Quodlibet
br̄e prudētiā ſine ꝟtutibꝰ moralibꝰ cꝰrō ē: qꝛ prudētia nihil aliud ē qͣꝫ rectarō agibiliū. Impoſſibile ē aūt rectaꝫrōnē hr̄e circa aliqd̓ niſi ex recta rōnecirca pͥncipia. pͥncipia aūt agibiliumſūt fines ꝟtutū. ⁊ circa fines ꝟtutumnullꝰ bn̄ ſe hꝫ niſi ꝑ hītuꝫ illiꝰ ꝟtutꝭ. ⁊ſic ncc̄e ē ꝙ prudētia hēat ſecū aliaſ ꝟtuteſ morales. ſil̓ralie nō pn̄t hr̄i ſineprudētia. Pōt .n. aliqͥs hre inclinationē naͣlē ad actꝰ alicꝰ ꝟtutꝭ ſine prudentia. ⁊ qͣꝫto hꝫ maiore īclīatiōeꝫ ſine habitu ꝟtutꝭ: tāto peiꝰ ē: ⁊ plꝰ īpinge̓ pōtſine prudētia. ſicut pꝫ de illo qͥ hꝫ fortitudinē naͣlē ſine diſcretōe ⁊ prudētia.Et iō dicit Gre. Cct̄e ꝟtutes niſi eaq̄ agūt prudēt̓ agant ⁊cͣ. Eſt ⁊ alia rōꝯnexiōis ī ꝟtutibꝰ gͣtuit̉ ꝓpt̓ caritatē inq̄ ꝯnectūt̉: qꝛ qͥ hꝫ caritatē hꝫ oēs ꝟtutes gͣuitas. ⁊ ſ.l̓r qͥ hꝫ vnā hꝫ caritatē.Ad pͥmū gͦ dd̓ ꝙ actꝰ nō ſūt diuiſiẜꝫ ꝟtutes. qꝛ nō pōt eē actꝰ tꝑātie ſineactu forritudīs: nec fortitudīs niſi cuꝫactu tꝑātie ⁊c̄. Ad ſcd̓ꝫ dd̓ ꝙ hͦ dr̄: qꝛnō ꝓbat̉ ꝑ aucͣtē biblie. Ad tertiuꝫdd̓ ꝙ nō dicūt̉ morales a ꝯſuetudīe ſꝫamore. ⁊ dato ꝙ indigeāt tꝑe: tn̄ nonhabebit ꝟtutē niſi ſit prudēs.Einde q̄ſitū ve reſtōne: que ēd ractꝰ iuſticie. Et circa hͦ qͥſitaſūt tria. Priº de illis qͥ ꝓpterꝑtes ſūt exͣ cītates. 2ª de eo qͥ malafide lōgo tꝑe p̄ſcripſit. ſ3º de eo qͥ aliena ꝯſūpſit. Articulus. 24ª.Irca pͥmū q̄rit̉ vtꝝ expulſi ꝓpt̓c ꝑtes poſſint expetere bona ſuaab illis qͥ ſūt in cītate manentes. ⁊ vr̄ ꝙ nō. qꝛ multi de his qͥ ſūt incītate culpā nō hūerūt ad eoꝝ expul-
ſionē. ⁊ ſic puniret̉ aliqͥ ꝓ cl̓pa alteriꝰ.¶ Preterea expulſi fuerūt ꝯꝑtē eccl̓ie.⁊ ſic iuſtū belluꝫ. gͦ actio ē ꝯͣ cos. ⁊ ſicdāna eis nō ſūt reſtituēda. Pret̓eaẜꝫ ph̓m cū mutat̉ ordo cītatꝭ nō remanet eadē cītas. ſꝫ cū mutat̉ dn̄iū ⁊ pͥncipatꝰ: mutat̉ ordo. ⁊ ſic nō ē eadē ciuitas. gͦ expulſi nō ꝑtinēt āmodo ad ciuitatē q̄ pͥus erat. gͦ nō tenēt̉ eis ad reſtōnē. ¶ Cōtra qͥ ſpoliat̉ a raptore pōtrepete ⁊ acciꝑe ea q̄ ſūt ſibi ablata gͦ⁊ illi expulſi. ℟º dd̓ ꝙ aūt ſunt expulſi iuſte .ſ. ꝓpter eoꝝ culpā. ⁊ ſic nō pn̄trepetere amiſſa. aut iniuſte .i. ſine culpa ⁊ ſine debito ordīe iuſticie. ⁊ ſic pͥn̄t.repete̓. Si aūt hn̄t ſuꝑiorē: debēt ꝑ ſuperiorē pete ſibi reſtitui ſi aūt nō hn̄tſuꝑiorem: ip̄imet poſſūt ſi poſſūt reciꝑare. Ad pͥmū gͦ dd̓ ꝙ nō punit̉ ſicaliqͥs ꝓ pctō alteriꝰ: ſꝫ ꝓ ſuo qꝛ maiores oīa faciūt auctoritate ⁊ fauore ppl̓i⁊ ſic ppl̓us in fauendo maioribus fuitin culpa. ¶ Preterea illud intelligiturde pena ſpūali: qͣ nullus ponit̉ ſine ꝓpria culpa: nō de corꝑali qua frequenter vnus ꝓ alio punit̉. Ad ſcd̓ꝫ dd̓ꝙ inqͣꝫtum iuſte agūt ſūt ꝓ eccl̓ia inqͣꝫtū īiuſte ꝯͣ eccl̓iaꝫ. ¶ Ad tertiū dd̓ꝙ ſicut ſūt eedē ꝑſōe manifeſtū ē ꝙ tenētur ſibi. Alie oīo nō tenentur.Articulus. 25.Ecudo querebat̉ vtrū ille qͥs mala fide p̄ſcripſit teneaturad reſtitutōnē. ⁊ videt̉ ꝙ nōqꝛ lex dicit ꝙ qͥ etiā mala fide preſcribit acqͥrit dn̄iū. ¶ Contra decre. dicitꝙ tenet̉: nec acq̄rit dn̄iuꝫ. Rª dd̓ ꝙcirca hoc eſt ꝯrietas iuris ciuilis ⁊ canonici. qꝛ ẜꝫ. iuſ ciuile tal̓ p̄ſcrip tenet