Druckschrift 
2 (1477)
Entstehung
Seite
1091
Einzelbild herunterladen
 

TitulusVndecimus

boni viri ad diſponēdū vt votū poſſit īplereTho. ſcd̓a ſcd̓e vbi ſupͣ. Itē ſi feciſſet potū intͣndi religionē. ex mora quā fecit ī ſecl̓o ſine ncc̄itate imminet ei ꝑiculū votū frāgendiputa mr̄imoniuꝫ. tenet̉ ꝙͣcitius. al̓ peccatmortalit̓ Tho. ſcd̓a ſcd̓e vbi ſupͣ. Itē ſi ꝑētesfecer̄t pro eo vt .ſ. ip̄e aliqͥd facet. ip̄e poſteaapprobauit intēdēs ſe obligare ad potū factū ill̓ tenet̉. ideo trāſgrebiendo peccauit mortaliter. al̓ ſi ip̄e non ſe obligauit teneturpluſꝙͣ velit Raÿ. ꝙͣuis bonū ſit facere ſi pt̄.De herede quomodo .§. v.teneat̉ ad vota eiꝰ cuiꝰ ē heres. Nota ẜm Pe.de pal̓. in. iiij. ſi ē votū tm̄ reale. vt fundādimonaſteriū. vl̓ dādi tātū deo. aut oblatōeꝫmittēdi aut tot armatos vltͣ mare. tūc herestenet̉ ſicut in alijs debitis. Si autē ē tm̄ ꝑſonale. vt ieiunare. ꝯtinere. votū crucis. vl̓ irepltͣ mare. heres tenet̉ niſi ſpōte obligauerit ſe ſiue ſit filiꝰ ſiue ſit extͣneꝰ. extͣ eo. vo. ca.Licꝫ. Si at̄ ē ſiml̓ reale ꝑſonale exp̄ſſumvtrūqꝫ tūc tenetur ad reale. vtſi vouit ire at̄ſct̄m Iacobū offerre ibi vnū equū. herestenet̉ ire ſꝫ mitte̓ equū. Siml̓it̉ ſi vouit fundare monaſteriū intͣre. tenet̉ heres monaſteriū fundare. ſed intͣre. Si aūt ē ꝑſonale reale ſꝫ ꝑſonale ē prīcipl̓r exp̄ſſuꝫ. reale tacitū acceſſoriū. vt ire ad ſct̄m Iacobū. tenet̉ heres expēſas qͣs feciſſet ille eūdo. ſtādo.offerendo redeūdo dare. ſicut nec tenet̉ ire.Etſi vouit intͣre religionē. tenet̉ bona tͣde̓heres. qꝛ ſublato prīcipali tollit̉ acceſſoriuꝫ.Siml̓iter ſi ſuſceꝑat cruceꝫ defunctus. tenetur heres mitte̓ expēſas qͣs feciſſet niſi hocordinaſſet. Si v̓o vouit mitte̓ certas ꝑſonaspltͣ mare qd̓ reputat̉ reale. ad illud teneturheres Pe. Itē ſi fecit potuꝫ ire vl̓ mittere inſubſidiuꝫ terre ſct̄e. ſuꝑueniente īpedimentoeūdi tenet̉ mitte̓ loco ſui vel ſaltē expēſas qͣsfacturꝰ eēt. et ſi hoc moriēs diſponerꝫ. tenerent̉ heredes nihilominꝰ face̓ ſi hereditas eſtſufficiens ad hoc. Si at̄ fecerat votū deuotōnis eundi. ſuperueniente impedimentotenet̉ ire vl̓ mittere niſi forte fuerit ī mora.ſic ē ī culpa. qꝛ potuit: noluit. Cautiꝰ tn̄ ēin vtroqꝫ caſu qn̄ pt̄ .ſ. ire diſpenſatōempl̓ ꝯmutatōem petat. Si aūt moriēs de hocdiſponit tenet̉ heres imple̓ niſi ſe obligaſſꝫ.⁊ſi hoc non egit rōne hereditatis poſteapult eam adire. tenetur de poto..§. vj.Nota ſūt q̄dam ꝑſone qͣꝝ pota ſūt obligatorianiſi ratificentur ab alijs irritari pn̄t. Namnullꝰ pt̄ ſe obligare ad id qd̓ ē ꝯͣ volūtatē alterius. qͥcūqꝫ at̄ ē alteri ſubiectꝰ. ꝙͣtuꝫ ad id īē ei ſubiectꝰ ē ſue pt̄atis. pt̄ ſe potuꝫfirmit̉ obligare ſine ꝯſēſu ſuꝑioris. tn̄ peccat tal̓ vouendo Tho. Prīo ep̄s pt̄ ſine

lnīa pape emitte̓ potū vl̓ emiſſuꝫ īplere qd̓diſſoluat̉ mr̄imoniū ſpūale qd̓ ē int̓ ip̄m eccleſiā ſuā vt r̄ligiōeꝫ intͣre. Tenet̉ tn̄ tal̓ īple̓tale votū ſic̄ pt̄ .ſ. petēdo lnīaꝫ reſigͣndi. ſipapa vult dare vl̓ irritat votū: excuſat̉. Sidat lnīaꝫ. tenet̉ Pe. pal̓. Itē nec alid̓ qd̓ fieret gͣue p̄iuditiū eccl̓ie ſue. vt lōga ꝑegrinatōe. Uotū abſtinētie. alia hmōi p̄t face̓.viij. q. j. Elemoſīas. Idē De pal̓. Scd̓o pueri an̄ ānos pub̓tatis .ſ. maſculꝰ an̄. xiiij. ānūFemīa an̄. xij. ꝯpletū. qꝛ ī pluribꝰ patiūt̉defectū rōis. qꝛ ſt̄ ī pt̄ate ꝑentū vl̓ tutoꝝ.⁊ſi vouēt hꝫ effectū. ſꝫ vota eoꝝ pn̄t irritae̓ꝑentes Tho. Et ẜm Vil. ſi pr̄ vl̓ tutor pͥmo ꝯͣdixerit poſtea ꝯſētit reuiuiſcit potuꝫ Pe.at̄ pal̓. ſic dīc. Aīor ānis ſi hꝫ vſū rōnis.nil valꝫ potū. Si at̄ hꝫ vſū rōis ſed ē īpubes.pr̄ vl̓ tutor votuꝫ eiꝰ ꝑſonale qd̓ .ſ. reſpicitꝑſonā vt abſtinētia īgreſſu religiōis. autetiā votuꝫ reale qd̓ .ſ. fit de rebꝰ dādis. vt elemoſina: pt̄ irritare. Et idē ē de mīore. xxv. ānis hn̄te curatorē vl̓ exn̄te in pt̄ate pr̄is adpotū reale pr̄ vl̓ tutor irritare p̄t. Sed qn̄pubes ē intrat religionē. qd̓ facere pt̄ inuitisparētibꝰ curatoribꝰ eoip̄o dedicat oīa bona ſua niſi eēt maior. xxv. ānis non poſſetalienare. Nec poſſūt ꝑentes aut curatores bona retrahere que poſſent ſi illa bona bouiſſetqꝛ pt̄ talia ſine illis alienare niſi ſeipſumalienando qꝛ q̄baꝫ vniuerſitate tranſeunt alias trāſirent. Idē eſt ſi īpubes intͣuitnec ꝑſona eiꝰ retracta fuit qꝛ nec bona retrahi pn̄t. Si aūt hn̄s vſuꝫ rōnis habeat parentes aut tutorē aut curatoreꝫ. voueat resſuas ſe deo: lꝫ in hoīeꝫ poſſet alienaretn̄ vr̄ in deum poſſit niſi ſi inueniatur leſus aut deceptꝰ notabiliter pt̄ reſtitui. Et nota ſi impuberes intrent religionē. parētespl̓ tutores pn̄t votū irritare uſqꝫ ad annū etdiē a tꝑe ſcīe ꝯputādū ſi volūt. vlterius autē pn̄t. Et lꝫ Pugo. dixerit ſtatī malitiaſupplet etatē poſſit ſe vouere deo ſicut darediabolo. tn̄ ꝯͣriū tenēt ꝯmūit̉ cāoniſte. Itēimpubes hꝫ pr̄em. pr̄ pt̄ reuocare ip̄m a religione. aūt mr̄ nolente pr̄e. pr̄e aūt mortuo tūc mr̄ auia ſi hn̄t tutelā eius vt qꝛtrāſierūt ad ſecūda pota. qꝛ tūc poteſtꝑdat tutelā ſꝫ tutor pt̄. Sꝫ ſi īpubes ītret religionē vel emittat votū ſimplex aut ſolenneinſcio pr̄e vel īuito ſi pr̄ reuocat an̄ ānū diēan puer poſt pub̓tatē teneat̉ intͣre: dubitat̉.Et vr̄. Numeri. xxx. Pr̄e irritante potūpuelle in etate puellari ip̄a āmodo voto nontenet̉ Tho. ꝯͣ. qꝛ exqͦ habui vſuꝫ ꝑfectū liberiarbitrij ad deū ē obligatꝰ. Illud at̄ Numeri intelligitur in puella hn̄te vſuꝫ rōis vel ē ī pupillari etate. vn̄ ẜuꝰ retractꝰ a dn̄ode religione. poſtea ſi fiat liber tenet̉ redire cōiunx retͣctus ab vxore ip̄a mortua tenet̉