Druckschrift 
2 (1486)
Entstehung
Seite
35v
Einzelbild herunterladen
 

De iudiciis.

or. cog. ſentit ꝓceſſus reddit̉ nullus ex illo capiteqꝛ ſil̓ fuit ꝓceſſū ſuꝑ principali p̄iudicialibꝰ except. ſꝫopus ē appellare. diſtinguit tn̄ āt ſuꝑ principali ꝓceditur vnū iudicē puta ſecularem ſuꝑ p̄iudicialibusexceptōnibꝰ ꝓcedit̉ aliū puta eccleſiaſticū vt in caſuillius. c. tuā. valet ꝓceſſus niſi appellet̉ qꝛ pōt notari ꝯtrarietas in iudice ꝓcedēte exqͦ ſolum ſuꝑ principali ꝓcedit. ſed fecus dicit in terminis huiꝰ. c. qn̄ ideꝫiudex ꝓcedit ſuꝑ emergenti ſuꝑ principali qm̄ tūc ineo notat̉ ꝯtrarietas ſic ꝓceſſus eſt nullus ip̄o iure citra remediū appellatōnis. hūc intellectū ad iſtū tex. videt̉ tacite ſentire Feder. de ſenis ꝯſilio. cxxj. habet em̄iſte ſimultaneus ꝓceſſus repugnantiā quandā qꝛ dilatorie dicunt ꝓcedendū iudex ꝓcedēdo maxīe videt̉ dilatorias reijcere tn̄ nihilominꝰ ꝓcedit ſuꝑ ip̄isdilatorijs ſic videt̉ ſibip̄i ꝯtrarius. do. Car. tꝫ oppoſitū dicēs iſte ordo vt prius diſcutiant̉ p̄iudicialia eſt de ſubſtantia vt viciet̉ ꝓceſſus aliter geſtꝰ niſi excipiat̉ appellet̉. dat ſil̓e in alio ordine vt p̄diſcutiat̉ poſſeſſoriū anteꝙͣ petitoriū. l. j. C. de appel. facit qd̓no. in. l. ſi mancipiū. ff. de euic. in. l. ij. C. cōi diuidun. tutn̄ conſidera iſte tet. pōt induci ꝯtra. primo facit ꝓceſſus ſit nullus ibi .ſ. ꝑuertēdo iuris ordinē ⁊cͣ.ꝑuerſio aūt ordinis eiuſdē cauſe reddit ꝓceſſuꝫ nullūvt. l. ꝓlatā. ꝯiūcta glo. maxīe in fi. C. de ſen. ſic ob.ſil̓e dictū do. Car. qꝛ ꝓcedit in ꝑuerſione ordinis cauſead cauſā que regularit̓ viciat. vt no. in p̄al. l. ꝓlatā. glo. Bar. in. l. j. C. de appel. caſu p̄t ꝓcedere. qd̓no. glo. Bar. in. l. ſꝫ ſi ante. ff. de excep. vbi no. ſi agitant̉ due cauſe ſimul quaꝝ vna ē p̄iudicialis ad alterāvalet ꝓceſſus ſi opponat̉. facit. c. j. de reſti. ſpō. qd̓no. in. c. fi. de or. cog. In ꝯtrariū ꝓceſſus valeat fac̄iſta lr̄a inqͣtū papa mandat inquiri de appellatiōe. adhoc tn̄ pōt rn̄deri vltra reſponſionē Hoſti. que videt̉diuinare ſupplendo maxīe mandat de hoc inquiri qꝛ deduxit nullitatē viā appellatōis qd̓ poterat vt. dixi. tum exqͦ ꝯſequebat̉ viā appellatōnis oportebat iuſtificaret tn̄ ſequit̉ renunciato ꝓceſſuappellatōis potuiſſet ꝓſequi nullitatē vel ſine appellatōe. ar. in cle. j. de ſen. re iud. Et euidēt̓ colligit̉ hic. ex alio capite ꝓceſſus indubie erat nullus. qꝛ li. nonꝯteſt. teſtes recepti fuerūt. vt in. c. j. vt lit. ꝯteſt. tn̄papa nihilominus mādat inqͥri de appellatōne. qd̓ꝯtingit niſi rōne p̄dicta. ex hoc tex. poſſumꝰ nosfundare licet aliud ſenſerit do. Car. Sed ad ſuſtinen ꝓceſſus valeat poſſumus ex alio nos fundare videlicet quidā ordo ē de ſubſtantia quidā de iuſticia.ꝑuerſio ordinis iuſticie non habꝫ viciare ip̄o facto. vtno. glo. ij. q. j. in ſūma.. xvij. q. iiij. vxor. nec alicubi expreſſe ꝓbat̉ iſte ordo fit ſubſtantificus citra appellatōeꝫ exceptiōeꝫ. Et hec litera licet exp̄ſſe faciattn̄ potiꝰ pōt adduci ad iſtā ꝑtē ꝙͣ ad aliā papa mandat inquiri de appel. ſi cōſtiterit interueniſſe ex aliqͦiſtoꝝ grauaminū. vn̄ poſſet ꝓſequi exceptionem ſimultanei ꝓceſſus niſi doceat de appellatōe ſꝫ aliā exceptōem defectus .ſ. ꝯteſtatōis poſſꝫ renūciato ꝓceſſu appelatōis. Et forte papa ꝓpt̓ mādat inqͥri de appellatōe qꝛ ſine appellatōe obtinuiſſet ex alia exceptōe tm̄ ip̄e ꝓſequebat̉ vtrūqꝫ iſta poſſꝫ alia ſolutio. Itēfacit qꝛ tractat̉ principalit̓ de fauore ꝑtiū vt exceptiones ꝑdiſcutiant̉. huic fauori ꝑs videt̉ tacite renuciare appellādo. c. tuā de or. cog. ibi ſi fuerit reqͥſitus ⁊cͣ. facit etiā optīe. c. ad diſſoluēdū de deſpō. impu.vbi papa ꝓceſſit in principali ſaluis exceptōibꝰ dilatorijs qd̓ feciſſet ſi ordo oīno fuiſſet de ſubſtantia adidē. c. ex cōqueſtiōe de reſti. ſpo. iūcta glo. magna in fi.Itē eadē eſt hic vt p̄diſcutiant̉ iſta p̄iudicialia queeſt in duabꝰ cauſis quaꝝ vna ē p̄iudicialis ad alteramergo idē ius debet eſſe. Itē in dubio debemꝰ facere int̓p̄tationē vt res potiꝰ valeat qͣꝫ ꝑeat. vt.. de verb. ſig. e.

abbate.. ff. de ꝟb. obli. l. quotiēs. habes hūc articulū longe melius diſcuſſū qͣꝫ alibi. Sed ſi diceresexqͦ ꝓceſſus erat nullus in dubio ex defectu ꝯte. li. quare iſte appellauit? dic vt forte euitaret facti grauamen.nam iudices ſolent ꝓcedere ad vlteriora niſi appellet̉.Et dicūt hic Pe. Ab. in caſu huiꝰ. c. ſufficiebatbare ob has cauſas appellatū nec eſt neceſſe de ipſa veritate docere. hoc ideo qꝛ obtulit ſe ꝓbaturū fuit amiſſus. appel. interpoſita. Et noͣ. intellectuhuiꝰ. c. vt videat̉ ſe offerre licet obtulerit ꝓbatōesincontinēti. qd̓ etiā tetigi.. in notabilibꝰ. Oppo. exdefectu ꝯteſtatōis debet hic ꝓceſſus irritari qꝛ agebatur electōe. vt in. c. qm̄. §. porro vt lit. ꝯtē. So.dicit glo. penul. illud ꝓcedere data cōtumaciā rei que erat. ſic limita qd̓.. dixi etiā data cōtumacia potuiſſet ꝓcedi ſine cōteſtatōe exqͦ erat ſpecialisſecutor inquiſitōnis. ꝓcedit em̄ illud generaliter. ſediſtud ꝓcedit ī caſu ſpāli fauorabili. vn̄ hodie ſiue ſitcōtumax ſiue pōt ꝓcedi caſu vt in multis alijs ſinecōteſtatōe lit. vt in cle. diſpēdioſā de iudi. in cle. ſepede ꝟb. ſig. Ultīo no. glo. vlt. tene mēti. de materia dic vt ple. no. in. c. ij. de reſcrip. glo. docto.Barto. in. l. diuus. ff. de re iudic. dicam in. d. c. ij. vbicadit.Inſtātia iudicij peyEnerabilis. it lapſū triēnij. h. d.ficcōiter ſūmat̉. ſꝫ pōt ſūmari aliter. Lapſutri enij obſtante pōt delegatus in ſibi cōmiſſacedere. Et ſunt due ꝑtes. in prima ꝑtis queſtio. in ſcd̓apape ꝓuiſio. ibi mādamus. No. primo cōmiſſa deciſione cauſe videt̉ cōmiſſa ip̄ius cauſe cognitio. em̄vult cōſequēs vult antecedēs om̄e id qd̓ ꝑuenit̉ad illud in. c. p̄terea.. c. prudentiā. §. ſexta de offi. del. in. c. ex ꝑte de ſpon. l. ad legatū.. l. ad mobilē. ff. deꝓcu.. l. ij. ff. de iuriſdi. om. iud. vide doc. in. c. ſuꝑ queſtionū de offi. dele. in cle. auditor de reſcrip. Scd̓onota papā poſſe cōmittere cauſam que vertit̉ inter clericū laicū. licet laicus ſit reus vt hic ptꝫ. Et forte hocꝯtingit ideo qꝛ hic allegabat̉ ſacrilegiuꝫ. vt.. ti. ꝓxi. c.conqueſtus. vel ꝓceſſit de conſenſu ꝑtis. vel dic vt dicit glo. no. in. c. ſi clericus laicū.. c. ex trāſmiſſa.. ti. ꝓx. No. tercio deciſio cauſe qn̄qꝫ prorogat̉ ſubterfugia cauillatōes ꝑtis aduerſe. cauillatōis naͣ eſt vtab euident̓ veris breuiſſimas mutatōnes diſputatioad ea que euident̓ falſa ſunt ꝓducat̉. vt dicit text. in. l.natura. ff. de verb. ſig. Opp. expediēdo glo. de. l. ꝓperandū. C. de iudi. vbi ptꝫ lapſu triēij perit inſtantiacuiꝰ ꝯtrariuꝫ videt̉ īnuere hec litera. So. hec glo. ꝓcedit multū intricate in effectuſſentit quatuor lec. Prima contrariū ꝓcedit ẜm leges ẜm canonēs vt ſicẜm canones ꝑeat inſtantia lapſū triēij. Scd̓alect. eſt nulla ſit in hoc differētia inter leges canones. ſed hic ideo fuit repulſa exceptio qꝛ dicebant iuriſditionē iudicis delegati expiraſſe ꝑempta inſtantia qd̓ eſt verū vn̄ poterant dicere non tenem̄ reſpondereniſi det̉ nouus libellus fiat noua ꝯteſtatio om̄ia fiant de nouo ſed ſic excipiebāt ſꝫ dicebant tenebant̉ reſpondere corā delegato. Tercia lec. eſtqn̄ ſtatꝭ reū eiꝰ cauillatōes minus ſit deciſa infratriēiū perit inſtantia. in. l. ꝓperādū p̄all̓. in fi. per habes expeditā ſuppletā hanc terciā lec. hēs generaliter an̄ qn̄ currit inſtantia de iure ciuili quandocōpetat reſtitutio. vn̄ hic ponderat̉ fuit cauſa dilatata ꝓpter ſubterfugia cauillationes iſtorū reorum. Quarta lec. eſt hic ideo perit inſtātia qꝛ lisfuerat ꝯteſtata tꝑs triēnij currit tꝑe lit. cōte. vt ī p̄al.l. ꝓperandū. hoc placet glo. qꝛ īmo lis fuit ꝯteſtatavt pꝫ ex autiqͣ colligit̉ ſatis ex iſto tex. Quīta lec.ponit̉ Gof. ſic̄ p̄dicta. l. ꝓperandum. excipit cauſas fiſcales vt in eis perit inſtātia ita hec decret. cās