.XIIII.
proprij ſacerdotiſ non oportet ꝙ per ſcripturamfiat ꝯfeſſio miſſā ſacerdoti: ſed pōt ēt laico ꝯfiteri non tn̄ ad hoc tenetur. Dicit tn̄ pe. de pal. ꝙ cūeſt claudus vel clauſus penitēs: ⁊ ire non pōt necſacerdos ad eū venire qꝛ forte infirmus: lꝫ ei ſcribe̓ peccata ſua ſi vult ⁊ numeꝝ dare: ⁊ ſacerdosilla reſcribere ⁊ mādare abſolutionē: ſꝫ nō tenet̉ad hoc: īmo aliqn̄ poſſet eſſe ſcandalū: qꝛ poſſetcharta ab alijs reꝑiri: vn̄ nō multū ꝯſulendū ẜmricar. Dicit etiā guil poſt hug. ſuꝑ. c. oēs. 30. q. i. ꝙſacerdos n̄ dꝫ audire ꝯfeſſionē eius cū qua peccauit: ex eo qꝛ tollit̉ ei erubeſcentia: que eſt maxima ꝑs ſatiſfactionis. Et idē in om̄i peccato in qͦꝯfeſſor fuit ꝯſentiens vel cooꝑator. Si tamen audit ⁊ abſoluit: valet abſolutio. Concor. tho. in. 4.Octaua cōditio quodſit fortis .ſ. ꝓpter verecūdiā vel timorē pn̄ie iniūgende n̄ dimittat aliquid dicendū: iob. z1. Si erubui peccata mea in ꝯſpectu ppl̓i ꝯfiteri. Et notaẜm guil. ꝙ cū quis accedit ad ꝯfeſſione cum hacdiſpoſitione ⁊ ꝓpoſito: ꝙ peccata q̄ recolit ꝯmiſiſſe: nullo mō dice̓t ꝑ ſe verecundia ductus: ꝓpt̓turpitudinē ip̄oꝝ niſi quatenus interroget̉ d̓ hisa ſacerdote: talis ⁊ ſi ꝯfiteatur de illis interrogatus a ꝯfeſſore ficte ꝯfitet̉: nec fructū recipit ꝯfeſſionis: niſi peniteat eū infra ip̄am ꝯfeſſionē talisfictionis: ⁊ mutat ꝓpoſitū: vt .ſ. diſponat ꝙ et nōinterrogatus a ꝯfeſſore diceret: qd̓ ipſe ſcit: vndeperitus ꝯfeſſor cū hoc ꝑpendit: dꝫ ſibi on̄dere periculū ſuū ⁊ rectificare ꝯſcīam ſuam: ⁊ declarareqūo hoc ꝓcedit ex ſuꝑbia: ar. de peni. di. 5. c. i. ꝟſi.fi. ⁊ doleat de illa fictione. Qd̓ aūt peccator petatinquiri de peccatis a ꝯfeſſore: vt plenius oīa dicat: ⁊ rn̄deat vere ad īterrogata: dicēs nihilominus ⁊ alia de quibus recordat̉: n̄ eſt maluꝫ: qͣꝫuislaudabilius eſſet dicere ꝑ ſe omnia.Nona conditio vt ſit accuſatoria .i. vt ſe accuſet n̄ excuſet: p̄s. Eixi cōfitebor aduerſū me ⁊c̄. Nō aūt dꝫ accuſare ſeu dicēalioꝝ crīa: vn̄ cū querit̉ vtꝝ penitēs debeat dice̓in ꝯfeſſione circūſtātiā illā peccati ſui: quā exp̄ſſaꝯfeſſor intelligit ꝑſonā illā: q̄ vel cū qua peccauitRn̄. ẜm tho. in. 4. ꝙ penitēs dꝫ cuſtodire famaꝫalterius inqͣꝫtum pōt: ſꝫ ſuā ꝯſcīam magis purgare dꝫ: ⁊ iō ſi circūſtantia q̄ ducit in cognitionē ꝑſone ſit de neceſſitate ꝯfeſſionis: vt qꝛ trahit in aliāſpēm peccati mortalis dꝫ ꝯfiteri: ſemꝑ tn̄ ſi poteſtoccultādo ꝑſonam: puta nō noīando ⁊ hiꝰ. vel ētpōt pete̓ ln̄iam ab illo parochiali vel ſuꝑiori ſuoꝯfitēdi alteri: ꝗ ex circūſtantia quā oꝫ de neceſſitate expͥmere: n̄ veniat in noticia ꝑſone. Ideꝫ dic̄pe. de pal. addēs: ꝙ ſi n̄ poſſet hr̄e ln̄iam: ꝯfiteat̉illi ſuo ꝑochiali ⁊ illā circūſtantiā. Sꝫ ſi illa circūſtantia n̄ ſit de neceſſitate ꝯfeſſionis: qͣꝫuis aggrauās dꝫ dimittere: ne peccatum alterius ꝓdat.Si tn̄ expͥmat eā bona intētione nō vt ꝓdat: velſe excuſet: ſꝫ vt pn̄iarius oret ꝓ ea vel cū ſecretaadmonitiōe corrigat: n̄ peccat ſed meret̉. 22. q. 5.
hoc videt̉. Sil̓r ꝯfeſſor ẜm rai. n̄ d̓ꝫ interrogareſpecificationē ꝑſone: cū qua penites peccauit niſiinqͣꝫtum eſſet circūſtātia neceſſaria dici. Sꝫ ſi interroget nō ex curioſitate ſꝫ ex charitate vt ꝓuideat: puta qꝛ ē p̄latus n̄ credo ꝙ malefaciat. Nōtn̄ dꝫ cogere ul̓ moleſtare illū ad dicenduꝫ ſi nōvult: ⁊ nec illud eſt neceſſariū confeſſori.Decima conditio vt ſitſimplex vt dicant̉ p̄ciſe peccata cū circūſtantijsſuis: ⁊ dimittant̉ alie materie: nec īmiſceātur ſuꝑflua. Quia tn̄ difficile ⁊ p̄cipue idiotis dicere peccata ſua: qn̄ addant multa ſuꝑflua: non tn̄ hoc hꝫvitiare ꝯfeſſionē: ex qͦ dicāt hac intētionē: vt declarēt factū ſuū. Prudēs tn̄ ꝯfeſſor: dꝫ qͣꝫtum cōmode pōt hiꝰ narrationes ſuꝑfluas face̓ reſecare.Et q̄ indigēt ꝯſolatiōe ꝓpt̓ tribulatiōes ul̓ ꝯſilioꝓpt̓ dubia ⁊ hiꝰ. ꝯſulit guil. vt pꝰ ꝯfeſſionē factā ⁊abſolutōnē talia dicant̉: ⁊ n̄ miſceant̉ in ꝯfeſſiōeQꝛ qͣꝫuis ſolū pctā cadāt ſub ſigillo ꝯfeſſionis etn̄ alie materie: q̄ ibi dicerent̉: tn̄ et alia debēt taceri: ⁊ nō d̓ leuinarrari: qꝛ ſimplices putāt: ꝑ hocfieri reuelationē ꝯfeſſionis: ⁊ ſic ſcādalizant̉. Etnoͣ qd̓ dicit guil. ꝙ ſi ꝗs in ꝯfeſſiōe reuelat ſacerdoti d̓bita ⁊ credita ⁊ depoſita ⁊ hiꝰ: ⁊ poſtea fitinꝗſitio de hiꝰ: qͣꝫtū ad ea ꝯfeſſa in ꝗbus ꝯmiſſūē pctm̄: vt qꝛ hūit illa ꝑ furtū fraude vel vſurā ⁊hiꝰ. nullo mō dꝫ ſacerdos hoc reuelare: qͣꝫtūcūqꝫfieret ſuꝑ hoc p̄ceptū vel et excōicatio ēt a papaꝯͣ ſciētes ⁊ n̄ reuelātes: qꝛ n̄ ſcit vt hō. vn̄ nō reuelās nullā ſn̄iam incurrit: ⁊ ſi dice̓t: eſſet reuelatoꝯfeſſiōiſ. Sꝫ qͣꝫtū ad alia vbi nō ē pctm̄: puta credita vel depoſita tūc diſtinguēdū: qꝛ ſi ſuꝑ hiꝰ fitinꝗſitio ꝑ ep̄m vel aliū: ꝗ hꝫ ſuꝑ hoc ptāteꝫ: tenet̉veritate dice̓: qꝛ ⁊ ſi recepit in ꝯfeſſiōe de hoc caſu n̄ cogitauit. Uel ēt ſi cogitaſſꝫ vel ēt ꝓmiſiſſꝫ:immo ſi iuraſſet non reuelare: illicitū fuit ꝓmiſſum vel iuramētum nec obſeruandū in preiudicium iuris alieni. 22. q. 4. inter cetera. Sed ſi iniuſte fieret inꝗſitio ⁊ ꝑ tyrannū tunc ſubterfugdebet vel ſophiſtice reſpondere ⁊ non reuelare.Pe de pal. dicit: ꝙ ſi aliquis ad ꝓximi correctōnem exͣ confeſſionē peccatū alicuius dicat ꝗ neſciebat ⁊ tali ꝑſone que velit ⁊ poſſit ꝓdeſſe ⁊ n̄obeſſe bn̄facit: ſꝫ ꝓ hac cā non dꝫ noīare in cōfeſſione: qꝛ ꝑ talem confeſſionē cōfeſſor n̄ poſſet ꝓcedere ꝯͣ eū ad correctionem. Pro neceſſitate?cōfeſſionis videt̉ ꝙ liceat aliū noīare ſꝫ nō ꝓ vtilitate. Un̄ ſi nō pōt aliter ſpēm peccati expͥmeretūc dicat qꝛ id facere tenet̉. Si aūt pōt dici ſpēspeccati ſine exp̄ſſione tertij. ſꝫ melius remediuꝫadhibet̉ ip̄i penitēti vel alteri: puta: qꝛ melius poterit a recidiuo ſibi ꝓuideri exprimēdo tertiū n̄eſt noīandus. Rō eſt: qꝛ conſilia intelligūtur implenda ſaluis peccatis: ⁊ minora pctā ſaluis maioribus.ndecima conditio ēꝙ ſit humilis ⁊ hoc interius et exterius. Exterius quidem vt flexis genibus et capite diſco-