De iudiciis.
or. cog. ſentit ꝙ ꝓceſſus nō reddit̉ nullus ex illo capiteqꝛ ſil̓ fuit ꝓceſſū ſuꝑ principali ⁊ p̄iudicialibꝰ except. ſꝫopus ē appellare. diſtinguit tn̄ ꝙ āt ſuꝑ principali ꝓceditur ꝑ vnū iudicē puta ſecularem ⁊ ſuꝑ p̄iudicialibusexceptōnibꝰ ꝓcedit̉ ꝑ aliū puta eccleſiaſticū vt in caſuillius. c. tuā. ⁊ valet ꝓceſſus niſi appellet̉ qꝛ nō pōt notari ꝯtrarietas in iudice ꝓcedēte exqͦ ſolum ſuꝑ principali ꝓcedit. ſed fecus dicit in terminis huiꝰ. c. qn̄ ideꝫiudex ꝓcedit ſuꝑ emergenti ⁊ ſuꝑ principali qm̄ tūc ineo notat̉ ꝯtrarietas ⁊ ſic ꝓceſſus eſt nullus ip̄o iure citra remediū appellatōnis. hūc intellectū ad iſtū tex. videt̉ tacite ſentire Feder. de ſenis ꝯſilio. cxxj. habet em̄iſte ſimultaneus ꝓceſſus repugnantiā quandā qꝛ dilatorie dicunt nō ꝓcedendū ⁊ iudex ꝓcedēdo maxīe videt̉ dilatorias reijcere ⁊ tn̄ nihilominꝰ ꝓcedit ſuꝑ ip̄isdilatorijs ⁊ ſic videt̉ ſibip̄i ꝯtrarius. do. Car. h̓ tꝫ oppoſitū dicēs ꝙ iſte ordo vt prius diſcutiant̉ p̄iudicialia nō eſt de ſubſtantia vt viciet̉ ꝓceſſus aliter geſtꝰ niſi excipiat̉ ⁊ appellet̉. dat ſil̓e in alio ordine vt p̄diſcutiat̉ poſſeſſoriū anteꝙͣ petitoriū. l. j. C. de appel. facit qd̓no. in. l. ſi mancipiū. ff. de euic. ⁊ in. l. ij. C. cōi diuidun. tutn̄ conſidera ꝙ iſte tet. pōt induci ꝓ ⁊ ꝯtra. ⁊ primo facit ꝙ ꝓceſſus ſit nullus ibi .ſ. ꝑuertēdo iuris ordinē ⁊cͣ.ꝑuerſio aūt ordinis eiuſdē cauſe reddit ꝓceſſuꝫ nullūvt. l. ꝓlatā. ꝯiūcta glo. maxīe in fi. C. de ſen. ⁊ ſic nō ob.ſil̓e dictū do. Car. qꝛ ꝓcedit in ꝑuerſione ordinis cauſead cauſā que regularit̓ nō viciat. vt no. in p̄al. l. ꝓlatā.ꝑ glo. ⁊ Bar. in. l. j. C. de appel. ⁊ hͦ caſu p̄t ꝓcedere. qd̓no. glo. ⁊ Bar. in. l. ſꝫ ſi ante. ff. de excep. vbi no. ꝙ ſi agitant̉ due cauſe ſimul quaꝝ vna ē p̄iudicialis ad alterāvalet ꝓceſſus ſi nō opponat̉. facit. c. j. de reſti. ſpō. ⁊ qd̓no. in. c. fi. de or. cog. In ꝯtrariū ꝙ ꝓceſſus valeat fac̄iſta lr̄a inqͣtū papa mandat inquiri de appellatiōe. adhoc tn̄ pōt rn̄deri vltra reſponſionē Hoſti. que videt̉diuinare ſupplendo maxīe ꝙ iō mandat de hoc inquiri qꝛ deduxit nullitatē ꝑ viā appellatōis qd̓ poterat vtsͣ. dixi. tum exqͦ ꝯſequebat̉ ꝑ viā appellatōnis oportebat ꝙ eā iuſtificaret nō tn̄ ſequit̉ ꝙ renunciato ꝓceſſuappellatōis potuiſſet ꝓſequi nullitatē vel ſine appellatōe. ar. in cle. j. de ſen. ⁊ re iud. Et hͦ euidēt̓ colligit̉ hic.nā ex alio capite ꝓceſſus indubie erat nullus. qꝛ li. nonꝯteſt. teſtes recepti fuerūt. vt in. c. j. vt lit. nō ꝯteſt. ⁊ tn̄papa nihilominus mādat inqͥri de appellatōne. qd̓ nōꝯtingit niſi rōne p̄dicta. iō ex hoc tex. nō poſſumꝰ nosfundare licet aliud ſenſerit do. Car. Sed ad ſuſtinendū ꝙ ꝓceſſus valeat poſſumus ex alio nos fundare videlicet ꝙ quidā ordo ē de ſubſtantia quidā de iuſticia.ꝑuerſio ordinis iuſticie non habꝫ viciare ip̄o facto. vtno. glo. ij. q. j. in ſūma. ⁊. xvij. q. iiij. vxor. nec alicubi expreſſe ꝓbat̉ ꝙ iſte ordo fit ſubſtantificus citra appellatōeꝫ ⁊ exceptiōeꝫ. Et hec litera licet exp̄ſſe nō faciattn̄ potiꝰ pōt adduci ad iſtā ꝑtē ꝙͣ ad aliā cū papa mandat inquiri de appel. ſi cōſtiterit eā interueniſſe ex aliqͦiſtoꝝ grauaminū. vn̄ nō poſſet ꝓſequi exceptionem ſimultanei ꝓceſſus niſi doceat de appellatōe ſꝫ aliā exceptōem defectus .ſ. ꝯteſtatōis poſſꝫ renūciato ꝓceſſu appelatōis. Et forte papa ꝓpt̓ hͦ mādat inqͥri de appellatōe qꝛ ſine appellatōe n̄ obtinuiſſet ex alia exceptōe tm̄⁊ ip̄e ꝓſequebat̉ vtrūqꝫ ⁊ iſta poſſꝫ eē alia ſolutio. Itēfacit qꝛ h̓ tractat̉ principalit̓ de fauore ꝑtiū vt exceptiones ꝑdiſcutiant̉. ⁊ huic fauori ꝑs videt̉ tacite renuciare nō appellādo ꝓ hͦ. c. tuā de or. cog. ibi ſi fuerit reqͥſitus ⁊cͣ. facit etiā optīe. c. ad diſſoluēdū de deſpō. impu.vbi papa ꝓceſſit in principali ſaluis exceptōibꝰ dilatorijs qd̓ nō feciſſet ſi ordo oīno fuiſſet de ſubſtantia adidē. c. ex cōqueſtiōe de reſti. ſpo. iūcta glo. magna in fi.Itē eadē eſt rō hic vt p̄diſcutiant̉ iſta p̄iudicialia queeſt in duabꝰ cauſis quaꝝ vna ē p̄iudicialis ad alteramergo idē ius debet eſſe. Itē in dubio debemꝰ facere int̓p̄tationē vt res potiꝰ valeat qͣꝫ ꝑeat. vt. jͣ. de verb. ſig. e.
abbate. ⁊. ff. de ꝟb. obli. l. quotiēs. ⁊ ꝑ hͦ habes hūc articulū longe melius diſcuſſū qͣꝫ alibi. ¶ Sed ſi diceresexqͦ ꝓceſſus erat nullus in dubio ex defectu ꝯte. li. quare iſte appellauit? dic vt forte euitaret facti grauamen.nam iudices ſolent ꝓcedere ad vlteriora niſi appellet̉.Et dicūt hic Pe. ⁊ Ab. ꝙ in caſu huiꝰ. c. ſufficiebat ꝓbare ob has cauſas appellatū nec eſt neceſſe de ipſa veritate docere. ⁊ hoc ideo qꝛ obtulit ſe ꝓbaturū ⁊ nō fuit amiſſus. d̓ appel. interpoſita. ¶ Et hͦ noͣ. ꝓ intellectuhuiꝰ. c. vt videat̉ ſe offerre licet nō obtulerit ꝓbatōesincontinēti. qd̓ etiā tetigi. sͣ. in notabilibꝰ. Oppo. ꝙ exdefectu ꝯteſtatōis nō debet hic ꝓceſſus irritari qꝛ agebatur d̓ electōe. vt in. c. qm̄. §. porro vt lit. nō ꝯtē. So.dicit glo. penul. illud ꝓcedere data cōtumaciā rei queh̓ nō erat. ⁊ ſic limita qd̓. sͣ. dixi ꝙ etiā data cōtumacianō potuiſſet ꝓcedi ſine cōteſtatōe exqͦ erat ſpecialis ꝓſecutor inquiſitōnis. ꝓcedit em̄ illud generaliter. ſediſtud ꝓcedit ī caſu ſpāli ⁊ fauorabili. vn̄ hodie ſiue ſitcōtumax ſiue nō pōt ꝓcedi hͦ caſu vt in multis alijs ſinecōteſtatōe lit. vt in cle. diſpēdioſā de iudi. ⁊ in cle. ſepede ꝟb. ſig. ¶ Ultīo no. glo. vlt. ⁊ tene eā mēti. ⁊ de materia dic vt ple. no. in. c. ij. de reſcrip. ꝑ glo. ⁊ docto. ⁊ ꝑBarto. in. l. diuus. ff. de re iudic. ⁊ dicam in. d. c. ij. vbicadit.Inſtātia iudicij nō peyEnerabilis. it ꝑ lapſū triēnij. h. d.ficcōiter ſūmat̉. ſꝫ pōt ſūmari ⁊ aliter. Lapſutri enij nō obſtante pōt delegatus in cā ſibi cōmiſſa ꝓcedere. Et ſunt due ꝑtes. in prima ꝑtis queſtio. in ſcd̓apape ꝓuiſio. ibi mādamus. ¶ No. primo ꝙ cōmiſſa deciſione cauſe videt̉ cōmiſſa ip̄ius cauſe cognitio. qͥ em̄vult cōſequēs vult ⁊ antecedēs ⁊ om̄e id ꝑ qd̓ ꝑuenit̉ad illud in. c. p̄terea. ⁊. c. prudentiā. §. ſexta de offi. del.⁊ in. c. ex ꝑte de ſpon. l. ad legatū. ⁊. l. ad rē mobilē. ff. deꝓcu. ⁊. l. ij. ff. de iuriſdi. om. iud. vide ꝑ doc. in. c. ſuꝑ queſtionū de offi. dele. ⁊ in cle. auditor de reſcrip. ¶ Scd̓onota papā poſſe cōmittere cauſam que vertit̉ inter clericū ⁊ laicū. licet laicus ſit reus vt hic ptꝫ. Et forte hocꝯtingit ideo qꝛ hic allegabat̉ ſacrilegiuꝫ. vt. jͣ. ti. ꝓxi. c.conqueſtus. vel ꝓceſſit de conſenſu ꝑtis. vel dic vt dicit glo. no. in. c. ſi clericus laicū. ⁊. c. ex trāſmiſſa. jͣ. ti. ꝓx.¶ No. tercio ꝙ deciſio cauſe qn̄qꝫ prorogat̉ ꝑ ſubterfugia ⁊ cauillatōes ꝑtis aduerſe. ⁊ cauillatōis naͣ eſt vtab euident̓ veris ꝑ breuiſſimas mutatōnes diſputatioad ea que euident̓ falſa ſunt ꝓducat̉. vt dicit text. in. l.natura. ff. de verb. ſig. ¶ Opp. expediēdo glo. de. l. ꝓperandū. C. de iudi. vbi ptꝫ ꝙ lapſu triēij perit inſtantiacuiꝰ ꝯtrariuꝫ videt̉ īnuere hec litera. So. hec glo. ꝓcedit multū intricate ⁊ in effectuſſentit quatuor lec. Prima ꝙ contrariū ꝓcedit ẜm leges h̓ ẜm canonēs vt ſicẜm canones nō ꝑeat inſtantia ꝑ lapſū triēij. ¶ Scd̓alect. eſt ꝙ nulla ſit in hoc differētia inter leges ⁊ canones. ſed hic ideo fuit repulſa exceptio qꝛ dicebant iuriſditionē iudicis delegati expiraſſe ꝑempta inſtantia qd̓nō eſt verū vn̄ poterant dicere non tenem̄ reſpondereniſi det̉ nouus libellus ⁊ fiat noua ꝯteſtatio ⁊ om̄ia fiant de nouo ſed nō ſic excipiebāt ſꝫ dicebant ꝙ nō tenebant̉ reſpondere corā delegato. ¶ Tercia lec. eſt ꝙqn̄ ſtatꝭ ꝑ reū ⁊ eiꝰ cauillatōes qͥ minus cā ſit deciſa infratriēiū nō perit inſtantia. in. l. ꝓperādū p̄all̓. in fi. ⁊ perhͦ habes expeditā ⁊ ſuppletā hanc terciā lec. ⁊ hēs generaliter an̄ ⁊ qn̄ currit inſtantia de iure ciuili ⁊ quandocōpetat reſtitutio. vn̄ hic ponderat̉ ꝙ fuit cauſa dilatata ꝓpter ſubterfugia ⁊ cauillationes iſtorū reorum.¶ Quarta lec. eſt ꝙ hic ideo nō perit inſtātia qꝛ lis n̄fuerat ꝯteſtata ⁊ tꝑs triēnij currit tꝑe lit. cōte. vt ī p̄al.l. ꝓperandū. hoc nō placet glo. qꝛ īmo lis fuit ꝯteſtatavt pꝫ ex autiqͣ ⁊ colligit̉ ſatis ex iſto tex. ¶ Quīta lec.ponit̉ h̓ ꝑ Gof. ꝙ ſic̄ p̄dicta. l. ꝓperandum. excipit cauſas fiſcales vt in eis nō perit inſtātia ita hec decret. cās