loquit̉ iſte tex. al̓s aūt dꝫ ī prīcipio abſolui nec al̓s dꝫaudiri. ut ī. c. ꝑ tuas d̓ ſen. ex. ⁊ ī. c. cū ꝯtīgat. Ni. ab.Ordinariꝰ ſupplet negligēOAN lO. iaꝫ abbatis nō reuocantismonachū uagabundū. cōis diuiſio. ẜa ibimādamus. ¶ Nō prīo ꝙ regulares nō debēt diſcurrere ꝑ curias principū ⁊ hodie accedentesad curiā prīcipis ſine licētia ſuꝑioris ſūt excōicati. dequo dic ut hr̄ ī cle. ne ī agro. §. qꝛ v̓o de ſta. regū. Dicit tn̄ Hoſti. ꝙ ꝑ h̓ n̄ tollit̉ quin religioſus d̓ licētia abbatis poſſit deputari obſequio alicuiꝰ prīcipis l̓ cp̄i lꝫde facili ꝓpter ꝑicula que īde ſeq̄ pn̄t abbas ꝯſentiren̄ dꝫ. ⁊ hoc tenent doc. in. c. ex reſcripto. jͣ. de iureiū.¶ Pro hoc adduco bo. tex. ij. q. vij. cuꝫ paſtoriſ. ubidr̄ ꝙ religioſi pn̄t eē cubicularij cp̄i. īmo ep̄s ibi inducit ut potiꝰ religioſos ꝙͣ alios habeāt. facit qd̓ noͣ. Inno. ī. c. cū. I. ⁊. A. d̓ re iudi. ubi tenet ꝙ ꝓ amico monaſterij pōt abbas ꝯcedere ut monachꝰ ſit illiꝰ ꝓcurator. ¶ Nō ſcd̓o ꝙ pecunia cōgregata ex pͥoratibꝰ ſcūalijs domibꝰ religioſis n̄ cedit ipſis pͥoribꝰ ſeu p̄latisſed dꝫ ꝯuerti ī utilitatē monaſterij. ⁊ idē dic un̄cunqꝫr̄ligioſus pecuniā q̄ſiuerit ſiue ex ſucceſſioe cognatoꝝſiue alioꝝ. ut in. l. deo nobis. C. de ep̄i. ⁊ cle. ⁊ .xviij:q. i. c. unico. ſiue ex contractu. naꝫ ſcias ꝙ lꝫ ſimplexmonachꝰ nō poſſit ꝯͣhere ad utilitatē ſuā tn̄ ad utilitatē eccl̓ie ſeu monaſterij tenet ꝯtractꝰ. un̄ notāter dixitInno. i. c. cū olim el. ij. de priuil̓. ꝙ ſiue monachꝰ ſtipulct̉ ſibi ſiue monaſterio ſiue īperſonal̓r ſemꝑ acquirit monaſterio ad īſtar ſerui. ad h̓. ff. de ſtipu. ſeruo.l. ſi cōis ſeruꝰ. ⁊ ibi ꝑ Bar. Et collige ex notatis ibi ꝑBar. ⁊ in. d. c. cū oliꝫ. ꝑ Inno. ꝙ ī acquirēdo monaſterio monachꝰ equiparat̉ ſeruo ita ꝙ iura loquētia d̓acquiſitōe ſeruoꝝ pn̄t trahi ad acquiſitionē religioſorū. Et noͣbis ex p̄dictꝭ ꝙ religioſus pōt ſtipulari monaſterio ſuo ſine aliquo mādato. Dic̄ tn̄ h̓ Inno. ꝙex delicto monachi n̄ obligat̉ monaſteriū. ¶ Itē nōibi ſi p̄lati eoꝝ ⁊c̄. ꝙ ordinariꝰ loci nō corrigit primoloco religioſos ſꝫ dꝫ mōere p̄latos eoꝝ ut corrigāt qd̓ſi neglexerīt pōt ipſe ſupplere. ⁊ hoc noͣbile colligit̉ exponēdo uerbū p̄lati .i. abbates ſeu pͥores. Sꝫ ſi capit̉ꝓ ep̄is tūc noͣbile n̄ colligeret̉ ſꝫ diceremꝰ ꝙ archicp̄sn̄ exerceret iuriſditionē ī religioſos ſubiectos ep̄is niſipͥus ep̄os moneat ut ipſi corrigāt. ſꝫ pͥmꝰ ītellectꝰ cō it̉tenet̉. ¶ Sꝫ h̓ q̄rit̉ duo religioſi hēbat ſingulos pͥoratꝰ quos ꝯmutauerūt adīuice d̓ licētia abbatꝭ ⁊ alt̓ aſſūpſit onꝰ ſoluēdi debita pͥoris poratꝰ ⁊ ſic hēbat ſolue̓ex redditibꝰ ſcd̓i pͥoratꝰ. nūquid iſte īcidit ī aliquā penā. qͥd ī dicūt ꝙ ſic .ſ. ī penā. c. ij. de ſolū. qꝛ ꝓ alienisdebitis obligat eccl̓iā ſuā. Io. an. ⁊ Hoſti tenēt oppoſitu. nā pecunia h̓ ꝯgregata ex pͥoratibꝰ ꝯuertit̉ ī utilitatem monaſterij ex ꝯſenſu abbatꝭ ergo eodē mō pecunia uniꝰ poratꝰ pōt deputari ī utilitatē alteriꝰ de licetia abbatꝭ. Et cū h̓ trāſcūt cōit̉ doc. hic. h̓ dictū tenere ubi iſti poratꝰ eēt de mēſa abbatis l̓ bona monaſterij ⁊ prioratuū nō eſſēt diuiſa ſꝫ cōia. Si aūt quilibet locꝰ recognoſcit ſua bona lꝫ prioratꝰ ſubijcianturabbatie nō tn̄ puto ꝙ pecunia uniꝰ loci d̓beat ꝯuertii utilitatē alteriꝰ ēt d̓ licētia abbatis qͦnimo prioratibꝰuacantibꝰ nihil dꝫ abbas capere ex illoꝝ redditibꝰ. hꝓbant̉ in. c. pn̄ti. jͣ. eo. li vj. ⁊ ī cle. unica ī. i. ⁊. ij. rn̄ſode ſupͣ. neg. prela. facit. c. ad aures. jͣ. de exceſſ. p̄la. ⁊qd̓ notat doct. ī. c. fi. de religi. domi. ⁊ ad iſtū tex. pōtdici ꝙ nō facit ꝓ opi. doct. nā dicit ꝙ dꝫ ꝯuerti pecuīaad utilitatē domꝰ. pōt enī ītelligi .ſ. illiꝰ ex cuiꝰ redditibꝰ pecunia fuit ꝯgregata l̓ qn̄ ille obediētie ſcū prioratus erāt de mēſa abbatꝭ. ¶ In glo. ī v̓bo ſꝫ p̄lati. nōbn̄ iſtā glo. q̄ quotidie allegat̉ cū querit̉ d̓ ptāte abbatꝭīmonachos. Hug. fuit ī opinione ꝙ ſi agit̉ in figuraludicij ep̄s cognoſcet. ſecus ſi agit̉ correctionaliter ẜmregula clauſtralē. hanc opi. ſenſit glo. ī. c. i. xviij. q. ij.lꝫ dubitauerit ī. c. de ꝑſona. xj. q. i. Alia opi. quā ſeqͥt̉h̓ glo. ē ut īdiſtincte p̄mo ꝯͣ monachos dēat adiri abbas lꝫ agat̉ in figura iudicij. ⁊ hāc opi. tenuerūt Lau.Uincē. Phi. Goff. Inno. h̓ refert quoſdā dice̓ ꝙ autabbas recepit bn̄dictionē ⁊ tc̄ cohertio pͥmo loco ſpectat ad ip̄ꝫ. qꝛ an̄ bn̄dictiōeꝫ nō hꝫ plēitudinē officijneqꝫ pōt monachos bn̄dice ſeu baculū paſtoralē portare. ad h̓ qd̓ le. ⁊ nō. ī. c. cū ꝯtīgat d̓ cta. ⁊ qͣli. ⁊ ī. c.j. de ſup. neg. p̄la. ⁊. lxx. di. ī. c. j. ⁊ ſic an̄ bn̄dictioneꝫdꝫ adiri ep̄s. hāc opi. reprobat h̓ Hoſt. ꝑ. c. trāſmiſſā de ele. ubi pꝫ ꝙ ep̄s an̄ ꝯſecratiōeꝫ exqͦ recipit ꝯfirmationē ꝯſequit̉ ea que ſūt iuriſditiōis lꝫ nō ea q̄ ſūtordinis. ergo idē dicēdū ī abbate ꝯfirmato nōdū bn̄dicto. ꝓ h̓ fac̄ qꝛ magis oꝑat̉ ꝯſecratio ī ep̄o ꝙͣ bn̄dictio in abbate. ut noͣ. gl. ī cle. ij. d̓ ſta. regū. Hinc ē ꝙelectꝰ nō pōt appellari ep̄s an̄ ꝯſecrationē. ut ī. c. niſid̓ uſu pal. no. gl. ī. cle. ij. d̓ cele. miſſa. ſꝫ abbas appellat̉ an̄ bn̄dictionē. ut noͣ. Hoſt. ī. c. int̓ d̓ re iudi. ⁊ ꝓ h̓uidet̉ tex. ī. d. c. i. d̓ ſup. neg. pͣl. hāc opi .ſ. ꝙ an̄ bn̄dictionē exercet iuriſditionalia tenuit Inno. ⁊ Io. an.poſt. eū ī. c. uenerabilē d̓ elect. Alia opi. ꝙ ī leuibꝰ cohertio monachi pͥmo ſpectat ad abbatē ī grauibꝰ v̓oad ep̄ꝫ. Inn. v̓o h̓ tenet ꝙ aut mōachꝰ accuſat̉ crimīalit̓ ⁊ dꝫ inſtitui accuſatio corā ep̄o qꝛ īferiores n̄ cognoſcunt de cauſis criminalibꝰ. ut noͣ. ī. c. trāſmiſſā d̓ ele.⁊ .xvj. q. ij. c. uiſis. ⁊ ſic poteſt intelligi. c. monaſteria.xviiij. q. ij. ubi dicit̉ ꝙ mōaſteria ſūt ſub corectiōe ep̄i:ſꝫ ſi agitur ad correctionē ſꝫ regulā abbas p̄ſert̉ ep̄o⁊ ī ill̓ tenet̉ magis obedire abbati ꝙͣ cp̄o. ut etiā noͣ.gl. xj. q. iij. qͥ reſiſtit. xxxiij. q. v. noluit. un pōt abbasmonachū corrigere punire ⁊ de monaſterio expellereẜꝫ regularia īſtituta. qꝛ exqº papa approbauit regulāuoluit ut deberent obſeruare ea que in ca cōtinent̉.⁊ in ea dat̉ ptās abbati puniēdi ⁊ expellēdi mōachuꝫſi opus eſt. In ciuilibꝰ vo dicit Inno. ꝙ in monachoproprij monaſterij non pōt cadere queſtio qꝛ monachus nō pōt alicui obligari ciuiliter. ſꝫ p̄ſuppoſito ꝙſit in ſtudio uel alibi de licentia abbatis ⁊ ibi ꝯͣhit dubitatur coram quo ſit ꝯuēiendus: dicit Inno. ꝙ ſi ēibi ſine licētia abbatis īputꝫ ſibi qͦ ſecū ꝯtraxit. hoc dictū intelligerē qn̄ uellet cū cōuenire in detrimētū monaſterij. ſꝫ ſi hꝫ rē ſecū ꝯͣhētꝭ uel effectꝰ ē ditior ex ꝯͣctucredo ꝙ poſſet ibi ꝯuēiri corā ordinario loci ſi multūdiſtat a monaſterio. vn̄ dixit Archi. in. d. c. cuꝫ paſſoris. ꝙ tūc qn̄ ſine licētia ꝯpellit̉ alteri rn̄dere ſed ip̄eagere nō pōt. qd̓ dictū ītelligo mō p̄dicto. ⁊ facit. xvj.q. i. qͥdā. ſꝫ ſi ē cū licēcia abbat pōt ꝯͣhendo mutuumobligare mōaſteriū tꝑate tn̄ iuxͣ neceſſitatē. ar. ī. l. adrē mobilē. ⁊ ī. l. ad legatū. ff. de ꝓcu. ⁊. c. p̄terca. sͣ. d̓offi. dele. qꝛ exqͦ abbas dedit ſibi licentiā cundi adſtudiū uidet̉ ſibi omnia ꝯceſſiſſe ſine quibꝰ in ſtudioeē non pōt ꝯmode. facit. c. ꝙ quibuſdaꝫ de fideiuſſo:⁊ nō hoc dictū. Idē tenet Arch. in. d. c. cū paſtoris. ⁊Io. an. in. c. ij. ne cle. uel mo. li. vj. ſcias tn̄ ꝙ lꝫ ſit inſtudio cū licentia abbatis nō tn̄ poteſt fidciubere proſcholari uel alio quēadmodum nec ſeruus fideiuberepōt exͣ caſum peculij. ut in. l. ſeruꝰ. ff. de fideiuſſo. necpoteſt libros nec alia bona obligare extra cāꝫ ſue neceſſitatis ſicut nec filiuſſa. ul̓ ſcruus lꝫ habeat adminiſtrationem peculij. l. i. §. j. ff. q. res. pig. obli. nō po.qd̓ noͣ. ⁊ idē tenet Archi. in. d. c. cū paſtoris ⁊ noͣ. ind. c. ij. Hoc autē caſu quo licite contraxit dubitaturapud quem debeat conueniri. dicit Inno. ꝙ cum abbas ſeu monaſteriū obliget̉ nō poteſt abbas eē iudexqꝛ eēt iudex in facto ꝓpo ſed ꝯueniret̉ ipſe abbas corā ordinario uel ẜm Hoſti. ꝯueniet̉ ip̄e monachꝰ corā ordinario loci exqª ē abſens ⁊ hoc mihi placꝫ ſicutdicimꝰ in filiofami. exiſtēte in ſtudio ut poſſit agere ⁊ꝯueniri in loco ſtudij. ut ī. l. ſi longiꝰ. ff. de iudi. ⁊ ſentit Archidi. d. c. cum paſtoris. Sꝫ ſi cā n̄ ꝑtineret admonaſteriū puta qꝛ eēt monachus ul̓ clericus alteriꝰmonaſterij l̓ eccl̓ie ſubiectꝰ abbati. dicit Inno. ꝙ pōt
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten