Ut lite nō cōteſ. 9
la. p̄alle. aut pena pōt eq̄ cadere in pupillū et in tutorē⁊ tūc tenet̉ tutor ⁊ pͥnpillꝰ ſꝫ cedēdo actiōeꝫ ꝯͣ tutoremliberat̉. vt. ff. de euic. l. illud. ⁊. l. j. §. hͦ iudiciū. ff. ſiqͥs iusdi. nō obtē. ⁊. ff. ſiqͥs o. ca. teſta. l. ſi dolo. ⁊ de admi. tu. l.fi. q̄. ll. determināt om̄s alias. ll. ¶ Et ex his apparet ẜꝫeū ꝙ ſi tutor egerit litē calūnioſaꝫ ꝙ ipſe pōt ꝯdemnari ī expēſis ſuo noīe. caſus ē in. l. nō ignotū. C. de admi.tu. p̄all̓. poterit etiā ꝯdēnari pupillꝰ vt in. l. qͥ ſolidū. §.etiam de le. ij. tn̄ vr̄ ꝙ pupillꝰ cedendo actōeꝫ liberaturvt. d. l. fi. ff. de admi. tu. ⁊ idē in tutore reſpectu pupilli.q̄ dicta vt. sͣ. dixi ſatis pn̄t applicari ad p̄latū. ar. in. d. c.ij. de donat̉. vbi p̄latꝰ equiꝑat̉ tali admīſtratori. ⁊ videbo. glo. in. c. qͥcunqꝫ. xij. q. iiij. facit. c. j. de in integ. reſti.Et hͨ ſufficiant qͦ ad materiā huiꝰ. c. q̄daꝫ tractāt Inn.⁊ hoſti. de mō ꝓcedendi ꝯͣ abn̄teꝫ de ſolemnitate citationum q̄ omitto qꝛ nō plene dicūt. ⁊ materia plene tractat̉ in. c. cāꝫ. d̓ dolo ⁊ ꝯtu. ⁊ in. c. ad petitōeꝫ. de accu. ⁊c. ꝯſuluit. de offi. dele.Dicit Io. an. ꝙ diu̓ſimo¶ McedeNS. de intelligit̉ decre. vt dicetur. jͣ. diuerſimode ſūmari pōt qͦ ad factū ſꝫ vt vt omīsmodꝰ ꝯp̄hendat̉ ſūmat̉ ſic. In cā reſtitutōnis ꝯͣ ꝯtūacem li. nō ꝯtē. ſnīa ꝓferri non pōt. h. d. Et duo facit. pͦponit ordinē ꝓceſſus. in ſcd̓a ip̄iꝰ retractatꝭ. ibi cū igit̉.¶ Noͣ pͦ ꝙ recedēs a iudice ꝑ appellatōeꝫ fruſtratoriāeſt iterū citandꝰ. vt h̓. ꝯcor. c. ꝓut. de do. ⁊ ꝯtu. ſꝫ tu intellige ad cautelā ⁊ ad ꝯuincēdā eiꝰ maliciā de neceſſitate aut nō eſt citandꝰ. vt ꝓbat̉ ī. c. ij. de do. ⁊ ꝯtu. li. vj. ⁊dic vt ibi nō ¶ Noͣ ſcd̓o ar. opti. ex hac lr̄a. ꝙ lꝫ ꝑtis cōtūacia nō ſit impeditiua ꝓceſſus pōt tn̄ ꝯtūax mulctari⁊ etiā ad vlteriora in cā ꝓcedi. Iſti em̄ iudices excoīcauerūt ꝑtem ꝯtumacē ⁊ ꝓceſſerūt ad vlteriora in cauſa⁊ ꝓceſſus inualidat̉ ex eo ſolo qꝛ lis nō erat ꝯtē. ſecꝰ ergo ſi fuiſſet ꝯtē. vel fuiſſet talis cā in qͣ potuiſſet ꝓcēdi lite. nō ꝯtē. Et vide aliū bonū ⁊ meliorē tex. in. c. veritatꝭjͣ. de do. ⁊ ꝯtu. vbi hͦ ꝓbat̉. nā mulcta imponit̉ ꝓpt̓ obedientiā qꝛ ꝯtēpſit iudicē vt. l. j. ſiqͥs ius di. nō obtem. ⁊ff. ſiqͥs in ius vo. l. ij. ⁊ qd̓ ibi no. bar. ad vlteriora ꝟo ꝓceditur ꝓ iuſticia ꝑtis ⁊ ſic nō eſt pena. Nō gͦ pōt diciiſtū ex hac duplici pena ꝯteri. ⁊ ſic nō ob. c. at ſi clerici.sͣ. de iudi. ⁊ vide bo. glo. in ſil̓i ī. c. j. de elec. li. vj. in ꝟ. defecerit in fi. q̄ etiā diſputat nunqͥd qͥs ꝯtūax poſſit ꝯdēnari in expēſis. ſi ꝓcēdi pōt ad vlteriora eiꝰ ꝯtūacia nōobſtante ⁊ noͣ eā. ¶ Nō ꝙ nuda ꝯtūacia ī nō ꝯparendo eſt excoīcatōne digna. ꝯcordat. ca. j. de iudi. ⁊ videglo. optimā in. c. duo ſt̓. xcvj. di. q̄ dic̄ oēm ꝯtumaciaꝫdignā excoīcatōe ⁊ ꝙ tāto ē maior qͣnto ex mīori reſurgit ⁊ hoc qꝛ magis videt̉ ꝯtēnere dixi in. c. j. de iudi.¶ Nō ẜm vnū intellectu ꝙ etiā cū agit̉ poſſeſſorio poteſt ſnīa eē adiudicatoria reſpectu poſſeſſiōis. ⁊ ſic pōtdicere iudex adiudico tibi poſſeſſionē. idem̄ dic qn̄ poſſeſſorio dat̉ cā rei ſeruāde. Nā ⁊ tūc largo mō pōt dici adiudicatio poſſeſſionis. vide tex. in. c. ꝯtingit. de do.⁊ ꝯtu. ¶ Noͣ ꝙ licet papa h̓ ex certa ſcīa ꝯmittat cāmei qͥ ex certa cā recuſari pōt ab altera ꝑte nō tn̄ ꝓpt̓ hͦtollit legitimā cām recuſandi vt h̓ ꝓbat̉ aꝑte. nā manifeſtū erat iſtos duos ep̄os eē ſuffraganeos iſtiꝰ archiep̄i vt ipſe papa dicit ⁊ tn̄ delegādo ſcienter nō abſtulit ptāteꝫ recuſandi. ⁊ ad hͦ vide Inno. in. c. ex trāſmiſſa. de fo. ꝯpe. vbi hoc ꝓbat̉ aꝑtius ẜm vnā lec. In dubio ergo delegādo intelligit̉ niſi ab altera ꝑte fuerit iudex recuſatus in dubio em̄ nō p̄ſumit̉ velle tollere exceptōnes ꝯpetētes ꝑti. vt in. c. ex ꝑte. ij. de offi. dele. l. ij.§. ſiqͥs a pͥncipe. ff. neqͥd in lo. publi. Quid aūt ſi papaexpreſſe diceret ꝙ nō poſſet recuſari. dic vt in. c. cū ſpāli. de ap. vbi vide. ¶ No. h̓ tex. aꝑtū lr̄as dici ſurrepticias ſi in eaꝝ impetratōne ꝑs ſubticuit exceptōes dilatorias ꝯtra iudicē alteri ꝑti ꝯpetentes talis tn̄ ſurreptōdependet a facultate alterius ꝑtis. naꝫ ſi de ea opponitvitiantur al̓s nō. ¶ Et ex hͦ ⁊ ex lr̄a argue ꝙ ſurreptio
nō vitiat̉ literas ad lites ipſo iure ſꝫ annullant̉ oꝑe exceptionis. de qͦ no. in. c. ceterū. ⁊ in. c. ſuꝑ lr̄is. ⁊ ī. c. dilectꝰ.s. de reſcrip. ⁊ dic plene vt ibi ¶ No. ꝙ ſubiectꝰ etiamreſpectu nudi exercitij iuriſditōis pōt recuſari ſi deputetur iudex ꝯtra ſuꝑiorem. p̄ſumit̉ em̄ ſibi fauere ſic etreſpectu ſeruitij dn̄s pōt recuſari in cā familiaris. vt inc. inſinuante. de offi. dele. ¶ No. tex. iūcta glo. ꝙ ꝟbuꝫcaſſare ꝓprie ſumptū refert̉ ad id qd̓ tenet. Iteꝫ ꝙ dictio īmo venit correctiue ad p̄cedētia. ⁊ hͦ hēs de trāſla.p̄la. c. inter corꝑalia. vide bo. tex. cū glo. in. c. p̄dicator.xvj. q. j. ¶ No. ꝙ oīa attentata vigore ſnīe nulle ſuntin ſtatū priſtinū reducēda ſic̄ attētata appellatōne pendente. ¶ No. ꝙ ſnīa ſeu ꝓceſſus factus ꝑ iudiceꝫ recuſatum tenet niſi fuerit appellatum. h̓ em̄ ponderat̉ appellatio ⁊ nō ſimplex recuſatio. de qͦ tn̄ dic vt pleniſſime dicā in. c. cū ſpāli. de appel. vbi Inn. tangit. ¶ No.vlt. tex. noͣbileꝫ ꝓpe finē ꝙ caſſata ſnīa ꝯpellet̉ ꝑs queſnīam obtinuit reſtituere inſtr̄m ſnīe ⁊ oīa alia q̄ habuerit vigore ſnīe. naꝫ tā inſtr̄m ſnīe qͣꝫ alia incipiunt eſſeinutiliter penes ꝑtem ⁊ pn̄t in futurū eſſe dānoſa aduerſario. facit. l. diſſolutē. C. d̓ ꝯͣdi. ex. l. vbi debitor agitſoluto debito vt inſtr̄m debiti ſibi reddat̉ qꝛ incipit inutiliter eſſe apud creditorē lꝫ dominiū ipſiꝰ inſtr̄i ſit ipſius creditoris. ad ideꝫ. c. eccl̓ia. ij. vt lite pend. ⁊. l. fi. C.ad exhi. ⁊ hoc colligit̉ ex iſto tex. in fi. exponēdo verbuꝫinſtr̄a .ſ. ſnīe pōt etiā intelligi de alijs inſtr̄is eccl̓ie q̄ babuit vigore ſnīe. ⁊ vtraqꝫ expoſitō ē bona vt ſentiūt pe⁊ Io. an. h̓ licet nō moueant̉ ꝑ p̄dicta facit ad p̄dicta.c. cum dilecta. de ꝯfir. vti. vel inuti. vbi priuilegiū reuocatū mandat̉ corrumpi poſtqͣꝫ reddit̉ īutile penes hn̄tem ⁊ alteri ꝑti poſſit eē nociuū. ¶ Uenio ad gl. et op.ꝯͣ tex. in eo ꝙ p̄ſupponit h̓ appellatōeꝫ fuiſſe legitimaꝫ.nā in appellatōe a grauamīe ſeu int̓ locutoria reqͥrunt̉duo ꝙ grauamē p̄ceſſerit vt ī. c. dilecto. jͣ. de ap. ⁊ ꝙ ipſum grauamē ꝓpter qd̓ appellat̉ expͥmat̉ in appellatōevt in. c. vt debitꝰ. de ap. qͦꝝ neutrū h̓ interuenerit quare male Glo. prīa ſoluit tripl̓r. ꝙ hec decre. ꝓcedit ẜmantiqͣ tꝑa ẜm q̄ nō erat neceſſe exprimere cām ſed quelibet appellatio aꝑte nō fruſtratoria deferebat cauſaꝫad papā. ij. q. vj. ad romonā. Scd̓a ſolutio ꝙ h̓ fuit expreſſa cā ⁊ p̄ceſſit grauamē qꝛ ꝓpoſita ſuſpitōis cā nōfuit admiſſa ideo fuit appellatū. Tercia ſolutio ꝙ cauſa appellatōnis h̓ erat notoria ideo nō fuit neceſſe eaꝫexprimere. c. vt debitꝰ. loquit̉ qn̄ cā nō eſt notoria. et ſihec vltima ſolutio eēt vera multuꝫ limitaret illud. c. vtdebitus. eā tn̄ hic ſequit̉ hoſti. ⁊ dicit bn̄ noͣndū ꝙ valꝫtalis appellatio appello ne ꝓcedas cū ſis mihi ſuſpectꝰex tali cā ꝓpter quā te recuſo. ar. ff. de arbi. l. nō diſtinguemus. §. cum quidā. ⁊ no. sͣ. de of. dele. c. ſuꝑ qōnum§. fi. ⁊ ꝓ hͦ etiā ſentit hoſti. ꝙ qn̄ cā eſt notoria nō eſt neceſſe explicare grauamē ſꝫ interponi pōt appellatō mōp̄dicto qd̓ nō placet Io. an. putat em̄ neceſſariū vt grauamen p̄cedat priꝰ qͣꝫ liceat appellare nec etiā ẜm eumexcuſat notorietas ab onere ꝓponēdi exceptōem ſꝫ excuſat tm̄ ab onere ꝓbandi nec eſt neceſſe ꝙ eat̉ ad arbitros. ⁊ ideꝫ tenet glo. in cle. appellāti. de ap. ⁊ ideꝫ ibiIo. de lig. ⁊ coīter tenet̉ ꝑ om̄s doc. qͥnīmo ẜm pleroſqꝫ nō ſufficeret etiā ſi referret ſe ad acta. vt qꝛ dice̓t appello qꝛ me grauaſti vtꝫ ex actꝭ. ⁊ hͦ qꝛ noīatim cāe ſūtexprimende vt dicit tex. in. d. cle. appellāti. de qͦ ibi ⁊ inc. dilecto. ⁊. c. vt debitus. p̄al. tene gͦ primam ſolutōneꝫglo. vel ſcd̓am. q̄ magꝭ videt̉ amica lr̄e ꝑ tex. ibi ac ſi exhis ⁊cͣ. qͥ aperte vr̄ p̄ſupponere cauſas fuiſſe exp̄ſſas inappellatōne licet nihil dicat̉ in principio. c. ſꝫ ideo qꝛ n̄ponunt̉ verba formalia appellatōnis. ¶ Et adu̓te qͥahic hoſti. aſſignat plures cauſas nullitatis hmōi ꝓceſſus. Prima quia iudices fuerūt recuſati an ſola iſta cāſufficiat ſine appellatōne. vide qd̓ no. ij. q. vj. quotiēs.iij. q. v. quia ſuſpecti. dicam pleniſſime in. c. cum ſpāli.de ap. vbi tangitur ꝑ Inno. Scd̓a cā qꝛ lr̄e erant ſurre