.XII.
endi. ff. de publica. ⁊ vectigal̓. l. vectigalia. Alia ātoīa pedagia īterdicta ītelligūt̉ niſi ex cōſuetudīecuiꝰ nō extat memoria in cōtrariū: exigāt̉: de verho. ſig. c. ſuꝑ. Et tales hodie ī curia romana a papa excōmunicāt̉ ſecūdū hoſtien̄. Sꝫ q̄rit. Io. an̄.vtrū tale pedagiū ꝓhibitū r̄cipiens ſit excōmunicatus: non tn̄ hoc ſtatuēs? Rn̄dit ꝙ ſic ſaltim exmente. ar. de ſēte. ex. c. nuꝑ. niſi excuſet īdulgētiaexͣ de ſen. exco. c. ꝗa periculoſū li. vi. vl̓ iuſta ignorātia: vt de cle. exco. c. apoſtolice. Hoſtiē. Et dicilex. C. ne. noua. vectigalia. l. i. 2. ⁊. 3. ꝙ. ſine īperatoris precepto nec p̄ſidi nec curatori nec curie conſtituere lꝫ ea: neqꝫ p̄cedētia reformare vl̓ his addere vl̓ minue̓: de pedagijs tn̄ vide ſupra ī ſecunda parte ti. i. de rapīa. Nō debet̉ cēſꝰ cuiꝰ cā ignoratur hoc dicit. c. ꝑuenit de cēſibꝰ ſub his ꝟbis ceſus ignorātie .i. cuiꝰ cā ignorat̉ vt dic̄ glo. nec diuinis nec hūanis legibꝰ īuēit̉. glo. ſupple qd̓ ſolui debeat ſine cā: ⁊ iō qui petit alleget cauſaꝫ. Ubi dic̄.Inno. ꝙ ſi eſt certū cēſū deberi etiaꝫ ſi nulla cauſa ſubeſſet: ſolui dꝫ: vt de cen. c. qͣꝫto. Dicit autemhoſt. ꝙ ep̄s ſolū ꝑ ſe ſic̄ nec patiētia ꝑ ſe nec negligentia obligationē talē īducit: ſꝫ negligētia cū tepore obligatione tollit: vt de p̄ſcrip. ꝑ totū. ⁊ patientia cū tēpore obligationē īducit. Dicit ēt hoſti.ꝙ īepte petit ꝗs cenſū dicēdo peto cēſū: ꝗa mihipreſtitꝰ ē ꝑ ānos. xl. Sꝫ ſi dicat peto tale cēſū extali cā īpoſitū: ad qd̓ ꝓbādū all̓at ſol̓onē cōtinuā.4o. ānorū bene petit: ⁊ obtinebit ſolutionē illaꝫprobādo. Caueat tn̄ tal̓ ſubdit hoſtiē. de cōſciētianō expͥmat vl̓ fingat falſā cām: de preſcri. c. fi.Uidetur tn̄ ꝙ ſi nō ē memoria initij ꝑceptiōis vl̓cāe: ſuffic̄ dicere ex iuſta cā īpoſitū: ad qd̓ ꝓbandum īducat̉ tēpus cuiꝰ cōtrarij n̄ extat memoriaar. ad hoc de p̄ſcrip. c. i. li. vi. Nec obſtat ꝙ nonſpecificat̉ cā: ꝗa preſūptio ē ꝓ petēte: cū n̄ ſit ꝟiſimile aliquē ceſū ſine cā ⁊ ſine querela tāto tēporepreſtitiſſe: ar. ff. de ꝓba. l. cū de īdebito. Itē īcertitudo ⁊ īpoſſibilitas merito excuſat hoc caſu n̄exprimētē ſpecialē cauſā: de re. iu. nemo poteſt li.vi. nec his cōtradicit tex. ipſiꝰ. c. ꝗa nō eſt talis cōſus ignorātie ꝗ preſcriptꝰ ē: ⁊ ſi cauſa ignoret̉: hoſtien̄. Sed ab. de ſicilia ſuꝑ. c. ad audiētiā de preſcrip. querit vtrū cōtra p̄ſtationē cēſꝰ currat p̄ſcriptio? Reſpōdet ꝑ diſtīctione pͥus declarādo ẜꝫ glo⁊ bar. ꝙ tributuꝫ ⁊ cenſus ſunt ſynonyma. Autergo preſtatur cenſus pͥncipi in ſignum ſupremepoteſtatꝭ ⁊ dn̄ij: ⁊ tūc nō pōt p̄ſcribi: ſic̄ nec ſubiectio ip̄a: vt d̓ p̄ſcri. c. cū ex officij. Aut cēſꝰ d̓bet̉ aliaꝯſideratiōe: ⁊ tūc pōt p̄ſcribi: vt ī ipſo. c. ad audiētiam de preſcrip. Et notat. Cy. in dicta. l. cōperit.C. de preſcrip. Sic̄ .n. alia iura eccl̓ie vel pͥncipispoſſūt p̄cribi ita ⁊ cēſuſ: ex qͦ ceſſat cā p̄dicta. Et ꝑp̄dicta puto ꝙ vbi pōt p̄ſcribi ſubiectio: puta epivl̓ alteriꝰ citra p̓ncipē poterit etiam p̄ſcribi ⁊ cenſus ēt ſi p̄ſtaret̉ ī ſignū ſb̓iectiōis. Si .n. p̄t p̄ſcribꝰſubiectio: ita ⁊ fortiꝰ ſubiectiōis ſignū: ne fortiusſit ſignū qͣꝫ ſignatū: ad qd̓ noͣ. C. de cathedraticoin. c. olī ⁊. c. cū venerabil̓ d̓ cenẜ. Dubitat̉ tn̄ an re
manēte ſubiectiōe poſſit ī totū p̄ſcribi ſubiectiōisſignū: ⁊ dic̄ ꝙ ſuprema ptās p̄ſcribi n̄ pōt: ſic̄ neccōtra deum cuiꝰ vices papa gerit: vt notāter dic̄.Inno. in. c. bone. de poſtul̓. Dn̄icus de ſcō geminiano ſic vr̄ diſtinguere vt audiui: qꝛ certū ē cenſum inſtitutū in ſignū ſubiectionis: ⁊ tūc p̄ſcribi n̄poteſt: ſicut nec ſubiectio ea durante. Aut ob aliācām eſt certum fuiſſe inſtitutū: ⁊ tūc p̄ſcribi pōtaut dubiū: ⁊ tunc qꝛ p̄ſumitur in ſignū ſubiectionis inſtitutū nō poterit p̄ſcribi. ¶ In. c. ſignificauit. ſūmarie habet̉ ꝙ is ꝗ recipit iuramētū de nouo cenſu īpoſito eccl̓ie foluendo cōpellit̉ iurātēabſoluere. Ubi dicit Hoſti. ꝙ ſi cēſus ille erat īdebitus: nō aſtringebat iuramētū illū a qͦ petebatur ad ſoluendū. Interdixit āt ep̄s ī caſu dicte decretalis ſacerdoti talis eccl̓ie ne ſolueret cenſumillū monachis ꝗ exigebāt ip̄m: qꝛ monachi ignorante ep̄o cuiꝰ auctoritate ⁊ nō inferioris eo cenſus eſt eccl̓ie īponēdus: vt eo. ti. c. p̄terea. hūc cēſum acꝗſierant: ⁊ ſic clādeſtine poſſidebāt. Nececcl̓ia erat obligata: ſꝫ is ꝗſoluit tm̄: qꝛ ſacerdosnon potuit eccl̓iam obligare: nec ei qͦ ad poſſeſſiōeꝫ p̄iudicare niſi legitimis modis: vt d̓ arbi. cꝑ tuas. Uel dic ꝙ ſatꝭ potuit acꝗri poſſeſſio mōachis ꝑ ſol̓onem ſacerdotis: vt de capel. mo. c. 2.Sed ep̄s bn̄ ſciebat illū cenſū nō deberi de iure:⁊ iuramētuꝫ nō obſtare: qꝛ fuit p̄ſtitū in detrimētuꝫ eccl̓ie de iureiu. c. 2. Et iō potuit ꝓhiberi ep̄isne ſolueret̉: qꝛ cōſtabat ꝙ monachi iniuſte ⁊ mala fide poſſidebant. Secus ſi p̄ciperet ꝙ poſſeſſio rei corporalis qua aliuſ ēt mala fide tenet: auferret̉ ei violēter: hoc enī malū p̄ceptū eēt: qꝛ ētviolento poſſeſſori non ē vis īferenda. 3. q. 2. §. fi.Et eodē modo ſi ille cui de nouo cenſus ſubtractus eſt violenter ⁊ cū armis recuperare vellet.Et eēt eidem forſitan cū armis recuperādum: deiure tn̄ cōtra ip̄m agendū lꝫ alij cōtradicant. Siāt monachi qui cenſū recipiebāt eēt bone fideipoſſeſſores: tunc ſacerdoos ⁊ ſi in veritate cenſūnon debeat: ip̄m tunc tenet̉ ſoluere: qꝛ ſicut nonlꝫ aliquē ſpoliare aliqua re ſic nec poſſeſſiōe. C.vnde vi. l. ſi quis in tantā. vel cenſū de nouo ſubtrahere: veꝝ ſi ep̄s p̄cipiat ſacerdoti ne ſoluat cēſum bone fidei poſſeſſori: ſacerdos dꝫ appellareqꝛ iniuſtū eſt p̄ceptum. Et ide vr̄ dicendum vbiep̄s p̄cipit alicui de ſua dioceſi ꝙ p̄ſtaret ei obedientiā vel aliud ad ip̄m ſpectans d̓ iure cōi. Sꝫſubditus ſe dicit liberū pͥuilegio vel p̄ſcriptionevel alio modo. In hoc tn̄ caſu ſi ep̄s etiā poſt appellationē ⁊ ſine aliqua cē cognitione ſubditumexcōicet: tn̄ tenet excōicatio: dūmodo verū ſit ꝙnō ſit liber: qꝛ qd̓ petit ep̄s iuris eſt: ⁊ ideo ibi noreꝗͥritur iuris ordo: de iureiu. c. ad nr̄am. Sed īnotorijs ⁊ in falſis nō valet appellatio: ſecus ſi hͦpetat a clerico qui non eſt de ſua dioceſi: vel etiāa clerico ſue dioceſis ea que ad ip̄m nō ſpectantde iure cōi. Nā tunc non teneret excōicatio latapoſt appellationem ⁊ ſi ī veritate deberet̉ qd̓ petebatur: qꝛ ꝑ appellationē negociū ad ſuperioris