hūilitatē. ſtabilitatem. ⁊ fertilitatē Vn̄ Bern̓. ſuꝑ cātica de ecc̄īa ſicexclamat O hūilitas ⁊ ſublimitaˢ⁊ tab̓naculū cedarfiſcūariū dei terrenū hītaculū ⁊ celeſte palaciūſ domꝰ lutea ⁊ aula r̓gia⁊ corpꝰ mortis ⁊ tēplū lucis ⁊ deſpectō ſuꝑb̓ ⁊ſpōſax ⁊ ſtabilim̄tū ſaē doct̓ne ⁊fertilitas fidei xp̄iāe q. d. ml̓ta boͣīte r̓lucēt ſi bn̄ fuei̓nt iudicata. 3ºmō expoīt̉ illa lr̄a. de t̓ra a. d̓ carnenr̄a ⁊ corpore nr̄o ꝙ dꝫ iuſte iudical ut eiꝰ obſeqͥū rōnabile fiat / etd̓ placeat. vn̄ Gregꝰ ī moͣlibꝫ dūcarnl̓ corrigit̉ ⁊ vſqꝫ ad abſtinēcieſtudiū a ꝓficiētibꝰ ꝑueīt̓ qͣſi inaltal̓ iā corꝰ nr̄ꝫ l̓caro nr̄īcēdr̄ l̓ offertꝭ ut īde ī ꝯſpcū oīpotētiſ ſac̓ficiūr̓doleat; vn̄ pꝰ culpa diſplicebat.Qui gͦ diligitiſ iuſtitiā Sic iudicate herrā. Lcō. g.Entite de dn̄o ī boītate ⁊ īſimplicitate cord̓ q̄rite nllū qm̄ īueīt̉ ab hijs q̄ nōtēptāt illū Apparꝫ at eis q̄ fidē habēt ī illū. qꝛ ꝓpoſuit Sal̓. ꝙ ad iq̄redā ſapīaꝫ de qͣ ītēco ē pͥncipal̓hꝰ lib̓ ncc̄al̓a ē iuſticia. ¶ Pꝰ ꝙͣ ꝑImiſit h̓ de ip̄a iuſticia. ꝓſeqͥt̉ ꝯn̄rEt qꝛ iuſticia a cultu dei īcipit. Id̓pͥº on̄dit qūō hō dꝫ ordīai̓ ad deū īmēte. 2º qūo ī ẜmōe. l. benignꝰ ēeī. ⁊ 3º gn̓al̓r qūo in toͣ ꝯu̓ſacōe. īnolite celae̓. Circa p̄m on̄t pͥº quodeꝰ ꝑ v̓tu̓oſas cogitacōes placat̉:3º. qūo ꝑ vicoſaſ ab hoīe ſeꝑat̉.lꝑu̓ſe ei. Cirͣ pͥm̄ ē ſciēd̓ ꝙ menshūanā ordīat̉ ad deū ꝑ t̓a. ꝑ fidei īteg̓tatē. ꝑ cord̓ cai̓tatē. ⁊ ꝑ ſpei firmitatē. Et hec t̓a ī textuiſto nont̓.ͣº qꝛſn̄ fide īpoſſibl̓e ē place̓ do. p̄mittit fidei īteg̓tatē. d. Sētite d̓ doīnō ī bo. ⁊cͣ. De dn̄o . ea q̄ ſt̓ d̓ dn̄or̓uelata qͣi. d. ſacrā ſc̓pturā ꝑ quādeꝰ cognoſcit̓. pie⁊ huilit̓ ⁊ ſtudioſe legite ⁊ ītelligite. ⁊ q̄ nō poteſtis de deo ꝓbae̓. pīe credite/ qꝛ ſicutdr̄ ꝓu̓. 1I. qͥ ꝑſcrutat̉ maieſtatemopprimet̉ a gl̓a. Scd̓o qꝛ fides nōſaluat ſine cai̓tate. qꝛ ſi huero oēꝫfidē ita ut mōtes tnͣſferā: caritatēāt nō hēaꝫ nichil ſū. Cor̄. 13.. Ideopoſtꝙͣ mens hūana ē pͥmo illuīata ꝑ fidem oportꝫ ꝙ ſcd̓o ſit īflammata per caritatē. Et idb̓ ſubdit̓ inſimplicitate cordis qͣrite illū queitur em̄ ꝑ amorē ⁊ dilectionē Iuxta illud Cant̓. z. q̄ſiui que diligitaīma mea Bern̄. ſuper Cantica ẜmone ⁊o. Nō abduci blandicijsnec frangi iniurijs nec ſeduci flagicijs toto corde tō aīaytute dilige̓ē Et ut b̓uit̓ dicā toto corde dilige̓ ēōe qd̓ blādit̓ de ꝓpria carne l̓illicita reſpūere ſed quia iaꝫ neoquerit efficaciter qd̓ n̄ ſperat; iddpoſt fidei integͣtatem ⁊ amoris caritatem ſubdit ſpei firmitatem dicens. Quoniaꝫ inuenitur ab hijsqui nō temptant illum Glo. ſuꝑillud Math̓. qͣrto. Non temptab̓dn̄m deum tuum: dicit ſic. Nemotemptare debet deū quando ex humana racōe habꝫ quid faciāt. Ille eī tēptat deū qͣ ꝯmittit ſe ꝑicl̓o:qn̄ ex hunarōe pꝫ euaſio / et ideoxp̄ſ dixit Math̓ x. Cū vos ꝑſecutifuei̓nt ī vna cītate fugite ī aliā. ſic̄ip̄e idē fugit ⁊ latuit ꝑuulꝰ ī egitto Math̓. 2. Et poſtea iam factuſvir idem fecit. Io. 8. Sic Paulusdimiſſus in ſportā euaſit Cor̄. ii.ſꝫ ſic̄ dicit glo. v̓ pͥꝰ pꝰ ꝙͣ hūanarō defecei̓t ꝯm̄det ſe hō d̓ n̄ tēptāº
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten