Duodecimum
doctrinā alicuiꝰ experimēti ſub iuramento nō coīcandi: teneat̉ ẜuare iuramētuꝫ. ⁊ vr̄ ſic. qꝛ ſic obligatꝰ nō dꝫ facere aliqͥd qd̓ ꝟgat in detrimētū illiqͥ dedit vel qͥ docuit hͦ aūt eēt ſi alijscoīcaret. gͦ ⁊c̄. ¶ Preterea coīcare taleexꝑimentū nō tenet̉ ex ꝑte falutꝭ et̓nealicui. Cū gͦ nō teneat̉ alteri coīcarenō dꝫ ſic obligatus coīcare. ¶ Cōtra.Nō coīcare ſalubre remediū ſiue qd̓cūqꝫ bonū ē ꝯͣ caritatē. gͦ ⁊cͣ. ℟º alit̓dd̓ ē h̓ ſimpl̓r̄ ⁊ alit̓ in caſu. ſimplr̄ loquēdo nō tenet̉: ſꝫ male fecit iurandoiuramentū .n. nō ſolū amittit vim qn̄iuramentū ē illicitū: ſꝫ iurādo peioratqꝛ iuramentū obligās dꝫ hr̄e iudiciūiuſticiā ⁊ ꝟitatē. ſꝫ ⁊ ſi iuro qn̄qꝫ aliqͥd qd̓ lꝫ mihi nō face̓. puta nō ire adeccl̓iaꝫ: nō lꝫ tn̄ iurare. qꝛ lꝫ ſit mihi licitū ꝓ aliquo tꝑe nō face̓ vel dimitte̓hꝰ bonū qd̓ eſt ad eccl̓iā ire. nō tn̄ licꝫmihi iuramentū interponere: ⁊ aīumobfirmare ad aliquod bonū non faciendum. qꝛ hͦ eſt facere ꝯͣ ſpm̄ .ſ. ⁊ ideoiuramentū ꝯͣ cē id qd̓ eſt de gnͣe bonorū eſt illicitum: ⁊ nō eſt ẜuādū. tn̄ ī caſu ẜuare tenet̉. puta ſi ille vel aliꝰ ſufficiēs medicꝰ pn̄s eēt ⁊ paratꝰ eēt curare ⁊ vti illo exꝑimento ī ſaluteꝫ corꝑalem alioꝝ. ⁊ ſic pꝫ ſol̓o ad obiecta.Einde q̄ſitū eſt de ꝟtutibusd moralibꝰ. Et pͦ de ꝟtntibusẜm ſe. Scd̓o ſpālr̄ de qͦdaꝫactu iuſticie .ſ. de reſtitutione.AArticulus. 23.Ilcā pͥmū q̄ſitū ē vtꝝ ꝟtuteſmorales ſint ꝯnexe. ⁊ vr̄ ꝙ n̄qꝛ acqͥrūt̉ ex actibꝰ qͥ ſūt diuiſi ⁊ diſtīcti. gͦ pōt acqͥri vna ꝟtꝰ ſine alia. Pre
terea aug. dicit. nihil ꝯͣ dīnā fnīaꝫ dic̄qͥ dicit ꝙ qͥ hꝫ vnā nō hꝫ oēs. Preterea ꝟtutes hn̄t̉ ex ꝯſuetudīe q̄ reqͥrittp̄s. ℟º dd̓ ẜꝫ cēs ſcōs ꝙ ſic. ſꝫ loquēdo de ꝟtutibꝰ ī coī duplex rō aſſignat̉a diuerſiſ. ẜꝫ ꝙ diuerſimode locuti ſūtde ꝟtutibꝰ. ꝟtutes .n. cardīales duplīaccipiūt̉ ab aliqͥbꝰ. Quidā .n. diūt ꝟtutes eē qͦſdā modos gnͣales qͥ reqͥrūt̉in oī ꝟtute. puta ꝙ fortitudo ē qͥcūqꝫfirmitas aī ī qͥbuſcūqꝫ rebꝰ. tꝑantia ēmoderātia aī in oībꝰ rebꝰ. ⁊ ſic de alijſEt ẜꝫ iſtos neceſſe ē ꝙ ꝟtutes ſint cōnexe. qꝛ iſti modi gnͣales reqͥrūt̉ in oīꝟtute: ⁊ ſi aliqd̓ hoꝝ defuerit nō ē ꝟtꝰ aliqͣ qꝛ ſi tꝑantia rectitudinē n̄ hēatq̄ ē iuſticia: vl̓ nō hēāt aī firmitatē q̄ ēfortitudo. ⁊ ſic de alijs. nō eſt ꝟtus. ⁊hūc modum augꝰ. ponit. 3. de trini. ⁊mgr̄ in. 3. ſnīaꝝ. Alij aūt accipiūt diſtinctionē haꝝ ꝟtutū ẜm determīataſmaͣs. ſicut ariſt. ⁊ peripatetici. vn̄ prudētia ẜꝫ ph̓ꝫ nō ē recta rō oībꝰ. ſꝫ ſolū īagibilibꝰ. ſil̓r iuſticia nō dicit rectitudinē aī circa inqͥſitionē oīuꝫ cāꝝ. ſꝫ tm̄circa ꝯmutatiōes ⁊ diſtributōes ⁊ actiōes hūanas: q̄ ſūt ad alteꝝ. Fortitudo ēt dicit firmitatē aī nō circa oīa: ſꝫcirca ea ī qͥbꝰ ē difficillimū aīuꝫ forteꝫhr̄e .ſ. circa ꝑicula q̄ ſūt in bellis. tꝑantia ꝟo ē circa ea in qͥbꝰ difficillimū eſtaīum moderare .ſ. circa delectationesguſtꝰ ⁊ tactus: que ſunt maxime delectationes: nō in qͥbuſcunqꝫ alijs cōcupiſcētijs. ſicut ſcīe vel pecunie. ⁊ ſic ētloquēdo de ꝟtutibus ꝟtutes moralesſunt cōnexe. cuiꝰ cōnexiōis rō accipit̉ẜm ph̓m ex ꝑte prudētie: qꝛ nulla ꝟtuspōt hr̄i ſine prudētia. ⁊ īpoſſibile eſt