Druckschrift 
2 (1477)
Entstehung
Seite
1093
Einzelbild herunterladen
 

TitulusUndecimus

cōmutare auctoritate ꝓpͥa ſed auctoritate eiꝰqui equū iam tͣditū (cuꝫ ſit res ſacͣ poſſetalienare) ante tͣditōnē pt̄ cōmutare. Notaiiij. filiū ſuū determīatuꝫ vouit religioniad ꝑſuaſionē alicuiꝰ. pt̄ vnū alio cōmutare nec aucͣtoritate ꝓpͥa nec etiaꝫ illiꝰ ꝯſenſu īduxit ad vouēdū. Sꝫ ſi vouit ſimplr̄. tenetur ſtatī pueꝝ ī religiōe pt̄ educari offerre etiā īuitū. ſicut etiā īuitū ad ſcolas pt̄ ponere ad artificiū. ſꝫ puberē īuituꝫ pone̓pt̄. Sꝫ ſi vouit ſub ꝯditōne .ſ. ſi puero placeret ingredi. tūc tenet̉ offerre. an̄ꝙͣ ille hēatpſū rōnis ꝯſentiat. Itē nota .v. ſi bouitpr̄ filiū vl̓ filiā ablactatos. pt̄ debꝫ mr̄e inſcia vl̓ etiā īuita offerre monaſterio. Sed ſipouit pr̄ filiū ī vtero exn̄tē vl̓ ꝙͣdiu ſub lacteē. qꝛ ꝑtus ē ꝑs viſceꝝ. ē ſb̓ lacͣte ē magisſub cura mr̄is pt̄ voueri cuꝫ effectu a ſolopr̄e qͦn mr̄ poſſit votū irritare. De. de pal̓.De diſpenſatione po­ .§. ix.toꝝ. Nota pͥmo ꝙͣuis ius diuinū naturale papa poſſit tolle̓ vl̓ mutare. tn̄ qꝛ iurisdīni natural̓ det̓mīatō ꝑtinꝫ ad ius poſiti. ſic̄ ī penis pt̄ diſpēſare ꝙͣuis ius naturale dictet delicta puniri. natural̓ eqͥtasdictat etiā aliqn̄ maleficia pūiri ꝓpt̓ bonūreipb̓lice et ẜm arbitriū eiꝰ iuſtū reipb̓licep̄eſt. dn̄ qn̄qꝫ ē meliꝰ pūiri. tūc ī hoc caſuē ꝯͣ ius naturale diſpēſare. Sil̓it̓ de iure naturaliⁱ dīno ē redde̓ votū ꝓpter honorē dei.Sꝫ ſi aliud magis cedat ad honorē dei pt̄ diſpēſari ꝙͣuis iſta diſpēſatō ſit magis iuris declaratoria. ꝙͣ relaxatō. ota ſcd̓o. de formadiſpēſādi. qꝛ reqͥrit̉ ſit exp̄ſſa vl̓ ſaltī ītētapn̄ ſiue in votis ſiue ī alijs nūꝙͣ fct̄m ſuꝑioris diſpēſat niſi hoc ip̄e expͥmat vl̓ ſaltē diſpēſare ītēdat. ī ep̄o qͥdē alio īferiori a papavr̄ cāoniſtis qꝛ ſubſt̄ iuri ſufficit intendāt diſpēſare niſi expͥmāt. ſic̄ dr̄ ꝯceſſi. p̄bēc. Lrās. Sicut etiā ep̄s ſine v̓bo abſoluit aſnīa excōmūicatōis ꝙͣtūcūqꝫ ītēdat. Sꝫ papa p̄eſt iuri facit aliqͥd aīo diſpēſandi.lꝫ expͥmat eoip̄o ſufficiēt̉ diſpēſat. ſic̄ etiaꝫſīplici ſalutatōe abſoluit excōmūicatū. ſi hocex certa ſcīa facit hoc face̓ ītēdit. vr̄ tn̄ veriꝰ p̄lati diſſiml̓ādo etiā diſpēſent qd̓ ē ſinep̓bo. ml̓tomagis ī oībꝰ ī qͥbꝰ ē eis taxatmodꝰ formula diſpenſandi eoip̄o diſpēſāt faciūt effectū diſpēſādi vl̓ ſciūt nonꝯͣdicūt qn̄ facile libe̓ ꝯͣdice̓ pn̄t. Nota tertōde cauſa diſpēſatōnis. Eqͥdē in poſitiuis. Sicvolo ſic iubeo ſit rōe volūtas. qꝛ qd̓ prīcipiplacuit legis hꝫ vigorem. ꝙͣuis Iſidorus ꝯͣ. qꝛlex ē qd̓ rōne cōſtiterit. diſ. j. Sꝫ ī hijs ſuntiuris dīni ſecꝰ. extͣ de vo. c. ē. Et dn̄t ꝯſiderari tria. vt ī c. Magne. qͥd .ſ. licꝫ. qͥd decet. qͥt̉expedit. Debet aūt eſſe talis cauſa meliusſit recedere a iure cōmūi ꝙͣ tene̓. non ſufficit eq̄ bonū. aliter erit diſſipatō. peccat vtͣqꝫ

ſ. diſpenſans etiā papa. is diſpenſaturſi ſciat. vn̄ Hoſti. Peccat papa ſi ſine ī votis diſpenſat. Nec ē ei obediendū ſi manifeſteliqueat ſit ꝯͣ dn̄i volūtatē. al̓ indubio obediendū eſt. vn̄ ſi diſpēſat ſine iuſta cauſa ī ſolenni voto ꝯtinētie viri vl̓ ml̓ieris. ſi crederet iuſtā cām excuſaret̉. autē ille qui ſciretiniuſtā. Eſſꝫ tn̄ veꝝ mr̄imoniū ꝙͣtū ad vtꝝqꝫquia claudicare pt̄. Sed ſciens poſſetpete̓ ſed redde̓ .ſ. debitū. Nota qͣrto de mīſterio diſpenſatōis ep̄s pt̄ diſpenſare ī voto cōtinētie tꝑali. puta ſiqͥs voue̓t ānū ꝯtinere. Itē ī voto ꝑpetuo niſi ꝯtinētie religiōis. Itē ī voto tꝑali Pe. de pal̓. Hinc tn̄oꝫ exciꝑe illa tria qͥbꝰ dictū ē ſupͣ .ſ. t̓re ſancte. Iacobi. apl̓oꝝ Pe. Pau. Papa .n. ſibi reẜuat ẜm morē curie. De voto aūt religionis tꝑali. puta qͥs vouet intͣre religionēintētōe ꝓbādi ſi ſibi placebit vel etiam vouetˡſimplr̄ intͣre ſpāliter cogitans vel intendens de remanendo vel non remanendo. talisem̄ etſi tenet̉ intrare. non tamē tenet̉ remanere. exquo .n. non habuit ſpālem intētōemad remanēdū: obligat̉ ẜm formā iuris ē ānū ꝓbꝫ. ⁊ſi placꝫ liber egredit̉ ẜm Tho.In tali voto religionis ad quā qͥs obligat̉ remanere. pt̄ ep̄s diſpēare ẜm Pe.pal̓. qd̓ ꝓbat vltͣ alias rōnes hoc. qꝛ ſūmuspn̄iarius plꝰ pt̄ in diſpenſando ꝙͣ ep̄us. ſꝫ ip̄e pt̄ diſpenſare ī voto religiōis ita vt liceatin ſecl̓o remane̓: ſꝫ ſic vt liceat ad aliā laxioreꝫ trāſire etiā fct̄a ꝓfeſſiōe. ſic̄ licētiat apoſtatas. nec ep̄us p̄t. Hoc aūt br̄ ſi exn̄s īlaxiori voueat artiorē ep̄s poſſit diſpēſareqꝛ ē votū ꝑpetue ꝯtinētie nec votū religionis ſimplr̄ ſit obligatꝰ ad vtrūqꝫ. ſꝫ ſoluꝫ ē ſubrogatō voti. Un̄ vr̄ ep̄us poſſit diſpenſare. Et ſimilit̓ ī voto ſimplici religiōisartioris liceat ad laxiorē trāſire lnīa petita. ſi tn̄ trāſeat petitōe omiſſa tenꝫ ingreſſus.Sic etiā de voto ſimplici artioris dꝫ trāſire ad laxiorē. ſi tn̄ trāſeat: tenet. Itē vr̄feſſus ī laxiori dꝫ ad artōrē vouere niſi licētia petita. ſꝫ ſi vouerit: tenet. nec aliꝰ pt̄ irritare ſꝫ tenet̉ licentiare. Sꝫ pt̄ ep̄s diſpēſare.ſicut abbas pt̄ diſpēſare ī ꝓfeſſo artioremintret laxiorē. tn̄ ſine cōſenſu ꝯuentus p̄talienare ꝑſonā ꝯuentꝰ niſi hoc hēat ex pͥuilegio ſpāli. Sꝫ Archidiaconꝰ pt̄ iur̄ ſuo vtiauctoritate diſpēſandi ꝯͣ ius ꝯmū niſi īꝙͣtūcōpetit ſibi ex cōſuetudīe legitime p̄ſcriptaquā ius ep̄ale pt̄ acqͥrere non aūt papale. qꝛeſſet corruptela. Itē abbas vl̓ prior nil pt̄ indiſpēſando ī votis lꝫ poſſit irritare pluſꝙͣ ep̄sde ſen. exco. illoꝝ. Nam religioſi aūt anteꝓfeſſionē potū emiſerūt. ſic ꝓfeſſionē liberāt̉. aut poſt ꝓfeſſionē. tūc ē locꝰ irritatūnis. non diſpēſationis. Itē non poteſt abbashoc ī ſecularibꝰ ſibi pleno iure ſubiectis niſi