De iuramento calumnie o⁊
nec teſtificare ſine lnīa ep̄i. xj. q. j. teſtimoniū. vide. xxij.q. vl. c. nullus. qd̓ general̓r de clericis loqͥt̉. ⁊. xiiij. q. ij.qͣꝫqͣꝫ. qd̓ ſpecialit̓ loquit̉ de p̄ſbyteris ¶ Et ſi q̄ris qͦrein ꝯͣctibꝰ corā laico iurare p̄nt ⁊ nō in iudicio ſiue licentia ep̄i: rn̄det Inn. qꝛ in iudicio ſepe qͥs incitat̉ ab aduerſario falſum iurare. ⁊ iō fit cū maiori deliberatōe ettarditate ⁊ ne ſecularia iudicia aſſueſcant in quibꝰ nonpn̄t aliqͣtenꝰ ꝯueniri. xj. q. j. romana. ⁊ in. c. nullus. ſꝫ inꝯtractibꝰ vbi ſola libera volūtatē qͥs ducit̉ ſecus ē ẜmeū. fit etiā ẜm Hoſti. rō ne impediat̉ vtilitas eccl̓iarūqͥbꝰ expedit vt ꝯtrahere poſſint. ar. jͣ. ne cle. vel mo. c. j.⁊. l. ratas. C. de reſcin. ven. ⁊. C. de apoſta. l. hi qͥ ſanctā.ſed corā eccleſiaſtico iudice ſꝑ licet iurare ſine auctoritate ſuꝑioris ſeu licētia. vt refert Inno. Alij dicuntꝙ nec in ſeculari iudicio vl̓ eccleſiaſtico vl̓ in ꝯtractibꝰlicitū ē iurare ſine auctoritate ep̄i vl̓ ſuꝑioris. ſꝫ vbicūqꝫ ē clericꝰ iudex ordinariꝰ vel delegatꝰ ſi iuraret corameo intelligit̉ eius auctoritate facere. ⁊ qͥlibet qͥ p̄t iudicare hoc ip̄o ē ſuꝑior ꝙͣtū ad cām illā quā audit etiamactoris qͥ de alteriꝰ iuriſditōe ē. ar. xxj. di. inferior. Itēdicit Inno. ꝙ clericꝰ nō p̄t eē ꝓcurator ſine licētia ſuip̄lati ſꝫ exqͦ habet licētiā vt poſſit eē ꝓcurator ⁊ ꝑ ꝯn̄s⁊ oīa faciēdi ſine quibꝰ ꝓcuratorē facere nō pōt. vel q̄in ꝓcuratōne ſunt vtilia. ar. de offi. dele. p̄terea. hͨ ſolutio Inno. ē valde inuoluta ⁊ nō videt̉ firmare pedes īaliqua ſnīa. Hoſti. h̓ quaſi ex dictis Inno. intulit adduo dicta. prīo ꝙ ſi ſit cāꝓpria eccleſie vel clerici cuieccleſie ē adminiſtrator pōt reū cōuenire coraꝫ iudiceip̄ius rei etiā ſi ſecularis ſit de fo. cōpe. cū ſit. ⁊ de iudi.cū deputati. ⁊ exqͦ habet a iure hāc licētiā. ⁊ ꝑ ꝯn̄s corāeo facere poterit ea ſine quibꝰ nō poſſit expediri cauſa⁊ vide ad hͦ qd̓ le. ⁊ no. in. d. c. p̄terea. ergo p̄t ⁊ de calūnia iurare. al̓s penam incurret. de qua. jͣ. in. c. fi. ẜm dictū Hoſti. militat eadē rōne dicēs ꝙ ſi clericus litigatde cōſenſu iudicis ſui vt reus poterit coram eo iurarede calūnia. al̓s nō poſſet in ſuū nō iudicem conſentire.gͦ intelligit̉ ſibi ꝑmiſſum vt hic. ⁊ ſi non haberet licentiam nō poſſet in ſuū nō iudicē ꝯſentire. ⁊ ꝑ ꝯn̄s corā eoiurare. Sed certe primū dictū Hoſt. eſt omnino ꝯtrahoc. c. nā ſi eēt veꝝ tūc de nihilo ꝓuideret hoc. c. qꝛ nōeſſet dare cām vbi licite moueret litē ⁊ peteret licētiaꝫiurandi. Do. an. hic inculcat dicta ſua cū dictis alioꝝſꝫ in effectu hoc videt̉ velle ꝙ ſi habet clericus auctoritatē iurādi a iure poterit iurare nō expectata alia licētia. ⁊ ſi vult p̄ſtare iuramētū purgatōnis pōt. qꝛ in hochabet poteſtatē a iure ⁊ neceſſe habet iurare. Idē ſi ſitcōpurgator de pur. cano. ꝑ totū. ⁊. ij. q. v. ꝑ totū. Iteꝫad firmandū ꝯtractū p̄t in ꝯtractibꝰ iurare abſqꝫ alialicentia quia licentiatus eſt a iure. ſecus in iuramentocalūnie vel alio veritatis dicēde qd̓ nō p̄t p̄ſtare coramlaico nec corā alio iudice eccl̓iaſtico ordinario vel delegato ſi nō eſt al̓s iudex ſuus. vn̄ notabilit̓ ponderat literā q̄ nō exigit licētiam iudicis ſed p̄lati. ⁊ ideo ſi iuſtelitiget corā alio debet habere a p̄lato ſuo licētiā iurandi. qd̓ eſt ꝯtra Inno. ⁊ Hoſti. fatet̉ tn̄ ꝙ ſi in aliqͣ cauſa ſpecificata haberet mādatū agendi a p̄lato ꝙ tūc ſatis pōt iurare. vt dixerūt Inno. ⁊ Hoſti. vides tn̄ hācmateriā diſcuſſam ⁊ male enucleatā. Ego puto poſſedari vnā regulā breuē ⁊ veriſſimā ꝙ ex iuſta cā exigētepoſſit clericꝰ ſine ſuꝑiorꝭ licētia oē iuramētū p̄ſtare niſiexp̄ſſe a iure ꝓhibeat̉ ita ꝙ facio regulā affirmatiuamet ꝓbat̉ hͨ regula primo rōne. in his que ſunt de genere ꝑmiſſoꝝ oīa intelligūtur ꝑmiſſa niſi exp̄ſſe ꝓhibitareperiant̉. vt le. ⁊ no. in. c. inter corꝑalia. de tranſla. p̄la.ſed actus iurandi oībꝰ indiſtincte exigēte cauſa ē ꝑmiſſus. vt in. c. ⁊ ſi xp̄s. de iureiur. ⁊ in. c. ſignificaſti. de elec.⁊ .xxij. q. j. ꝑ totū. gͦ ſemꝑ poterit clericꝰ ex iuſta cā iuratre niſi reperiat̉ ꝓhibitis. auctoritate ꝓbat̉ ꝙ poſſintiurare ſine licētia exn̄te cā iuſta. vt in pal. c. ⁊ ſi. xp̄s. melius in. c. tua. ⁊. c. ex reſcripto. eo. ti. ⁊ in. c. ꝑuenit. de fide
iuſſo. inra de purga. ca. ꝑ totum iurare em̄ nō aliquidmali ſi cauſa exigit. vt plene in iuribꝰ p̄all̓. dicit̉ ⁊ maxīexxij. q. j. ꝑ totā qōnē exp̄ſſe no. reꝑit̉ ꝓhibitū ī iuram̄tocalūnie. vt hic. ⁊ ratio ſpecialitatis potuit eē illa quā. sͣ.allegauiqꝛ in iudicio ſepe incitat̉ qͣs ad dicendū falſū¶ Et circa hoc eſt aduertendūˡ ꝙ aut loquim̄ in ep̄o. ⁊videt̉ velle glo. ⁊ Hoſti. ꝙ hodie nō exigit̉ iſta licētiaꝑ. c. fi. jͣ. eo. mihi videt̉ ꝙ illud. c. hoc nō ꝓbat nec plusillud in ep̄o loquit̉ ꝙͣ. c. ceteꝝ. jͣ. eo. in alijs clericis inferioribꝰ. ⁊ tn̄ in inferioribꝰ aliud dicimus. ſꝫ fateor ꝙ deconſuetudine nō ſeruat̉ hodie in ep̄o ⁊ forte ꝓpter diſficultatē que erat in exigēda licētia. ⁊ in hoc ſeruandaeſt ꝯſuetudo quā etiam admitterē in inferioribꝰ ſi hͦ habet cū maxime clericus nō preſumat̉ in iurādo īmemorſue ſalutis .j. q. vij. ſancimus. ceſſante ꝟo cōnſuetudinedicerē ꝙ nō litiget corā ſuo ſuꝑiorē. ſemꝑ debet petere licentiā ꝑ iſtu tex. nec excuſarē eū a petendo licet habuerit licētiā litigādi a p̄lato ſuo qꝛ in hoc exigit̉ ſpecialis licētia. ar. hͦ ⁊ forte h̓ fuit inductū vt p̄latus ſuꝰehabet notas eius ꝯditōnes faciat ſibi cōſcientiā tꝑe iuramenti ne ſic defacili deieret maxime qꝛ ſepe incitatqͥs ab aduerſario falſum iurat vt ſic obtineat pugnamItē exigit̉ licētia vt iuramentū habeat̉ in maiori r̄uerentia. ⁊ qꝛ ceſſat horror ⁊ mala ſuſpicio qn̄ clericꝰ obtinuit licētiam ſpecialē cū p̄ſumat̉ venire deliberatus. ſicut em̄ hꝫ a iure licētiā agendi ꝓ iuribꝰ ſuis ⁊ eccleſie⁊ tn̄ debet hr̄e ſpecialē licētiā in actu iurandi rōibus p̄dictis. ita dicendū ſi habuit licētiā litigādi ab hoīe. ⁊ ꝑhoc dico etiā ꝙ ſi clericꝰ dat alicui licētiā ſpecialē iuradi de calūnia debet hr̄e hāc licētiā cū ip̄e in effectu iurꝫiuxta no. in. c. j. sͣ. eo. ti. li. vj. licet Do. an. in hͦ videt̉ ſentire cōtrariū qꝛ nō ē tm̄ cauſa ꝓbatōnis horror vt ip̄edicit ſꝫ ſunt ⁊ alie vt. sͣ. tetigi. Itē etiā dico ꝙ clericꝰ habita licētia iurandi poterit iurare de calūnia etiā in manibꝰ iudicis ſecularis cū coram eo litigat. qꝛ qͣꝫtū ad illam cām ip̄e eſt ſuꝑior. ar. in. l. eſt receptuꝫ. ff. de iuriſdi.om. iu. ⁊. ij. q. vij. nos ſi incōpetenter. ⁊ exp̄ſſe hͦ voluitglo. in. c. nullus. xxij. q. v. habet em̄ iurare clericus tactꝭeuāgelijs ⁊ nō tm̄ ꝓpoſitis qꝛ ſpeciale eſt in ep̄o niſi caeſſet leuis. qꝛ tūc etiā nō tangit clericus inferior ſꝫ interrogat̉ ꝑ ſanctā ꝯſecratōeꝫ vt ē tex. no. ẜm vnū intellectu. in. c. ſiqͥs p̄ſbyter. ij. q. v. ⁊ ꝓbat̉ primū dictū ꝑ iſtūtex. nā h̓ nō ſolū exigit̉ licētia p̄lati ſui. non em̄ dicit ꝙdꝫ iurare in manibꝰ ep̄i vel alterius clerici eius mādato. tūc em̄ nō requireret̉ alia licētia. ⁊ ꝙ h̓ litigaret̉ cōram ſeculari facit iſte tex. in eo ꝙ allegabat̉ priuilegiūimꝑatoris. ⁊ qꝛ exigit̉ licētia p̄lati in iurando. ⁊ ꝑ hͦ dico glo. nō bn̄ dicere in. d. c. nullus. que dicit ꝙ nullumiuramētū dꝫ p̄ſtare clericus ſine licētia ſui p̄lati laico.nā in. c. ex reſcripto de iureiuran. ⁊. in. c. ꝑuenit de fideiuſ. p̄ſtitū fuit laico nec interuenit aliqͣ licentia ſuperioris. vt in eis patꝫ. ⁊ ad illud. c. nullus. qd̓ videt̉ vrgeredū general̓r dicit clericū non debere qͥcqͣꝫ iurare laicodic ꝙ nō debet iurare tanqͣꝫ ſuꝑiori. vt ſatis īnuūt verba ibi ſequētia. ⁊ voluit ibi gl. in primo intellectu vt ſatis probat̉ ꝑ iura. sͣ. allegata. Itē reꝑit̉ clericus ꝓhibitus in actu teſtificandi ſine licētia ſui ſuperioris. vt inc. ꝙͣꝙͣ. xiiij. q. ij. ⁊. xj. q. j. teſtimoniuꝫ. Et aduerte qꝛ illaiura nō reſpiciunt p̄ciſe actum iurandi ſed potiꝰ prīcipaliter actum teſtificādi ⁊ quādo coram ſeculari ꝓducuntur. vnde ⁊ corā eccleſiaſtico alieno etiā iudice nonreperitur ꝓhibitus teſtificari ſine licentia nec iſta iuraꝓhibitiua ſunt extēdenda. ar. regule odia de reg. iur̄li. vj. ⁊ in. c. ſtatutū. de elec. li. vj. Cōclude ergo fregulaꝫ.affirmatiuam ⁊ caſus ꝓhibitos ſpeciales. vt. sͣ. dixi. ⁊ ꝑhͦ remanet declarata tota iſta materia ſatis inuoluta ꝑdoct ¶ Nunc ergo glo. declaratꝭ ⁊ explicatis. op. ⁊ videt̉ ꝙ iſta non fuerit bona interp̄tatio īmo contra mētē prime conſtitutōnis cū in prima cōſtitutōne de qͣ inprin. c. clericꝰ. īdiſtīcte ꝓhibeat̉ iurare. vt ptꝫ ibi null