De foro compe.
ſiue aliqua remiſſione. do. An. putat ꝙ in atrocibꝰ debeat fieri remiſſio ad locū delicti ſic̄ ī alijs nō vagabundis qꝛ eadē ē rō. ego puto ibi remiſſione fiendā vbi petit̉ potius in vagabūdo qͣꝫ ī alio cū poſſit fieri ſine iniuria alicuius iudicis. nā ſi fit remiſſio vbi hꝫ ꝓpriū ⁊ det̓minatū iudicē fortius vbi ē vagabūdus. Itē ſubeſt rōremiſſionis ī eo ſicut in alijs vt ſcandalū tollat̉ de locodelicti ⁊ vt ſatiſfiat illi reipublice quam leſit vt ceterimētū hēant. Itē tex. in. d. §. ſiqͥs ꝟo comp̄henſoꝝ. ⁊. c.j. de rap. loquūtur indiſtincte. nec ob. text. in. l. j. C. vbide cri. agi oꝫ. fateor em̄ ꝙ pōt ꝯueniri vbi inuenit̉ nontn̄ ꝑ hoc ſequit̉ qͥn habeat locū remiſſio ſi petat̉. tolleinſtantiā delinquēs pōt puniri ī loco domicilij vt ī. c. cūꝯtingat. sͣ. eo. ⁊ jͣ. ſubijciam. ⁊ nihilominus hꝫ locuꝫ remiſſio vbi petit̉. Nec ob. ꝙ dr̄ de ꝑplexitate. qꝛ tūc velip̄e poterit punire rōne ꝑplexitatis. vel forte meliꝰ poterit dici ꝙ debet priꝰ fieri remiſſio ad iudicē in cuiust̓ritorio prius deliqͥt cū ibi prius ſe obligauerit ex delicto. vt. l. obligamur. ff. de ac. ⁊ obli. facit qd̓ nō. Inno. īc. cū iam dudu. de p̄ben. de clerico hn̄te plura bn̄ficia īdiuerẜ t̓ritorijs vt ꝯcurrentibꝰ cōtrarijs mādatꝭ eodētꝑe pͥmo obediat ei cui prīo ſe obligauit. facit. l. ſicui.⁊ qd̓ ibi no. ff. de accu ¶ Ultīo circa hāc remiſſionemq̄ritur de qōne quotidiana nūquid valeat cōſuetudovt nō fiat remiſſio cū hodie cōiter non fiat. Io. Cal. ind. c. j. de rap. ſic notabil̓r diſtīguit ꝙ ſi delinquēs nonē in loco domicilij vel delicti nō valeret ꝯſuetudo perquā nō deberet fieri remiſſio qꝛ ꝑ hoc publica vtilitaslederet̉ q̄ reqͥrit ꝙ crimina nō remaneāt impunita. deſen. excō. c. vt famē. qͣſi irratōnabil̓ eēt talis cōſuetudo⁊ grauoſa. ⁊ iō non valet ſupͣ de ꝯſuetudīe. c. j. ⁊ vlti.ſꝫ ꝯſuetudo ꝙ iudex domicilij nō remitteret ad iudicēdelicti vel ecōuerſo bn̄ valeret dūmō alter p̄dictorū īcuiꝰ t̓ritorio degit vellet delinquētem punire qꝛ tuncceſſaret rō p̄dicta. Sꝫ diceres qūo ex hoc nō vſu introducit̉ ꝯſuetudo ꝯͣ noͣ. in. c. Ioannes. de cle. ꝯiug. So.intellige qn̄ ſepe fuit petita remiſſio delinquētiū ⁊ fuitdenegata nec aliqͥd inde ſecutum ē tūc em̄ iſte nō vſushꝫ ꝯͣrium actū diſpōni iuris. Iō introducit̉ ꝯſue tudovt no. ī. d. c. Ioannes. ſecūs tn̄ ſi nunqͣꝫ fuiſſet petita remiſſio nec ꝯceſſa. tūc em̄ nō pōt dici introducta ꝯſuetudo qꝛ nihil actuꝫ fuit ꝯͣ ius cōe. reqͥrit̉ em̄ petitio vtfiat remiſſio. vt. d. §. ſiqͥs ꝟo comp̄hēſoꝝ. ⁊ no. bar. ind. l. j. C. vbi d̓cri. agioꝫ. ⁊ sͣ. dixi. ¶ Circa hͦ q̄rit̉ ſupͣviſum ē plene iudicē delicti poſſe punire delinquenteꝫlꝫ al̓s nō ſit de iuriſditōe ſua nūc q̄rit̉ an̄ poterit eū punire ẜm ſtatuta ſua an ꝟo ẜm iura cōia? cōiter teneturꝙ etiā pōt ẜm ſtatuta ſua vt no. Cal. in. d. c. j. de rap. ⁊plenius ꝑ bar. ī. l. cūctos ppl̓os. C. de ſum tri. niſi excuſetur ꝓbabili igrantia. ⁊ ꝓ hͦ allego tex. aꝑtū ī. c. q̄ ꝯͣ. viij.di. xij. di. illa. nec ob. tex. ī. l. j. C. vbi ſena. vel clariſ. vbidr̄ delinquētem ſubijciēdū publicis legibꝰ qꝛ ſtatuta locoꝝ bn̄ pn̄t qͦ ad illa loca publice leges appellari. vt ibino. facit. xj. q. iij. nemo. de ſen. ex. a nobis. vide ꝑ Io. d̓lig. in cle. paſtoral̓. de re iudi. ¶ Nūc q̄ro de qͥbuſdaꝫqōnibꝰ in quibꝰ dubitat̉ vbi dicat̉ qͥs delinq̄re. et perꝯn̄s vbi debeat ſortiri foꝝ. Et pͥmo d̓ exiſtēte ī vno t̓ritorio ſeu in loco exēpto ⁊ ꝑcutiēte hoīem exiſtenteꝫ īalieno t̓ritorio vbi ſortiat̉ iſte foꝝ rōne delicti an ī loco vbi emiſit ſagittā an̄ vbi ꝑcuſſit: ⁊ hͨ qō tractatur īregl̓a in obſcuris. de re. iur̄. li. vj. ī mercu. ⁊ ī. c. j. de pri.li. vj. et ꝑ Cy. in. l. j. C. vbi de cri. agi oꝫ cōiter ꝯcludit̉ꝙ in vtroqꝫ loco pōt ꝯueniri ⁊ ſi ꝯcurrūt iudices vtriuſqꝫ territorij locus ē p̄uētioni. nā in vtroqꝫ loco deliquit vt ī. c. j. de p̄ſum. ⁊ qd̓ ibi no. ⁊ dic vt plene nō ī iuribꝰ p̄all̓. Idē dic̄ de delinquēte in ꝯfinibꝰ. nā locus eritp̄uentioni qꝛ veꝝ ē dicere hūc ī cuiuſlibet t̓ritorio deliqͥſſe ⁊ poſſent ſiml̓ ꝯuenire ſi eodē tꝑe ꝯcurrerēt. facitl. arbor. ff. cōi diui. vbi arbor nata in ꝯfinibꝰ ē cōis. idēſi eccl̓ia edificat̉ in ꝯfinibꝰ vt nō. xvj. q. iij. lꝫ. fac̄ inſti. d̓
re. diui. §. inſulā. ⁊ hoc tenet Dy. in. l. pupillus. §. fi. ff.de ver. ſig. ⁊ Rai. ⁊ alij in. l. iuriſperitos. §. cū oriundꝰ.ff. de excu. tu. ⁊ vide qd̓ no. in. l. j. ⁊ ī aucͣ̄. qͥ ī ꝓuincia. C.vbi de cri. agi oꝫ. ¶ Itē dubitat̉ de mādāte ī vno locoꝯmitti delictū in alio t̓ritorio ⁊ ibi ꝯmiſſū ē vbi iſte ſortiat̉ foꝝ rōne delicti. de hac qōne vide ꝑ bar. pꝰ aliosī. l. ſi vt ꝓponis. ff. de fideiuſ. ⁊ cōcluſio cōis ē ꝙ dꝫ puniri nō vbi mādauit ſꝫ vbi delictū ſubſecutuꝫ ē. quia ibideſtinatus ē effectus delicti. Et qꝛ regl̓ariter ex mādato ſolo qͥs non punit̉ ⁊ int̓ mandātē ⁊ mādatariū nullafuit ꝯtracta obligatio qꝛ rei turpis nulla ē obligatō vtl. ſi remunerādi. §. rei turpis. ff. man. Et ꝓ hͦ ego allego tex. in cle. paſtoral̓. ꝟ. necnō. iūcta glo. de re iudica.¶ Itē dubitat̉ qͥd ſi ciuitas miſit exercitū ad aliqueꝫlocū ⁊ ī illo loco vbi erat exercitus aliqͥs deliqͥt nūquidſortiat̉ ibi foꝝ vt poſſit puniri ꝑ ptātem ciuitatis illiꝰa qͣ exercitus deſtinatus fuit. ⁊ vide bar. in. l. ſi pupillꝰ.§. t̓ritoriū. ff. de ver. ſig. vbi ꝯcludit ꝙ ſic. qꝛ t̓ritoriumdr̄ a terrēdo vt ibi. ſꝫ exqͦ hꝫ ibi exercitū ſatis terret ī illo loco. ⁊ ſic dicit̉ ibi hr̄e territoriū. qd̓ no. ¶ Itē dubitari poſſet de teſte qͥ examinatus ꝑ iudicē ꝓpriū ad inſtantiā alteriꝰ iudicis corā qͦ vertebat̉ qō dixit falſū anpoſſit de hoc falſo dicto puniri ꝑ iudiceꝫ cāe ad quemtrāſmiſſa fuit eius atteſtatio. ⁊ vbi eius dictū fuit publicatum? Spec. ī ti. de teſt. §. j. ꝟ. qͥd ſi aliqͥs. arguendotꝫ ꝙ ꝑ hūc iudicē cāe poſſit punire qͣi effectꝰ hꝰ delictiſit collatꝰ ad illū locū. ad hͦ. l. ꝯtraxiſſe. ff. de acti. ⁊ obl̓.⁊. ff. de his qͥ vt indig. l. pꝰ legatū. ⁊ ſequit̉ ibi Io. an̄. inaddi. ⁊ recitat idē tenuiſſe Guid. de ſuza. ī. l. j. ff. d̓ offi.eiꝰ cui mā. ē iuriſdi. §. qͥ mādatā. ⁊ qꝛ examinatōis actꝰfuit nudū miniſteriū ꝯͣrium tꝫ Guil. de cu. in auc. apudeloquētiſſimū. C. de fi. inſtru. recitat tam̄ alios tenuiſſeꝯͣrium ⁊ ſic aꝑte non firmat. do. An. diſtinguit ꝙ ſi ſciebat eiꝰ dictū debere trāſmitti alibi poſſit ibi puniri.qꝛ habuit aīm ibi delinquēdi ſic̄. sͣ. dictū ē d̓ ſagittāte.ſi ꝟo ignorabat tūc puniat̉ ī loco vbi fuit examinatꝰ.et hͦ veꝝ vbi agit̉ de pena falſi. Si ꝟo ageret̉ d̓ penavacillatōis ſeu variatōis tūc attēdet̉ locꝰ examinationis ⁊ puniet̉ ꝑ iudicē examinantē. C. de teſti. l. nullū. qd̓ſatis mihi placet vt in. d. cle. paſtoral̓. ⁊ ī. l. exige̓ dotē.ff. de iudi. vbi attēdit̉ locus ad quē deſtinat̉ effectꝰ matrimonij. ⁊ ꝑ hͦ pōt decidi qō d̓ notario falſante inſtr̄mꝓducendū ad aliū locū ⁊ dat̉ via ad ſol̓onem multarūqōnū. ⁊ qͥs locus dꝫ poni ī libello accuſatorio cū ī vnopͥncipiat̉ ⁊ ī alio ꝑficit̉. vide elegātiſſime ꝑ bar. ī. l. libelloꝝ. ff. de accu. vbi ponit ml̓tas qōnes notabiles. ⁊ ꝑ hͦſit expedita glo. j. cū ſua maͣ. ¶ Uenio nūc ad glo. ij.cū qͣ expediā ſcd̓am ſpeciē ſortiēdi foꝝ .ſ. rōne ꝯtractꝰ.⁊ q̄ro qūo capit̉ h̓ ꝯtractus rōne cuiꝰ qͥs ſortit̉ foruꝫ:rn̄det glo. ꝙ largiſſime accipit̉ ſiue ſit verus ꝯtractusvl̓ quaſi ꝯͣctus vl̓ aliud. vn̄ obligatio orit̉. ff. de iudi. l.heres abſens. §. j. ⁊. l. oēm obligatōem. ¶ Adu̓te tu qͥes purus canoniſta. iō em̄ dicit ꝙ accipit̉ largiſſime qꝛꝓprie ꝯͣctus eſt qn̄ ex vtraqꝫ ꝑte naſcit̉ obligatio vt inemptiōe vēditōe locatōe ꝯductōe ⁊ ſil̓ibꝰ. vt dic̄ tex. īl. labeo. ff. de ꝟ. ſig. vn̄ qͦ ad ſortiendū foꝝ nō ſumit̉ itaſtricte ſꝫ ſufficit ꝙ aliqͣ naſcat̉ obligatio ex ꝑte vniꝰ tm̄vt. l. oēm obligatōem. ⁊ in p̄all̓. l. heres abſens. §. j. vbidr̄ ꝙ ī loco vbi qͥs geſſit tutelā pōt ꝯueniri ⁊cͣ. ¶ Secūdo glo. q̄rit nūquid rōne ꝯͣctus poſſit qͥs ꝯueniri ī loco ſiue inueniat̉ ibi ſiue n̄. ⁊ rn̄det vt pꝫ ī ea ī fi. ⁊ ē claraSꝫ ꝓ declaratōe materie huiꝰ duo principal̓r ſb̓ijciāexamini. Primo qn̄ dicat̉ qͥs ſortiri foꝝ rōne ꝯͣctusScd̓o que effectū ⁊ quā iuriſditōem ꝓducat hmōi forū ſortiri rōne ꝯͣctus. ¶ Quo ad primū clare ⁊ breuitꝯcludo maͣm. adu̓tendū tn̄ ꝙ. in eodē facto pn̄t pluraꝯcurrere. vt locus facte ꝓmiſſionis .i. vbi ꝟba ꝯtractꝰſūt ꝓlata. Itē locꝰ deſtinate ſol̓onis ſeu īplem̄ti ꝯͣctꝰItē locus vbi inſtrumentū ſcriptū ē. Item locus vbiconditio eſt completa. Itē locus implemēti ꝯtractꝰ ex