Ut lite penden. nil inno. Loo
diuerſitatis ratio int̓ primū caſum ⁊ ſecūdū eſt qꝛ primus allegans pactuꝫ allegat donū donare eſt ꝑdere ⁊nemo defacili p̄ſumit̉ donare: vt p̄all̓. iurꝭ. iō p̄ſumit̉potiꝰ inſtrumētū ſubtraxiſſe. Secūdus caſus allegatſolutionē quo tēpore ſolet reddi inſtrumētū. ⁊ id̓o cūnō habeat p̄ſumptionē ꝯtra ſe ſed potius pro ſe cumnō ſit ꝑſona domeſtica ipſi creditori debet p̄ſumi ſolutio ex cancellatiōe inſtrumēti ſeu ex eo ꝙ inſtrumētū reperit̉ penes ſe qd̓ idē eſt. hͨ tn̄ p̄ſumptio admittitꝓbationē ī ꝯtrariū. vt. d. l. ſi chirographū. ⁊ noͣ. Gof.hic ⁊ glo. in. d. c. hūc numerū. vt ſi vult creditor ꝓbare ꝙ ſine facto ſuo inſtrumentū ꝑuenit ad manus debitoris ⁊ ꝙ fuit ſibi ſubtractū cū domus ſua fuit ſuppoſita ſpolijs vel qͥd ſil̓e. ar. bonū in. l. ſi de poſſeſſioneC. de ꝓbati. ⁊. c. ſiquis de clericis. xij. q. ij. ⁊ vide ad materiā qd̓ no. Spe. in ti. de inſtru. edi. §. poſtqͣꝫ. ꝟ. porro. et. ꝟ. p̄cedenti. vbi Io. an. in addi. limitat hoc qn̄ꝑſona q̄ habꝫ inſtrumētū eſt legalis ⁊ tenuit inſtrumētu aliquo tēpore quod no. ⁊ certe his et ſil̓ibus caſibꝰmultū operant̉ conditiōes ⁊ circūſtātie ꝑſonaꝝ. ⁊ vide Io. an. in loco p̄all̓. ⁊ ꝓpter has difficultates dantdoc. bonū cōſiliū vt ſatiſfacto debito fiat inſtrumētūde ſolutiōe ⁊ liberatiōe ⁊ nō confidat debitor ex ſolainſtrumēti reſtitutiōe. ad hoc eſt bonus tex. cū glo. inl. pecunie. C. de ſoluti.Non obſtat priuilegiū imUll CE S. petratū lite pendēte de litenō habita mentōne. h. d. vel ſumma clariꝰ ſic.Lis dicēda eſt ẜm iura exiſtentia tēpore cōtrouerſienon autē ẜm priuilegiū impetratū lite pendēte niſi delitis pendentia mentionē faciat. In pͥma ponit partꝭquerelā. in ſecūda ꝓuidet ibi ideoqꝫ. ¶ Nota primoargu. ꝙ decime p̄diales de iure cōmuni debent̉ eccleſie parochiali ī cuius parochia p̄dia ſita ſunt. ep̄o ꝟodebetur quarta decimaꝝ. ad hoc. c. cum ꝯtingat ⁊ qd̓plene ibi no. jͣ. de deci. iūcto. c. cōquerēte. sͣ. de offi. ordi. ⁊. c. de quarta de p̄ſcrip. ¶ Nota ſecūdo ꝙ p̄latuspōt impetrare pͥuilegiū etiā pro mēbris ſibi ſubiectis⁊ nimirū nā quilibet pōt pro alio impetrare pͥuilegiū⁊ beneficia etiā ſine mādato ſpeciali. vt eſt glo. notabilis in. c. nōnulli. et. c. ad aures de reſcrip. facit tex. ī. c.j. de cōceſ. preben. li. vj. ⁊ qd̓ no. Inno. in. c. ex cōqueſtione de reſti. ſpo. ſed hoc eſt ſpeciale in prelato fuperiori vt etiam litteras ad lites in inferioribus eccleſijsſine mandato ſpeciali impetrare poſſit. vt in cle. j. dereſcrip. ¶ Nota ibi facta mētio nō fuiſſet ⁊cͣ. ꝙ pͥuilegiū cōcernit litem pendentē ſi de litis pendētia faciatmentionē. Idē no. in. c. dudū de priui. Idem dicit hicInno. ꝙ ſi ex certa ſciētia principis emanauit lꝫ de lite nō faciat exp̄ſſaꝫ mentionē per iſtum tex. in eo ꝙ innuit ꝙ ſi de lite facta fuiſſet mētio tūc indulgētia valuiſſet qͣſi ſentiat ꝑ hoc Inno. hec equippollere cōcedere aliqͥd ex certa ſciētia vel facere exp̄ſſam mētionēde obſtantibꝰ quod nota. vide ad hoc bo. gl. in. c. j. decōſti. li. vj. in ꝟſi. noſcat̉ facit. l. ſed in hoc. ff. de excu.tuto. vide oīno qd̓ noͣ. Io. an. in. c. nōnulli de reſcrip.⁊ qd̓ ibi dixi poſt eū. ¶ Vltimo nota ⁊ ī hoc tene mēti hūc tex. qd̓ nedū priuilegiū ſpeciale ſed etiā generale ī quo nō poteſt notari aliqua ſurreptio quale iſtudde quo in tex. erat nō extendat̉ ad liteꝫ pendentē. ⁊ hͦfacit ad. jͣ. dicēda. ¶ Primo ꝓ declaratiōe lr̄e formabo vnā oppoſitionē ⁊ ſtatim more ſolito deſcendā adapparatū. videt̉ em̄ ꝙ ſine quolibet priuilegio iſti monachi debebāt obtinere cum a iure cōmuni ſunt exempti ſuꝑ decimis noualiū nō ſoluēdis. jͣ. de decimis. c. exꝑte. So. hoc. c. in hoc pōt intelligi dupliciter. pͥmo ꝙiſti monachi erāt rei et ſic ab eis petebant̉ iſte decimenoualiū. ⁊ ſic hoc caſu obſtat contrariū cui reſpōdet̉dupliciter. primo ꝙ forte erant talia noualia que nonexcoluerant ꝓprijs manibus vel ſumptibus quo caſu
non ſunt priuilegiati. vt dicto. c. ex parte. vel dato ꝙeſſent talia forte preſbyter dicebat ſe preſcripſiſſe cōtra priuilegiū quod fieri poteſt. vt in. c. accedentibuset. c. ſi de terra de priuile. Secundo principaliter poteſt intelligi ꝙ iſti monachi erant actores. quod īnuittex. ibi perceptiōe. ⁊ ibi vendicare ⁊cͣ. ⁊ ſic vendicabātſibi decimas noualiuꝫ infra parochiam iſtius rectorisforte allegantes ꝙ preſcripſerūt decimas antiquas: etꝑ cōſeques decimas noualium qd̓ tamē nō erat verūnec de iure ꝓcedit. vt in. c. cum cōtingat. jͣ. de deci. velforte ſimpliciter dicebāt ſe preſcripſiſſe illas decimasnoualiū ⁊ nō eſt vis qͣliter intelligat̉ qꝛ ꝑ hoc nō mutat̉ iuris intellectꝰ. ¶ Nūc venio ad apparatū ⁊ querode rōne decidēdi in. c. noſtro. quare iſtud pͥuilegiū nōextendit̉ ad cauſam pendentē? So. ex glo. pōt colligimultiplex ratio. ſed pͥncipaliter videt̉ velle ꝙ ex eo qꝛfuit impetratū ſuꝑ re litigioſa tacita ꝟitate. hec rō nōplacet Goſ. qꝛ cuꝫ hic ageret̉ de iure decimaꝝ ⁊ ſic deincorporalibꝰ nō hꝫ locū vitiū litigioſi per ius auctēticoꝝ. in aucͣ. de liti. §. j. coll̓. viij. de hoc dic vt pleniſſime dixi in. c. eccl̓ia el. j. sͣ. e. vbi lōgeplenius qͣꝫ tangatur ꝑ doct. hic expediui hāc materiā an̄ ⁊ qn̄ ꝯͣhat̉ vitiū litigioſi. Sed redeūdo ad intellectū. c. dicit Gof.hāc fuiſſe rōneꝫ decidēdi qꝛ monachi p̄uenti fuerūt ꝑꝯuētionē et ſic indulgētia illos nō liberat. de fo. cōpe.ꝓpoſuiſti cū ſuis cōcordantijs. ⁊ qꝛ lite pēdēte nō potuit pͥuilegiū impetrari in piudicium aduerſarij .s. c. j.ſed certe hec rō Goſ. neceſſario nō cōcludit. nā. c. ꝓpoſuiſti. loquit̉ ī alio caſu. ⁊. c. j. sͣ. e. nō loqͥt̉ ī pͥuilegioꝯceſſo lite pendēte ſꝫ cū ꝑ lr̄as īpedit̉ qͥs ſine cauſe cognitōe vti poſſeſſiōe ſua lite pendēte ꝯtra titu. vt litependēte. vn̄ reddo aliā rōneꝫ ⁊ credo meliorē iudiciomeo. ſic̄ .n. ius cōe emanās nouit̓ nō extēdit̉ ad cauſāpēdentē qͥnīmo dꝫ decidi ẜm iura tūc exn̄tia. vt ī aucͣ.ī medio litꝭ ſacras iuſſio. nō fi. ⁊ ī aucͣ. vt cū d̓ app. cog.⁊ ī aucͣ. vt fac. 0. ꝯſti. ⁊ noͣ. ī. c. ij. de ꝯſti. et. c. fi. eo. ti. ꝑglo. in cle. diſpēdioſā. de iudi. ⁊ ī. c. lꝫ canon de elec. li.vj. ita ⁊ fortius ius ſpāle ⁊ odiū vt pͥuilegiū nō dꝫ extēdi ad cauſā pēdentē ſi de ea mētionē nō facit. nō .n.eſt veriſil̓e pͥncipē voluiſſe ī p̄iudiciū litis mote ꝯͣ iuraſua iā poſita pͥuilegiū ꝯcedere qͥn de litꝭ pēdentia mētionē feciſſet. ¶ Sed circa p̄dicta ⁊ ad clariorē intellectū. c. q̄ro nūqͥd hic habeat locuꝫ in pͥuilegio a quocūqꝫ ꝯceſſo? Iteꝫ an̄ ex litꝭ pendētia p̄uilegiū ſit oīnonullū etiaꝫ reſpectu alteriꝰ litis? Aduerte qꝛ Inno. h̓fecit vnā additōeꝫ quā pauci habēt. ſed Io. an. referteā in qͣ tacite rn̄det ad vtrūqꝫ queſitū dicēs diſpoſitionē huiꝰ. c. ꝓcedere in pͥuilegio impetrato lite pendēte a cōi dn̄o vel p̄lato. ſecus dicit ī pͥuilegio impetrato ab alio qͣꝫ a cōi dn̄o vl̓ p̄lato. nō .n. de eo ē p̄ſumēdū ꝙ ꝓpter litꝭ pendentiā dimittet alicui dare iusſuū vel pͥuilegiū. ⁊ iō pͥuilegiū a tali datū bn̄ valet etiālite pēdente. Itē ⁊ alio modo pōt qͥs acqͥrere ius alterius lite pendēte. puta ꝑ vſucapionē. ff. de rei ven. l. ſipoſt acceptū. ⁊. l. ſi aūt. §. j. ff. d̓ pe. here. ff. depoſi. l. j. §.itē ſi trebatiꝰ. ⁊. ff. mā. l. ſi mādauero. in qͥbus iuribꝰ etmultis alijs ſil̓ibꝰ pꝫ ꝙ multis alijs modis p̄terqͣꝫ a cōidn̄o quis pōt acqͥrere ius lite pendēte. ceſſat em̄ tuncratio p̄dicta. Itē ẜm Inno. cōis dn̄s etiā lite pendēteꝓ iure ſuo etiā de nouo dat alicui aliqͥd iuris. allegatjͣ. de ꝯfir. vti. c. cū dilecta. ¶ Quo ad ſecūduꝫ dicit ꝙpriuilegiū a cōi dn̄o impetratū lite pendente nō eſt ītoto nullū ſꝫ valet in hoc qꝛ ſi poſtea ꝑeat inſtātia iudicij vel etiā ſentētia ferat̉ ꝓ impetrāte pͥuilegiū valebit tale pͥuilegiū. ſi aūt ſola citatio īteruenerit oportet ad hͦ vt valeat priuilegiū ꝙ diffinitiua ferat̉ vl̓ ꝙabſoluat̉ ab inſtantia iudicij etiam ſi nōdum ſit lis cōteſtata vel ꝙ renūciet liti cepte expreſſe vel ſaltem tacite. puta quia alios iudices impetrat ſuper eadem lite non ꝙ ſuccedant in prioris cauſe cognitionem. ſed