Druckschrift 
2 (1486)
Entstehung
Seite
200r
Einzelbild herunterladen
 

Ut lite penden. nil inno. Loo

diuerſitatis ratio int̓ primū caſum ſecūdū eſt qꝛ primus allegans pactuꝫ allegat donū donare eſt ꝑderenemo defacili p̄ſumit̉ donare: vt p̄all̓. iurꝭ. p̄ſumit̉potiꝰ inſtrumētū ſubtraxiſſe. Secūdus caſus allegatſolutionē quo tēpore ſolet reddi inſtrumētū. id̓o habeat p̄ſumptionē ꝯtra ſe ſed potius pro ſe cum ſit ꝑſona domeſtica ipſi creditori debet p̄ſumi ſolutio ex cancellatiōe inſtrumēti ſeu ex eo inſtrumē reperit̉ penes ſe qd̓ idē eſt. tn̄ p̄ſumptio admittitꝓbationē ī ꝯtrariū. vt. d. l. ſi chirographū. noͣ. Gof.hic glo. in. d. c. hūc numerū. vt ſi vult creditor ꝓbare ſine facto ſuo inſtrumentū ꝑuenit ad manus debitoris fuit ſibi ſubtractū domus ſua fuit ſuppoſita ſpolijs vel qͥd ſil̓e. ar. bonū in. l. ſi de poſſeſſioneC. de ꝓbati.. c. ſiquis de clericis. xij. q. ij. vide ad materiā qd̓ no. Spe. in ti. de inſtru. edi. §. poſtqͣꝫ.. porro. et.. p̄cedenti. vbi Io. an. in addi. limitat hoc qn̄ꝑſona habꝫ inſtrumētū eſt legalis tenuit inſtrumētu aliquo tēpore quod no. certe his et ſil̓ibus caſibꝰmultū operant̉ conditiōes circūſtātie ꝑſonaꝝ. vide Io. an. in loco p̄all̓. ꝓpter has difficultates dantdoc. bonū cōſiliū vt ſatiſfacto debito fiat inſtrumētūde ſolutiōe liberatiōe confidat debitor ex ſolainſtrumēti reſtitutiōe. ad hoc eſt bonus tex. glo. inl. pecunie. C. de ſoluti.Non obſtat priuilegiū imUll CE S. petratū lite pendēte de lite habita mentōne. h. d. vel ſumma clariꝰ ſic.Lis dicēda eſt ẜm iura exiſtentia tēpore cōtrouerſienon autē ẜm priuilegiū impetratū lite pendēte niſi delitis pendentia mentionē faciat. In pͥma ponit partꝭquerelā. in ſecūda ꝓuidet ibi ideoqꝫ. Nota primoargu. decime p̄diales de iure cōmuni debent̉ eccleſie parochiali ī cuius parochia p̄dia ſita ſunt. ep̄o ꝟodebetur quarta decimaꝝ. ad hoc. c. cum ꝯtingat qd̓plene ibi no.. de deci. iūcto. c. cōquerēte.. de offi. ordi.. c. de quarta de p̄ſcrip. Nota ſecūdo p̄latuspōt impetrare pͥuilegiū etiā pro mēbris ſibi ſubiectis nimirū quilibet pōt pro alio impetrare pͥuilegiū beneficia etiā ſine mādato ſpeciali. vt eſt glo. notabilis in. c. nōnulli. et. c. ad aures de reſcrip. facit tex. ī. c.j. de cōceſ. preben. li. vj. qd̓ no. Inno. in. c. ex cōqueſtione de reſti. ſpo. ſed hoc eſt ſpeciale in prelato fuperiori vt etiam litteras ad lites in inferioribus eccleſijsſine mandato ſpeciali impetrare poſſit. vt in cle. j. dereſcrip. Nota ibi facta mētio fuiſſet ⁊cͣ. pͥuilegiū cōcernit litem pendentē ſi de litis pendētia faciatmentionē. Idē no. in. c. dudū de priui. Idem dicit hicInno. ſi ex certa ſciētia principis emanauit lꝫ de lite faciat exp̄ſſaꝫ mentionē per iſtum tex. in eo innuit ſi de lite facta fuiſſet mētio tūc indulgētia valuiſſet qͣſi ſentiat hoc Inno. hec equippollere cōcedere aliqͥd ex certa ſciētia vel facere exp̄ſſam mētionēde obſtantibꝰ quod nota. vide ad hoc bo. gl. in. c. j. decōſti. li. vj. in ꝟſi. noſcat̉ facit. l. ſed in hoc. ff. de excu.tuto. vide oīno qd̓ noͣ. Io. an. in. c. nōnulli de reſcrip. qd̓ ibi dixi poſt. Vltimo nota ī hoc teneti hūc tex. qd̓ nedū priuilegiū ſpeciale ſed etiā generale ī quo poteſt notari aliqua ſurreptio quale iſtudde quo in tex. erat extendat̉ ad liteꝫ pendentē.facit ad.. dicēda. Primo declaratiōe lr̄e formabo vnā oppoſitionē ſtatim more ſolito deſcendā adapparatū. videt̉ em̄ ſine quolibet priuilegio iſti monachi debebāt obtinere cum a iure cōmuni ſunt exempti ſuꝑ decimis noualiū ſoluēdis.. de decimis. c. exꝑte. So. hoc. c. in hoc pōt intelligi dupliciter. pͥmoiſti monachi erāt rei et ſic ab eis petebant̉ iſte decimenoualiū. ſic hoc caſu obſtat contrariū cui reſpōdet̉dupliciter. primo forte erant talia noualia que nonexcoluerant ꝓprijs manibus vel ſumptibus quo caſu

non ſunt priuilegiati. vt dicto. c. ex parte. vel datoeſſent talia forte preſbyter dicebat ſe preſcripſiſſetra priuilegiū quod fieri poteſt. vt in. c. accedentibuset. c. ſi de terra de priuile. Secundo principaliter poteſt intelligi iſti monachi erant actores. quod īnuittex. ibi perceptiōe. ibi vendicare ⁊cͣ. ſic vendicabātſibi decimas noualiuꝫ infra parochiam iſtius rectorisforte allegantes preſcripſerūt decimas antiquas: et cōſeques decimas noualium qd̓ tamē erat verūnec de iure ꝓcedit. vt in. c. cum cōtingat.. de deci. velforte ſimpliciter dicebāt ſe preſcripſiſſe illas decimasnoualiū eſt vis qͣliter intelligat̉ qꝛ hoc mutat̉ iuris intellectꝰ. Nūc venio ad apparatū querode rōne decidēdi in. c. noſtro. quare iſtud pͥuilegiūextendit̉ ad cauſam pendentē? So. ex glo. pōt colligimultiplex ratio. ſed pͥncipaliter videt̉ velle ex eo qꝛfuit impetratū ſuꝑ re litigioſa tacita ꝟitate. hecplacet Goſ. qꝛ cuꝫ hic ageret̉ de iure decimaꝝ ſic deincorporalibꝰ hꝫ locū vitiū litigioſi per ius auctēticoꝝ. in aucͣ. de liti. §. j. coll̓. viij. de hoc dic vt pleniſſime dixi in. c. eccl̓ia el. j.. e. vbi lōgeplenius qͣꝫ tangatur doct. hic expediui hāc materiā an̄ qn̄ ꝯͣhat̉ vitiū litigioſi. Sed redeūdo ad intellectū. c. dicit Gof.hāc fuiſſe rōneꝫ decidēdi qꝛ monachi p̄uenti fuerūtꝯuētionē et ſic indulgētia illos liberat. de fo. cōpe.ꝓpoſuiſti ſuis cōcordantijs. qꝛ lite pēdēte potuit pͥuilegiū impetrari in piudicium aduerſarij .s. c. j.ſed certe hec Goſ. neceſſario cōcludit.. c.poſuiſti. loquit̉ ī alio caſu.. c. j.. e. loqͥt̉ ī pͥuilegioꝯceſſo lite pendēte ſꝫ lr̄as īpedit̉ qͥs ſine cauſe cognitōe vti poſſeſſiōe ſua lite pendēte ꝯtra titu. vt litependēte. vn̄ reddo aliā rōneꝫ credo meliorē iudiciomeo. ſic̄ .n. ius cōe emanās nouit̓ extēdit̉ ad cauſāpēdentē qͥnīmo dꝫ decidi ẜm iura tūc exn̄tia. vt ī aucͣ.ī medio litꝭ ſacras iuſſio. fi. ī aucͣ. vt app. cog. ī aucͣ. vt fac. 0. ꝯſti. noͣ. ī. c. ij. de ꝯſti. et. c. fi. eo. ti.glo. in cle. diſpēdioſā. de iudi. ī. c. lꝫ canon de elec. li.vj. ita fortius ius ſpāle odiū vt pͥuilegiū dꝫ extēdi ad cauſā pēdentē ſi de ea mētionē facit. .n.eſt veriſil̓e pͥncipē voluiſſe ī p̄iudiciū litis mote ꝯͣ iuraſua poſita pͥuilegiū ꝯcedere qͥn de litꝭ pēdentiationē feciſſet. Sed circa p̄dicta ad clariorē intellectū. c. q̄ro nūqͥd hic habeat locuꝫ in pͥuilegio a quocūqꝫ ꝯceſſo? Iteꝫ an̄ ex litꝭ pendētia p̄uilegiū ſit oīnonullū etiaꝫ reſpectu alteriꝰ litis? Aduerte qꝛ Inno.fecit vnā additōeꝫ quā pauci habēt. ſed Io. an. refert in tacite rn̄det ad vtrūqꝫ queſitū dicēs diſpoſitionē huiꝰ. c. ꝓcedere in pͥuilegio impetrato lite pendēte a cōi dn̄o vel p̄lato. ſecus dicit ī pͥuilegio impetrato ab alio qͣꝫ a cōi dn̄o vl̓ p̄lato. .n. de eo ē p̄ſumēdū ꝓpter litꝭ pendentiā dimittet alicui dare iusſuū vel pͥuilegiū. pͥuilegiū a tali datū bn̄ valet etiālite pēdente. Itē alio modo pōt qͥs acqͥrere ius alterius lite pendēte. puta vſucapionē. ff. de rei ven. l. ſipoſt acceptū.. l. ſi aūt. §. j. ff. pe. here. ff. depoſi. l. j. §.itē ſi trebatiꝰ.. ff.. l. ſi mādauero. in qͥbus iuribꝰ etmultis alijs ſil̓ibꝰ pꝫ multis alijs modis p̄terqͣꝫ a cōidn̄o quis pōt acqͥrere ius lite pendēte. ceſſat em̄ tuncratio p̄dicta. Itē ẜm Inno. cōis dn̄s etiā lite pendēte iure ſuo etiā de nouo dat alicui aliqͥd iuris. allegat. de ꝯfir. vti. c. dilecta. Quo ad ſecūduꝫ dicitpriuilegiū a cōi dn̄o impetratū lite pendente eſt ītoto nullū ſꝫ valet in hoc qꝛ ſi poſtea ꝑeat inſtātia iudicij vel etiā ſentētia ferat̉ impetrāte pͥuilegiū valebit tale pͥuilegiū. ſi aūt ſola citatio īteruenerit oportet ad vt valeat priuilegiū diffinitiua ferat̉ vl̓abſoluat̉ ab inſtantia iudicij etiam ſi nōdum ſit listeſtata vel renūciet liti cepte expreſſe vel ſaltem tacite. puta quia alios iudices impetrat ſuper eadem lite non ſuccedant in prioris cauſe cognitionem. ſed