Druckschrift 
2 (1477)
Entstehung
Seite
1090
Einzelbild herunterladen
 

CapitulumSecundum

determīat diē vt ſabbatū vl̓ aliū. tūc totiensqͦtiēs. tenet̉ .n. poſt pͥmā vicē adhuc ī r̄ſiduodiei facere qd̓ pt̄. Si determīat dieꝫ putavnam diem in ebdomāda tūc ſi vna die volebat votū īplere ſemel vinū bibit. trāſferturobligatō ad alteꝝ diē poſt trāſgreſſiōem: necfrāget̉ ſecūda vice bibēdo vinū De. Itē vouit tenere d̓ginitatē ſi ꝯͣhit mr̄imonium ꝯſumando mr̄imoniū frāgit votū. autē poſteareddēdo debitū petēti exp̄ſſe vl̓ īterp̄tatiue ſꝫexigendo totiens peccat mortal̓r qͦtiens exigit qꝛ non pt̄ dici exqͦ perdidit v̓ginitatētrāſlata ſit ad alterā dieꝫ obligatō eiꝰ qꝛ om̄itꝑe eqͣliter tenebat̉. ideo dꝫ ſoluere ſiē pͥmovt ſaltē petat qd̓ ē ei libeꝝ Pe. Et ꝙͣuis diſpenſatō vl̓ cōmutatō voti ſit reẜuata dioceſanis tn̄ trāſgreſſio voti. ꝯmūiter ꝯfeſſores pn̄t abſoluere ab hmōi peccato.De vtilitate poti..§. iij.Nota magis meritoriū ē face̓ aliqd̓ bonuꝫex poto ꝙͣ ſine voto (ceteris paribꝰ) putaeqͣli caritate. quod ꝓbat. b Tho. ſcd̓a ſcd̓e. q.lxxxviij. Et hoc hr̄ ſupͣ. ī corꝑe. huiꝰ. c. Et nota ꝓut dr̄ extͣ vo. vo. r̄dēp. c. Scripture. Reꝰ fracti voti hr̄ tꝑale obſeq̄ū īꝑpetuā noſcit̉ religiōis obẜuātiā ꝯmutare. Un̄ẜm. b Tho. ī. iiij. diſ. xxxviij. d̓o obligat̉ qͥsīgreſſū r̄ligiōis a votis factis ī ſecl̓o. Qd̓ vr̄ītelligēdū votis ꝑſonalibꝰ realibꝰ. putaelemoſinis fiēdis vbi hr̄et facultatē. Intel ligit̉ etiā ī caſu ꝑſeuerꝫ. egrediēs r̄ligio an̄ ꝓfeſſiōeꝫ ad vota priora remanꝫ obligatꝰ ar. ad hoc. j. q. vij. remedio. Et ẜmaliqͦs vt dīc idē Tho. ex ip̄a vi voti religiōisabſqꝫ alia diſpēſatōe. Et ē. qꝛ ītroitū religiōis morit̉ priori vite. tenet̉ ad eafecit ī ſecl̓ari vita. Et hoc ꝓpt̓ ſecl̓aritateꝫvitādā gͣuis ē ꝯmūit̉ ꝯuiuētibꝰ. ꝓpt̓ onꝰr̄ligiōis aſſūpte qd̓ ſuffice̓ vr̄. Alij tn̄ dicūthoc fieri dꝫ auctoritate ſuꝑioris ip̄iꝰ r̄ligiōisvn̄ declarare ſeu expone̓ dꝫ ip̄e vouit vota fecit ī ſecl̓o. ip̄e p̄latꝰ penſatis cōditōnibꝰꝑſone alijs circumſtātijs valet irritare ſeudiſpēſare vl̓ ꝯmutare aut illa dimitte̓ ẜuareEt nota ẜm Pe. pal̓. ſiqͥs peniteat de voto al̓ facturꝰ niſi qꝛ vult votū frāgere adhuc ē maiꝰ meritū. Prīo qͥdē qꝛ ẜm Ber. bonaͣ volūtas ſufficit ad meritū. vn̄ a prīcipio.qn̄ vouit ſoluit. tātū meruit qͣntū qn̄ ſinepoto ſoluit. huic merito addituꝫ ē merituꝫiuſticie vult ſolue̓ qd̓ ꝓmiſit. Scd̓o qꝛ lꝫſit triſticia ī hoc vouit q̄dā volūtas. tn̄ īſoluēdo qd̓ vouit ī venerādo votū ē volūtariꝰ. Tertō etiā dr̄ deme̓t̉ ī hoc vellꝫbouiſſe. qꝛ ſic̄ a pͥncipio tenebat̉ voue̓. itanec expoſt fct̄o tenet̉ velle vouiſſe lꝫ teneat̉ſolue̓. vl̓ dato penite̓ ſit pct̄m ꝓpt̓ hoc īpedit̉ qͥn vouēdo bonuꝫ mereat̉. hec Pe. Itēquāto votuꝫ ē ſolēniꝰ tāto ē maioris meriti.

De obligatione poti. .§. iiij.Nota potum aut eſt de re de ſe illicita. autde re licita. Si de re illicita que .ſ. eſt peccatūvel maioris boni impeditiuum. vt non ingredi religionem peccat ſic vouendo et aliquando mortaliter: nec tenetur īmo nec debet ſeruare ẜm Tho. ſedetiam ſine diſpenſatōne prelati contrauenire. Si de re licita. tunc aut dere inutili qͣſi vana. vt lauare caput dieſabbati. comedere capite ob decollatōeꝫIo. bap. hmōi. que dicunt̉ vota ſtulta ẜmAlb̓. Raÿ. potius frāgenda ſunt ſeruanba. tutius tamen eſt vt fiat diſpenſatio eiusper qui poteſt. Aut ē de re vtili. tūc autpro turpi cauſa vt cum vouet ſe ieiunaturuꝫſi in furto vel fornicatōne proſꝑatur .i. ſi piꝯmitte̓. tūc peccat vouendo: nec tenet̉ īple̓ẜm Io. neapol̓. in qͦlibꝫ. Ricar. in. iiij. Aut honeſta. tūc aut de re īpoſſibili. et tūcſi erat ei īpoſſibile tenet̉. peccauit bouendo. Si aūt priꝰ fuit poſſible qn̄ .ſ. vouit. poſtea fct̄m ē ei īpoſſibile. vt vouet elemoſi ſꝫ poſtea ita efficit̉ pauꝑ nullo pt̄. tenet̉ niſi veniret ad pīguiorē fortunaꝫẜm Pe. pal̓. Si at̄ ꝑtē vnā īple̓ pt̄ illā ꝑtēīpleat. nec excuſaret̉ a pct̄o ſi īple̓t qͣntūpt̄ niſi ſecū diſpenſaret̉: ſed oīno pt̄indiget diſpenſatōe Tho. Aut de re poſſibili. tūc aut pt̄ irritari. vt votū pupilli. religioſi hꝰ. ⁊ſi irritat̉ ab eo pt̄ peccat abſqꝫdiſpenſatōne ꝯͣueniēdo ẜm Ray. alios. Si irritat̉ multomagis ſi ratificat̉ a ſuꝑiori. .ſ. poterat irritare peccat ꝯͣueīendo. Siibi hꝫ locuꝫ irritatō vt qꝛ ille ſe potuitpoto obligare tūc ꝯͣueniendo ꝓpͥa auctoritate peccat mortal̓r. Si at̄ hoc facit diſpēſatōne vl̓ ꝯmutatōe niſi ſubſit iuſta diſpēſatōnis vl̓ ſaltē dubia peccat vtēs tali diſpēſatōe et diſpēſans Tho. Pe. de pal̓. al̓ peccat. Iteꝫ qn̄ qͦs dubitat vtꝝ poſſit potuꝫ īplepl̓ vtꝝ ſit meliꝰ ī plere vl̓ īplere. puta ieiunare vl̓ ieiunare cum ſit debilis dubitatde nocumento. dꝫ petere ꝯmutatōeꝫ vl̓ diſpēſatōem. non ꝓpͥa auctoritate contrauenireTho. Itē vota diuerſa fecit vno tꝑe ſi poteſt vtrūqꝫ face̓ tenet̉. ſi v̓o ſūt īpoſſibilia dꝫſeruare qd̓ maius ē. de minori ſatiſfactōemfacere ab arbitriū prelati Tho. Item ſi fecitꝯditōnatū .i. ſb̓ aliqͣ ꝯditōe. adueīente ꝯbitōne tenet̉ īplere qn̄ vna ē ꝯditō vl̓ pl̓es: ſedſi ip̄e intēderit obligare ſe aduenientibꝰ oībꝰillis ꝯditōnibꝰ. Si autē intēdebat ſe obligareadueniente vna ex ꝯditōnibꝰ tenet̉. Si ſuperhoc cogitauit. neſcit diſcerne̓ de intētonetutius ē īple̓. xxxij. q. viij. Nōſolū. extͣ ꝯdi.ap. c. Ueꝝ. Item ſi vouit abſolute aliqͦd nimis diſtulit cuꝫ poſſet qꝛ peccauit. Debet .n.ꝙͣcitius īple̓ potuꝫ ſi ip̄e tēpus ſibi īpoſuitdeterminatuꝫ. Dat̉ tn̄ ei tpus ad arbitrium