſ.⁊ d. c. ꝑlatū. qͥ fil̓. ſint le. ⁊. d. c. ex tue. de cle. nō reſi. hͦ tn̄ſingl̓r limitat qn̄ vxor agit ꝯͣ maritū vel ecc̄ia ꝯͣ clericuꝫ.
ſecus ſi aliꝰ vellet agere ꝯͣ eos aliqͣ actōe ꝑſonali vel reali: vel parat̉ ꝓceſſus ꝑ viā inquiſitōis vel accuſatōis. tūcem̄ nō ſufficit citatio domi facta vt ꝓcedat̉ ad ea q̄ ſuntgrauis p̄iudicij: exquo aliter nō apparet de malicioſa vl̓culpoſa abſentia: vt dicā in ſeq̄nti cōcluſionē. Et eſt diuerſitatis ratio. qꝛ qͣꝫtū ad extraneā ꝑſonā nō videt̉ eēabſens cauſa malicie cū eiꝰ reſpectu nō teneat̉ adeſſe. ſꝫꝯͣriū videt̉. qꝛ hac rōne cōſiderata videt̉ ꝙ ſi aliqͥs tenetur ſoluere certo loco ⁊ termīo: ſi tūc abeſt videt̉ malicioſe abeſſe cū teneat̉ adeſſe ſeu eſſe p̄ſens ad aliqͥd .ſ. adſolutōeꝫ faciendā. ⁊ ſic videt̉ ꝙ ꝓcēdi poſſit ꝯͣ talē ⁊ admiſſionē ⁊ ad diffinitiuā ſnīam. ſꝫ hoc nō placꝫ Inn. vthoc caſu poſſit ꝓcēdi ad ſnīam: lꝫ valeat ꝓcēdi ad miſſionem in poſſeſſionē. Et eſt ratio diuerſitatis. qꝛ nō itap̄ciſe tenet̉ ad ſoluēdū ſicut maritꝰ ad debitū vxori reddendū ⁊ clericꝰ ad eccl̓ie ſeruiendū: qd̓ eſt bn̄ notanduꝫꝓ ſil̓ibꝰ caſibꝰ. Itē dr̄ qͥs malicioſe vl̓ culpoſe abeſſe: cūrecepta citatōe receſſit vt hic. vl̓ lit̓. cōte. vt plene dixi īc. cauſam. de do. ⁊ cōtu. Secunda cōcluſio ſit iſta ꝯͣ abſentē n̄ malicioſe ſeu culpoſe n̄ pōt ꝓcēdi ꝑcitatōeꝫ domi factā ſeu fiendā ad diffinitiuā ſnīam etiā vbi ſtatꝰ vſ̓qͣlitas cauſe patit̉: vl̓ ad ea q̄ ſunt grauis p̄iudicij: putaad venditōem fiendā ex ſecūdo decreto vl̓ excōmunicationē. qꝛ in iſtis requirit̉ vera cōtumacia. facit. c. cōſultatōibꝰ. de offi. dele. ⁊. l. fulciniꝰ. ff. ex qui. ca. in poſ ea⁊ illa. l. facit vehemēs ar. in hac materia. Si em̄ nō ſufficit citatio ad domū vt fiat vēditio niſi latitet: vt ibi nomulto fortiꝰ nō ſufficit ad diffinitiuā. ad hoc qd̓ no. gl.in. c. cōſultatōibꝰ. de offi. dele. hoc tn̄ qd̓ dixi de venditōe limita vt ſingularit̓ no. Inno. in. c. dilecto. de verſigni. vt nō poſſit fieri ꝯͣ nō latitantē qn̄ .ſ. abſentibꝰ velpupillis nō expedit ⁊ ſic in dānū eoꝝ. ſecus vbi eis expedit: vt qꝛ debitū vſuraꝝ vrget. ⁊ vtiliꝰ eſt vendere reꝫ inquā facta eſt miſſio qͣꝫ ꝙ vſure currāt. vt. d. l fulciniꝰ. §.adeo. ⁊ pleniꝰ ꝑ Inno. in loco p̄all̓. vide etiā bar. de haccitatōe domi fiēda. ī. l. iiij. §. p̄tor ait. ff. d̓ dā. īfe. An autem ꝑ hāc citatōem domi fiēdā ꝯͣ doloſe ſeu culpoſe nōabſentē poſſit ꝓcedi ad tranſferendā poſſeſſionē ex ſecūdo decreto? Inno. aꝑte hoc nō tangit. potius tn̄ ſentitꝙ ſic dū negat venditōem poſſe fieri. ⁊ trāſlata ꝟa poſſeſſiōe dicit ꝙ ſi abſens poſtea ꝓbauerit ꝙ ex iuſta cauſa aberat reſtituet̉ ei poſſeſſio. vt. d. l. ſi finita. §. ſi fortede dā. infec̄. ⁊ de re iudi. c. cū bertoldus. In ꝯͣriū facit. lfulciniꝰ. §. j. vbi exp̄ſſe requirit̉ latitatio vt det̉ vera poſſeſſio ex ſecūdo decreto. gͦ nō ſufficit citatio domi facta⁊ idem ſentit bar. in. l. iiij. §. pretor ait p̄all̓. Sꝫ ꝯcordaſic. ꝙ aut hic miſſio fit contra obligatu actione ꝑſonali⁊ requirit̉ latitatio ⁊ aliter miſſio in verā poſſeſſionē eſtnulla. ita loquit̉. l. fulciniꝰ. Aut fit cōtra non obligatuꝫſed ratōe vicij realis vt in cauſa dāni infecti: ⁊ tūc nō requiritur neceſſario latitatio. ſed exquo nō defendit̉ pōtinterponi ſecundū decretū. nō em̄ hoc caſu requirit̉ neceſſario latitatio cū non agatur cōtra obligatū ꝑſonaliter. ⁊ iſte eſt ꝓprius caſus. l. ſi finita. §. ſi forte. ſed ſi poſtea docet̉ de iuſta cauſa abſentie fit reſtitutio. vt. d. §.ſi forte. hoc voluit. Cy. in. d. l. ignorare. C. de reſti. mi. ⁊bar. in. d. §. ſi forte. ſic diſtingue ⁊ intellige Inno. hic. ⁊adde ad p̄dicta vnū notabile dictū Inno. in. c. ſignificauit. de teſti. vbi dicit ꝙ citatio ad domum regulariternon valet: niſi in caſibus ſpecialibus iure expreſſis. prohoc. c. cauſam. ⁊ quod ibi dixi ſupͣ ti. proxi. et. d. l. iiij. §.ait pretor. ⁊ hec ſufficiāt.¶ Ut lite pendēte nil innouetur. ¶ ℟ica.¶ Supra in p̄cedentibꝰ titulis viſuꝫ eſt de qͣdaꝫ innouatōe q̄ fit cōtra abſentes ꝯtumaces. qꝛ ſit miſſio ī poſſeſſione qn̄qꝫ ꝓcedit̉ ad excōicatōem vl̓ ad ſnīam diffinitiuā. ſed ne crederet aliqͥs ꝙ eodē mō circa ſtatū cauſe pendētis poſſet aliquid īnouari vt mutatio fiat circa