CapitulumTertium
amoto omni odio dixi. Ob amorē crucifixi n̄poſſū tibi nō indulgere cū ip̄e ꝓ nobis inimicis ſuis mortē guſtauerit hac die. Uade ſecurus ⁊ fac bonū. ego tibi īiuriā tantā ex corderemitto. Poſt qd̓ cū acceſſiſſet ad eccleſiā ſct̄iLiniatis ꝓpe florēciā ī mōticulo vbi nūc morant̉ frēs montis oliuaꝝ orāti ip̄i ad ymaginē crucifixi. ipſa imago inclinauit ſibi caputqͣſi grās ei agens d̓ iniuria remiſſa īimico ꝓpt̓eū. Et adhuc on̄dit̉ ibi tal̓ imago. Et ita cōuerſꝰ ē ille Ioh̓es gͣualb̓. ad deū ꝙ dimiſſo ſcl̓oordinē inſtituit ſpāleꝫ .ſ. vallis vmbroſe. ⁊ miraculis ml̓tis claruit canonizatꝰ ab eccleſia.Vtrum odiens proxi .§. vj.mū poſſit coīcari. verbigrā. Pōne ꝙ aliquisſuſtinuit magnā iniuriam vel damnū ab aliquo ꝓpter qd̓ denegat ſibi ſalutatōem. nūquidp̄t licenciari ad coīoneꝫ? ℟o. ẜm Duran. ordinis minoꝝ. Ex illatōne īiurie qͣtuor ſolentoriri in hoīe. Primū eſt odiuꝫ ſiue rancor incorde. Scd̓m eſt effectꝰ odij in opere. Tertiuꝫeſt ſignū rancoris ī ore. Quartū ē actio īiurie. Primū tenet̉ dimittere. īmo potiꝰ nūqͣdebuit admittere qꝛ nec debet dolere de ꝓſperitate īimici. nec gaude̓ de malo ſuo. nec malū ſibi optare niſi eſſet īimicus eccleſie. vt hereticꝰ vel tirannꝰ ꝑſequens. vel reipublice ſicut publicus latro. tūc em̄ dole̓ debe̓t de ꝓſꝑitate ſua in tēporalibꝰ. qꝛ ꝓ quātoplus ꝓſꝑaretur. tātoplus eccleſia vel reſpublica lederet̉.Un̄ Gregꝰ. xxxiij. moral̓. dicit. Sicut noxiūſolet eſſe ſi vnitas deſit bonis. ita ꝑnicioſumſolet eſſe ſi nō d̓ſit malis. Peruerſos qͥppe vnitas corroborat dū cōcordat. Un̄ Paulus vnitatē fregit factā a phariſeis ⁊ ſeduceis ad ip̄moccidēdū. Licꝫ aūt quis nō debeat dolere ꝓſꝑitate inimici ī tēporalibꝰ. nō tn̄ tenet̉ gauderede bono ſuo tēporali: ſꝫ debet gaude̓ de ꝯuerſioē ſua ꝓfectū ſpūali ⁊ virtutibꝰ. Sꝫ ſi gaubet de bono vel dolet de malo inimici. hoc eſtſignū ꝑfectōnis niſi ille eſſet īimicꝰ eccleſie vl̓reipublice. Si aūt dolet de bono tēporali velgaudet de malo eiꝰ vel optat ſibi malum. Auttalis dolor vel gaudiū ratōi placet. aut diſplicet. Si placet ita ꝙ eſt ẜm ratōem deliberatā⁊ ꝑſiſtit ī eo nō penitēs de hoc. nō dꝫ coīcariniſi forte modicū malū oꝑtet ſibi ꝑ qd̓ ſe recognoſcat. vel niſi optet malū nō ſub ratōnemali. ſꝫ qꝛ crędit ſibi illud expedire vel reipublice. ſicut Pelias occidit duos quinqͣgenarios cū ſuis. iiij Reg. j. Uel ꝓpter bonuꝫ ꝑ ſe vtpct̄m minue̓t̉ qd̓ viuēdo augmētaſſet. vl̓ propter bonū reipublice vt viuentibꝰ vtilis mētꝰincuteret̉ ad vitandū idolatriā. vt Augꝰ. dicit. xxiij. q. iiij. §. Sꝫ vt obijcit̉. vel etiā cū timet veriſimilit̓ ne exꝓſꝑitate ſua ille ſibi īiuſte noceat. ⁊ propterea dolet de ip̄a ẜm Tho.Si aūt dolor ⁊ gaudiū ratōne diſplicet ꝙͣuisſenſualitate placeat .ſ. de ꝓſꝑitate īimici ⁊ ad-
uerſitate eiꝰ tūc p̄t coīcari. Scd̓o ex illatōeīiurie orit̉ effectꝰ odij ī oꝑe. ⁊ hoc ꝯſiſtit ī duobus .ſ. ex ſubtractōe boni. ⁊ illatōne mali. Siī ſubtractōne boni aut gͦ ſubtrahit illicite bonū ſpūale. aut tꝑale. Si ſpūale puta qꝛ excludit eū ab oratōne generali cū .ſ. orat ꝓ oībꝰ fidelibꝰ ītēdit illū exclude̓. aut qꝛ nō vult coraꝫeo p̄dicare. tūc peccat grauit̉: nec dꝫ coīcariꝙͣdiu hꝫ hanc voluntatē. Si ſubtrahit bonuꝫtꝑale. aut neceſſariū. aut non neceſſariū. Sineceſſariū ſic peccat mortalit̓ vt ſi īimicū nōpaſcit ī articulo mortis. Tūc em̄ hꝫ locuꝫ qd̓dicit Ambro. diſ. lxxxvj. Si nō pauiſti: occidiſti. Si nō neceſſariū nō peccat niſi venialit̓qd̓ ītelligo cū eo ille indiget ⁊ſi nō abſolute.Si effectus odij cōſiſtit ī illatōne mali aut gͦqͥs infert īimico malū ꝯͣ ordinē iuris. aut ẜmordinē iuris. Si ꝯͣ ordinem iuris. ſic peccatmortaliter. qꝛ mihi vīdictā ⁊ ego retribuam.ait dn̄s. ar. de peni. diſ. iiij. vbi diē Augꝰ. Quidiuini bn̄fitij oblitꝰ ſuas vult vīdicare īiurias nōſolū de futuris pct̄is veniā nō merebit̉⁊cͣ. Si ẜm ordinem iuris ſit tunc p̄t coīcari.odio tn̄ a corde remoto. vt qn̄ hoc facit ex ſētēcia iudicis. vel ex permiſſiōe iuris. Ex ſnīaiudicis vt ſi malefactor ad mādatū iudicis ſatiſface̓ leſo nō vult etiā leſus p̄t ip̄m de mandato iudicis appetere bello. Et qͥcqͥd rapit abhoſte vel adiutoribꝰ ſuis totū ſuuꝫ ē. qͦuſqꝫ ſitſibi plene ſatiſfactū d̓ oī dāno dato. ⁊ expenſis. vltra hoc aūt non debet aliud acciꝑe niſipropter īmanitatē vitij ille meruerit oībꝰ bonis ſpoliari. vt propt̓ hereſim vel ꝯſimile vitiū. Sil̓iter coīcari p̄t. qn̄ facit hoc ex ꝑmiſſione iuris. Licꝫ eī regularit̓ veꝝ ſit ꝙ nemop̄t ſeip̄m vīdicare vel ſibi de ſuis ius dice̓. tn̄ius hoc ꝑmittit ī caſibꝰ ciuilibꝰ. vt vim vi repellere cū moderamīe īculpate tutele. vl̓ etiāſocios defendere. ⁊ huiuſmoī. xxiij. q. iij. Fortitudo. Tertō ex illatōe īiurie orit̉ ſignumrancoris ī ore. ⁊ ſic diſtīgue. aut īiuriator exhibet ꝯdignā ſatiſfactōem. aut nō. Si exhibꝫẜm ꝙͣtitatē culpe ſupple ⁊ poſſibilitatē ſuam.ſic tenet̉ ad amicicia reciꝑe et ei loqui. UndeAugꝰ. Memēto cito ignoſcere ſi quis ī te peccauerit ⁊ a te veniā poſtulauerit. Si aūt nōexibet nō tenet̉ ei loqui qn̄ .ſ. ſatiſfacere automīno nō vult aut ſemiplene. Et hoc ītelligepeꝝ niſi forte actio iniuriaꝝ abolita ſit diſſimulatōne vel remiſſione. Actio em̄ iniuriaꝝaboletur remiſſione vel diſſimulatōe. Remiſſione qn̄ .ſ. leſus remittit īiuriaꝫ. xxiij. q. iiij.Si illic. Diſſimulatōe remittitur vt ſi luſeritvel riſerit vel comederit cū eo poſt iniuriamfactā. Inſti. d̓ iniurijs. §. fi. Quarto ex illatōne īiurie orit̉ actio īiuriaꝝ. Hanc nullꝰ tenet̉ dimitte̓. īmo qn̄qꝫ leſus dimitte̓ nō p̄t. vtſi īiuria illata eſt monacho vel ſeruo pl̓ filiofamilias vel vxori. Naꝫſi monacho illata eſt