TitulusSecundus
quia notificauit ſine ſui ꝑiculo tenebit̉ hoſpitali de nutrimento ⁊ alijs expenfis. niſi notabilis pauꝑtas excuſet eam. cuꝫ de iure naturali ad hoc teneatur. diſ. j. Ius naturale. ethoſpitalia ꝓpter pauꝑes nutriendos ſint fct̄anō propter diuites. Sꝫ de hereditate vl̓ doteſi dotaret̉ a pr̄e putatiuo teneri videt̉ ad arbitriū boni viri attēta ſua facultate. Que tamē ſatiſfactio occulte fieri debet cum ſine ꝑiculo manifeſtari nō poſſit. ar. ij. q. j. Si peccauerit. Si auteꝫ dubitat adulter ex eo quialeuis eſt mulier ⁊ cū alijs adulterat̉. vel etiāquia ip̄a adultera dubitat vtrum ſit eius velmariti. relinquat̉ iuditio dei cui omīa nudaſunt ⁊ aꝑta: ⁊ grauari nō videt̉ d̓ reſtitutōne.Indecens eſt em̄ vt in re dubia: certa det̉ ſentēcia. ait Gregꝰ. diſ. xxxiij. Habuiſſe. In nullo tamē caſu ad obuiandum huiuſmōi ꝑicul̓vel malis debet adultera vel adulter querereaborſū vel mortē ꝑuuli. ar. xxij. q. ij. Faciat.¶ Capituluꝫ octauū .ſ. Qn̄ fiēda ſit reſtitutio.Uantum ad octauumſ. qn̄ dicit beatus Tho. ſcd̓a ſcd̓e.q. lxij. ꝙ ſtatim. quia ſicut acciꝑerem alienam eſt contra iuſticiaꝫ.ita ⁊ detinere eam. quia ꝑ hoc ꝙ aliquis detinet rem alienam īuito dn̄o impedit eū ab vſurei ſue: ⁊ ſic facit ei iniuriā. Manifeſtū ē autēꝙ nec ꝑ modicum tꝑis licet alicui in peccatomorari: ſꝫ quilibet tenet̉ peccatū ſtatīm deſerere. vn̄ dicit̉ qͣi a facie colubri fuge peccatū.⁊ ideo tenet̉ quilibet ſtatim reſtituere vel dilatōnem petere ab eo qͥ poteſt vſum rei cōcedere. Etſi quidem teneant̉ de incertis cū illudeſſet erogandū in pias cauſas cū ꝯſilio eccleſie. ſi huiuſmoī ꝑſone habentes reſtituere remaneāt ita pauꝑes cū filijs et familia ꝙ nonhabeant vn̄ viuant: fiat. dicit Ray. vt dixi īcaſu ꝯſilij ſupͣ. ī ti. d̓ deci. Ibi aūt ſic dicit. Siquis retinuit decimas longo tꝑe. ⁊ nūc venitad ſatiſfactōnem. ⁊ poſtulat intuitu dei ⁊ eccleſie ⁊ maxime qꝛ habet ꝑuam ſubſtātiā ſibiremitti qd̓ accepit tꝑe p̄terito cū alit̓ oporteret cum ſua familia mendicare. ꝙͣuis eccleſiadecimas om̄s poſſit petere. ſi viderit iſtū contrituꝫ. ⁊ p̄ces eius īniti veritati. debet ei tanꝙͣ pauꝑi dimittere vn̄ viuat: cū hoc eſſet datura poſtea. xvj. q. j. Qm̄ hec Ray. Qd̓ intelligendū videt̉ vbi dant̉ decime de more ꝓut ēde iure coī. Nam vbi de more nō dant̉ decimevel valde diminute. videntur excuſari ꝓut plene habes ī prima parte. ti. j. Et dicit ibi glo.mil. ꝙ illi qui reaſſignant ī manu penitēciarij qui hoc nō facerēt niſi penitenciarij reſtituerēt eis ꝓ ꝑte vel ꝓ toto qn̄ neſcit̉ cui faciēda eſt reſtitutio. ꝙ nō credit eos eſſe in ſtatuſalutis. Dicit etiā paulopꝰ ꝙ non ē neceſſe ꝙ
fiat huiuſmodi reaſſignatō in manibꝰ penitēciarij dūmō talis paratꝰ ſit ad arbitriū eiꝰ velalteriꝰ boni viri ſatiſface̓. Dicit etiā ꝙ in hoccaſu ep̄us qͥ ē diſpenſator pauꝑū p̄t bilatōemdare vel ꝑtē dimitte̓ ac etiā totū ſi viderit expedire ad neceſſariā ſuſtētatōnem illiꝰ tanꝙͣalicuiꝰ alteriꝰ pauꝑis. ita tn̄ ꝙ ꝙͣtoutilius p̄tgerat negotiū illiꝰ cui fiēda ē reſtitutō ſi ꝑſona eiꝰ fuiſſet nota videlꝫ exponēdo illa q̄ eſſētei reſtituēda ī vſus tales qͥ pn̄t ei magis ꝓfice̓qͦ ad deū. hec ibi. Si tenet̉ certis ꝑſonis q̄ nolūt dare certā dilatōeꝫ debet ad petitōeꝫ ip̄oꝝabſqꝫ dilatōne ſatiſface̓ vel cedere bonis. quiafur vel raptor ſemꝑ ſūt ī mora. et iō ſꝑ augēpeccatū. ff. de ꝯdi. fur. l. In re ſurtiua vbi leſiegēt et fame ꝑeūt ne int̓ueniēte paululū mora inueniri nō valeāt qͥ r̄dimāt̉. Semꝑ vitāda ē mora vbi ē ꝑiculū. diſ. xxviij. d̓ Siracuſane. Et hoc etiā ſi oportet ip̄m mēdicae̓. vn̄nō dico habito r̄ſpectu ne egeat. Nā ꝯͣ hoc notat̉ extͣ d̓ vſu. Cū tū. Tn̄ Ul. addit. ſine culpap̄t acciꝑe vite neceſſaria .ſ. extreme. Raÿ. moderate ſibi vita retēta qͦuſqꝫ plene ſatiſfaciat.Hoſti. v̓o ſic dic̄. Sꝫ qͥd ſi n̄ īmineat tale ꝑiculū neceſſitatis. ⁊ is qͥ r̄ſtitue̓ tenet̉ nō p̄t īduci ad reſtitutōeꝫ ſtatī faciēdā: puto ꝙ diſcretꝰ ſacerdos p̄t ſuā ꝯſciām īformare ex eo ꝙ ītēdit gere̓ vtilit̓ negotiū creditoris. Nā ſi videt ꝙ alit̓ nō p̄t recuꝑare īꝑpetuū vel nō itacito vel nō ita comode. p̄t r̄cepto iuramēto vl̓alia ſufficiēti cautōe ſi hr̄e p̄t cautōeꝫ. dilatōnem ꝯcedere ⁊ ſub hac ꝯditōne ſi adīpleuerithoc īfra talē diem pct̄orē abſolue̓. vt ſic creditor qd̓ ei debet̉ recuꝑet: et pct̄or nō recedat ap̄ſbitero deſꝑatus. hec ille. Sꝫ ꝙ in fine huiꝰ§ .ſ. ꝙ aſoluat ſub ꝯditōne. ꝯͣriū aſſēſerit Ul.dicēs ꝙ abſolutō a pct̄is nūqͣ fieri debet ſubꝯditōne. et iō p̄t dici ꝙ abſoluat ſimplicit̓ ſi īabſoluēdus: ſꝫ declaret ꝙ nō valebit abſolutēniſi adīpleat ꝓmiſſū Ul. archi. ſuꝑ. c. Si res.xiiij. q. vj. querit. Utrum hn̄ti reſtitue̓ debeathr̄i reſpectus ne egeat ⁊ dicit. videt̉ ꝙ ſic. ff. dīiur̄. l. In ꝯdēpnatōe. ff. d̓ ceſſio. bo. l. is qͥ. Etſic notat̉ ꝑ Ber. extͣ de ſolū. Odoardus. Et facit ad hoc qd̓ habet̉. xvj. q. vij. Quicūqꝫ. SedInno. ī. c. Cū tu. extͣ de vſuris ſecꝰ credit ẜmcanones. Ubi ibi notat Ala. ber. ⁊ Poſti. ꝙ īſolidū tenent̉ detentores vſuraꝝ. et nōſolū īꝙ tum facere pn̄t. Qui Hoſti. ī ſūma dicit ꝙ qͥhn̄t reſtitue̓ paulatim ſīgulis mēſibꝰ ſoluantcreditoribꝰ ſi aliter nō pn̄t ſine magno detrimento ꝓut poterūt vel ꝯponant ſe cū ſpoliatis. Ꝙ ſi nullā poterīt īuenire miſcd̓iaꝫ apudeos. tūc abſqꝫ dilatōe tenent̉ ſatiſface̓ vel bonis cedere. qꝛ pct̄or ſemꝑ ē ī mora. ff. de cōdi.fur. l. in re furtiua. extͣ de ſimo. Cū ī eccleſie.Ml̓ti tenēt dct̄m p̄cedens tanꝙͣ equuꝫ .ſ. ꝙ tenēt̉ ſolue̓ quātū pn̄t retēta ſibi vita cōmoda.ar. d̓ ꝯſe. diſ. v. diſcipl̓os extͣ d̓ fur. Si qͥs. Sꝫ