De aduentu xp̄iSol .n. ⁊ luna obſcurabūt̉. ⁊ ſtelle cadēt de celonō a ſitu ſuo. qd̓ natural̓r īpoſſibile ē fieri. cū t̓ra n̄ ſuffice̓t eaꝝ magnitudini. et corꝑa celeſtiamaneāt ī natura ſua ītegͣ: ſꝫ ꝓpter nimiā ſcītillatōꝫ q̄ erit ī aere. cade̓ videbūt̉ a ſuo lumīe: n̄ꝙ eo pͥuent̉ cū ſit eis naturale. ſꝫ qꝛ vincunt̉ amaiori lumīe. Hec .n. lumīaria obſcurari ⁊ cade̓ dicūt̉. ꝯꝑatōe maioris lucis ſuꝑueniētis. qꝛī gl̓oſo xp̄i aduētu. apꝑente vere gl̓a lucis. oīamd̓i lumina tenebris ꝯꝑant̉ ⁊ vmbris. ſic ſtellenō apparēt ſole oriēte. ⁊ lumē cādele nō lucꝫ indie. vn̄ Beda. Sÿdera ī die iudicij videbūt̉ obſcura. nō diminutōe ſue lucis accedēte ſꝫ ſuꝑueniēte claritate veri lumīs: hoc eſt ſūmi iudiciscū venerit ī maieſtate ſua ⁊ pr̄is. ⁊ ſct̄oꝝ angeloꝝ. Ꝙͣuis nil ꝓhibet ītelligi veraciter ſolē. tūc⁊ lunā cū ſyderibꝰ ceteris ad tp̄s ſuo lumīe priuari: quō de ſole factū ꝯſtat tꝑe dn̄ice paſſiōisluna .n. tūc tꝑis cū eſſet plena ſub abdito terrelatebat. Ceteꝝ ꝑactodie iudicij: ⁊ clareſcēte future gl̓a vite. cuꝫ fuerit celū nouū ⁊ t̓ra noua.tūc fiet qd̓ iohel ꝓph̓a dīc. ⁊ erit lux lune ſic luxſol̓. ⁊ lux ſol̓ ſeptempl̓r ſicut lux ſeptē dieꝝ. hecBeda. Miſtice eccleſia ſpecōſa vt luna electavt ſol. ⁊ q̄ noctē mūdi illuīnat vt ſtelle: tūc nōapꝑebit īpijs vltra modū ſeuiētibꝰ. ⁊ cedēt ꝑſequentibꝰ. ac cadent multi qui gr̄a fulgere videbāt̉. ⁊ quidā fideles firmiſſimi turbabūt̉. Aoral̓r v̓o ꝑ ſolem ſtatus ꝑfectoꝝ deſignat̉. eoꝝ eīeſt ad modū ſolis īfluere alijs ⁊ illumīare. Perlunā ſtatus ꝓficientiū ſignificat̉. ad quos ꝑtinet exterioribꝰ exercitijs v̓tuoſis. que ſūt circamutabilitatē hūanoꝝ actuū īſiſte̓: ad ſimilitudinē lune q̄ īter planetas ſpecial̓r habet īfluētiā ſuꝑ mutabilitateꝫ iſtoꝝ inferioꝝ. Per ſtellas v̓o ſtatus īcipientiū accipit̉. ad quos ꝑtīetp̄terita pct̄a deplāge̓. ⁊ a futuris caue̓: ſtelle eīemiſſione radioꝝ. aerē īpuꝝ depurāt. ⁊ eaꝝ virtute aufert̉ a mūdo īferiori peſtilētie corruptela. In quolibet iſtoꝝ ſtatuū. vt verbū eternumconcipiat̉ ī mēte. debēt certa ſigna p̄curre̓. Inſole nāqꝫ legimꝰ accidiſſe ſignū ſtatōis. ſignumretrogradatōis ⁊ ſignū obſcuratōis. Et in ſoleꝙͣtum ad ꝑfectos primo debet eſſe ſignū ſtatōnis. ⁊ hoc ꝑ mentis in deo ſtabilitōem. ne varijſcogitatōibus euagetur. ſcd̓m illud pſalmi. Iacta cogitatū tuū ī dn̄o. Secūdo ſignū retrogͣdatōnis. ꝑ contemplatōis ⁊ actōis alternationem. ſcd̓m illud Ezechielis. Animalia ibant ⁊reuertebant̉. Aīalia .n. id eſt ſectatores euāgelice ꝑfectōnis. vadūt ad vitā cōtemplatiuā: inqua quia diu īmorari nō p̄ualēt. reuertunt̉ adactiuā. Tercō ſignum obſcuratōnis ꝑꝓprie glorie exinanitōeꝫ. vt ī ſuis oculis nihil ſe eſſe reputent. Sic ſemetip̄m obſcurauit apl̓s: dicensEgo ſū mīmus apoſtoloꝝ. Et ſeqͥt̉. Gr̄a dei ſuꝫid quod ſū. In luna ꝙͣtū ad ꝓficiētes debet appare̓ ſignū cōuerſionis ī ſanguinē. ꝑ paſſionisiugem recordatōeꝫ. vnde eis dicit xp̄c in trenisRecordare pauꝑtatis mee ⁊ abſinthij et fellis.Et reſpōdere debet hō illud qd̓ ibi ſequitur. Meiudicismoria memor ero. ⁊ tabeſcet ī me aīa mea. Inſtell̓ v̓o ꝙͣtū ad īcipientes debet eſſe ſignuꝫ caſus. ⁊ ꝓprie deiectōis: ꝑ defectuū multipliciū humilē recognitōeꝫ. De qͦ caſu exponi pt̄ illud ꝓuer. Septies ī die cadit iuſtꝰ ⁊ reſurget. Iuſtificatꝰ eī ꝑ grāꝫ dei om̄i tꝑe qd̓ ꝑ ſeptenariū nūeꝝīnuit̉. debet cade̓ ꝑppriā recognitōeꝫ. ⁊ tunc ſꝑpꝰ lapſū reſurgit. ꝑ dīne miſeratōis ſubleuatōꝫquotiēs em̄ qͥs ꝓ ſuis defectibus īgemuerit. totiēs dīne ꝓpiciatōis gr̄am ſibi āpliꝰ cumulabit.Hec autē ſigna facere in quolibet ſtatu nō eſtex nobis ſꝫ ex ſuꝑeffluentia dīne bonitatis. Iōſapiēs orat. Miſere̓ noſtri deus oīm. et oſtendenobis lucē miſeratōnū tuarū. Et ſubdit. Innoua ſigna ⁊ minuta mirabilia. Scd̓o deſcribitur turbatō ī creat̉a elem̄tari cū dr̄. Et ī terrisp̄ſſura gētiū p̄ ꝯfuſiōe ſonitꝰ maris ⁊ fluctuuꝫNā ex īp̄ſſiōe corpoꝝ celeſtiū. fiet ꝯmotō elem̄toꝝ. Terra eī ꝯmotōe ꝯmouebit̉. ⁊ ī aere caligo⁊ vēti. tonitrua ⁊ fulgura. choruſcatōes ⁊ varietēpeſtates generabūt̉. In mari qͦꝫ ⁊ fluctibꝰ generabūt̉ ſpūs ꝓcellaꝝ. ⁊ abītꝰ ⁊ ab extͣ ꝯcutientes mare ⁊ fluctꝰ. ex qͦꝝ ꝯfractōe generabr̄ maximꝰ ⁊ horribil̓ ſonꝰ: ⁊ p̄ nimia aqͣrū hīcinte agitatōe abſqꝫ ordīe. qͣi ſonꝰ ꝯfuſionis apꝑebit.Et īſuꝑ aderit etiā īcēdiū ignis qui p̄curret faciē iudicis. ita vt mare ⁊ oīa credāt̉ ꝯſumi oīnō: dicēte petro. Elem̄ta calore ſoluēt̉: ⁊ t̓ra etoīa q̄ ī ea ſūt oꝑa exurēt̉. Ex qͥbꝰ om̄ibꝰ cordahoīm nimio t̓rore ꝯcutiēt̉. et hoīes attoniti qͣifuge̓ volētes. ⁊ ꝓpt̓ tenebras horrendas ſe mutuo vide̓ nō valētes. diſcurrēdo ſeīuicē p̄mēt. etīpīgēdo ꝯpͥmēt. vt fiat p̄ſſura gētiū: ⁊ ruat vnꝰſuꝑ aliū. ex ꝯcurſu multoꝝ timentiū ab aquisabſorberi. ⁊ ab igne ⁊ tēpeſtatibꝰ ꝯſumi. et ẜmhoc ꝓpe dr̄ p̄ſſura qͣi p̄mens ſurā. Maxīe autemhuius preſſure cauſa ē ſonitꝰ maris ⁊ fluctuuꝫqꝛ mare īuſitato mō t̓ribil̓r fremet. ⁊ littꝰ maris vehemētiꝰ agitabit̉ tēpeſtate. Tercō deſc̓bit̉ turbatō ī creatura ratōabili .i. hoīe cū ſubdit̉. Areſcētibꝰ .i. deficiētibꝰ hoībꝰ a vigore ſuecorꝑal̓ v̓tutis ⁊ colore: ī diebꝰ .n. ill̓ efficiēt̉ homīes aridi ⁊ ſtupidi ⁊ palleſcētes. ⁊ velut amētes: ⁊ cōtabeſcāt ī ſeip̄is. ita vt alter alterū nōalloqͣt̉ vel audiat ſeu attēdat: p̄ timore .ſ. malorū pn̄tiū. ⁊ expectatōe maloꝝ adhuc reſtātiū.q̄ inquā timor ⁊ expectatō ſuꝑueniēt vniuerſoorbi. q. d. nec natio nec ꝓuītia excludit̉ ab hisaguſtijs. De his aūt ſic dīc ÿſa. Eritqꝫ repēte etꝯfeſtī viſitabit̉ a dn̄o exercituū. ī tonitruo ⁊ ꝯmotōe t̓re: ⁊ voce magna turbīs et tēpeſtatis⁊ flāme ignis deuorātis. Et ſic īplebit̉ qd̓ dicitDauid de īpio. Queſiui ⁊ nō eſt īuentꝰ locꝰ eiꝰq. d. Queſiui īpio locū ī mundo: ⁊ nō īueni. Nāiudicō īminēte. celū tonitruis ⁊ fulgoribus repellet impiū. aer depellet ꝑ turbinē. mare ꝑ tepeſtatē. t̓ra eū excutiet ꝑ ꝯmotōꝫ: vt ī toto mūdo locū nō īueniēs. ſepeliat̉ ī flāma ignis d̓uorātis ī īferno. Quarto ponit̉ turbatō ī creat̉ aītellectuali cū infert̉. Nā v̓tutes celoꝝ. id ē angelice poteſtates mouebūt̉. Ille autē motꝰ erit
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten