Druckschrift 
Pars secunda (1484)
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

aūt ut purus executor. etiā in iſto caſu loquit̉ tex. ī dicto. §. ſi uero crimē. ſꝫ ſi tradit̉ ſibi ut ſit de foro ſuoſꝫ iudex eccleſiaſticꝰ petit ut executor excquat̉ ſuā ſenrentiā tūc ſatis pōt teneri opinio Inno. ut iudex ſecularis illā ſētentiā exequatur lꝫ ſibi non fiat fides deꝑceſſu. facit dictū. c. ij. de excep. li. vj. in executiōe eiꝰiuſticie uidet̉ iſte ſecularis inferior. ar. xxiij. q. v. in. c.princeps.. c. adminiſtratores. ſꝫ ſi iudex ſecularis ſciret ſentētiā iniuſtā poſſet dici tenet̉ illā exqͥ ſaltēī criminali. qꝛ debet executor ad malū contraꝯſcīaꝫ. facit. l. non tātū. ff. de appella. hoc decidit̉alia ꝗſtio. quā poſuit Io. an. fuit Io. de.murlo. Epiſcopꝰ uolebat uiſitare quēdā prelatū īferiorē ille dixit ſe exēptū appellauit ad papā epiſcopꝰexcōmunicauit illuꝫ. qꝛ ille curat de excōicationepetit a iudice ſeculari ut daret ſibi familiā auxiliumſuū. iſte v̓o qui appll̓abat ꝯͣdicebat. querebat̉ quid facere debebat iudex ſecularis. poſt multa iſte diſputauit ꝯcluſit non tenebat̉ īpedere auxiliū. qꝛ tenet̉īpendere ꝯtra rebelles reſiſtētes cp̄o de facto. ſecūsaūt de iure. in dubio preſumēdū ē appellāte utſcrat̉ ſedi apoſtolice. argu. c. directe de appel. cumhac deciſione trāſeunt cōiter docto. qd̓ ē ualde no. qꝛ facit ad multa. ut ſi ſubditꝰ ēt exēptus ex iuſta appellauit debet iudex ſecularis dare ſuum auxiliū ad petitionē epiſcopi ꝯtra illū ſubditū. tn̄ in caſuſupra poſito forte aliud poſſet dici per. c. perſonede priuile. li. vj. qꝛ cum al̓s ſubditꝰ dicit ſe exemptumdebet exhibere priuilegiū qd̓ ſibi tribuit cāꝫ p̄ſcribēdi.al̓s pōt epiſcopus uti iuriſditione ſua habeat iuriſditionē fundatā de iure cōi. ergo ſi ſeruat ſubditꝰqd̓ ibi dicit̉ pōt ep̄s legitime petere auxiliū brachij ſecularis. vide tn̄ in qd̓ dixi poſt Inno. in. c. uenerabili. infra de cenſi. Itē ſcias ab eo qd̓.. dixi iudex eccleſiaſticꝰ dēt excōicare rebelles iudici ſeculariccōtra iudex ſecularis dēt bānire aīaduertere ī rebelles iudici eccleſiaſtico. Inno. recedit vr̄ uelle neciſte dēt illos excōicare nec ille ſecularis iſtos ꝓſcribere uel bānire ſed ſatis ē eos uitare. ſꝫ Hoſti. tenet pri dictū qd̓ ē noͣn. dicēs ad pctitionē iudicis eccleſiaſtici iudex ſecularis dēt bānire punire ſubditos rebelles inobediētes iudici eccl̓iaſtico curantes deexcōicatione. ita ecōtra ad petitionē iudicis ſecularisdēt iudex eccl̓iaſticus interdicere excōicare ſubditosrebelles ꝓſcriptos a iudice ſeculari. ad allego. dictū Inno. ī. c. lꝫ ex ſuſcepto de fo. ꝯpe. vbi dixit ſi aliqui ſubditi nolūt obedire īperatori de factoſuccedit papa ī iuriſditione ſed dēt iuuare īperatoreꝫad domādū illos ſubditos. ſic dꝫ ēt preſtare auxiliūqd̓ pōt. Ex his habes optimū remediū pro iſtis nobilibꝰ repulſis ab eoꝝ dn̄io. poſſent īplorare auxiliūeccl̓ie eccl̓ia dēt ſubditos eis reſiſtētes excōicare interdicere. In glo. fi. ibi ut ſua auctoritate ⁊c̄. expoſitio gl. lꝫ uera ē in ſe tn̄ ſatis exͣnea ad tex. vn̄ alijdoct. exponūt ad preiudicādū eccl̓ie quominꝰ poſſitiudicare ſine auxilio brachij ſecularis. Alij dicūt adpiudicādū .ſ. illi ꝯͣ quē pctitur auxiliū. qꝛ dēt auxiliū īpēdi ꝯͣ iudiciū. ēt ſenſit Inno. ut dixi ſupra. lẜm Hoſt. ad preiudicādū .i. per preiudicat̉iudici ſeculari quominꝰ poſſit punire īponere penātꝑale. ſed opi. ſibi placet. qꝛ dꝫ qͥs bis iudicari.xxiij. q. v. qͥd ergo. ī. l. lꝫ. ff. nau. ca. ſta. niſi dicat̉ iudex eccleſiaſticꝰ īponat penā ſpiritualē ſeu pnīaꝫſudex v̓o ſecularis īponet penā tꝑalē ſed placetHoſti. qꝛ eccl̓ia dꝫ defēdere penitentē. xj. q. iij. aliud. ſic tranſit Io. an. Hoſti. Ex hac opi. poſſet colligi no. dictū. ſi opi. eēt v̓a .ſ. punitꝰ ſpirituali rēporali pena iudicē eccleſiaſticū dēt puniri de eodēdelicto iudiceꝫ ſecularem. ſed do. An. non placetmīa cōcludenti qualitercūqꝫ fuerit punitꝰ a iudices. dleſiaſti o pōt temporaliter puniri per iudicem ſecularē ſi ē de ſua iuriſditiōe. all. no. per Inno. ī. c. dilectus de pur. ca. ī. c. de his accu. ego uero puto ſit indiſtincte uerū ſꝫ uide ad hoc tex.. ī. c.felicis de pe. li. vj. ibi Io. an. dicit iſlā queſtionē fuiſſe diſputatā. unde uide ibi. qd̓ noͣ. ī ſil̓i Bar.ī. l. ij. ff. ui bo. rap. uide qd̓ dixi ī. d. c. ſit generale. in. d. c. de his.OrdinariusI ſacerdos. pe utiuderſꝫ ut deꝰ ul̓ homo ſubditū criminis reūīdetermīate poterit ſꝫ noīatī arguereuel pūire. h. d. pͥmo argumētū optimū ex tex. is aliqͥd ſcit ex cōfeſſiōe alicuiꝰ ī foro pnīali facta dicit̉ illud ſcire certo. qꝛ potuit ille ueꝝ dicē̓. ſic habet̉ certa ſcīa. tūc enī hētur certitudo res dep̄hēdit̉ aliqͦ ſēſu corporeo. ad. iij. q. ix. c. teſtes.l. ſiqn̄. C. de teſti. hoc enī uidet̉ ꝓbare iſte tex. pōitiſta ut diuerſa. pͥmo fac̄ mētionē certo ſcit aliquē reū criminis. poſtea ſubicijt̉ ul̓ ſi ꝯfeſſus fuerit ⁊c̄. qͣſi tūc certo ſciat. hoc ꝓbat iſta lr̄a lꝫ gl.j. alit̓ ſētiat in tn̄ uidet̉ pōderaſſe tex. Scd̓onota p̄latū debere ſubditū noīatī arguere aliꝗͦdelicto niſi poſſit illud delictū plene ꝓbari. non enimcredit̉ etiā ſuꝑiori ſi dicat aliquē reuꝫ criminis. vj.q. ij. in. c. placuit. in. c. ſi tm̄. puto tn̄ ī ſecreto pōt admonere. qꝛ talis admonitio pōt niſi ꝓdeſſe.ar. ij. q. j. ſi peccauerit. Tertio tene mēti dedelicto cuiꝰ quis eſt cōſcius ut deus poſſit ī publico redarguere peccatorē ī genere tn̄ determīate. hocetiā colligit̉ exēplo Xp̄i. ſciebat enī deꝰ Iudā traditurū tn̄ oīno ſiluit ſꝫ in genere redarguebat etdelicti ſuppliciū minabat̉ dicebat melius erat ſinatꝰ fuiſſet homo ille ⁊c̄. tene mēti dictū. exqͣhabes caſū in poteſt ſacerdos delictuꝫ ſibi cōfeſſumin genere redarguere. Itē nota tene mētiquolibet dāno illato pōt recurri ad iudicē eccl̓iaſticūut excōicet eum qui dānū intulit lꝫ ꝓbari poſſit determīate qͥs dānū ītulerit. rōe peccati mortalis debet recurri ad eccl̓iam. ut in. c. nouit de iudi. in hoctex. iſte pōt quotidie practicari ſpecifice in ſurto qn̄ neſcitur auctor furti. Iteꝫ nota tres ſcīas quas pōt qͥsin eodē facto habere. naꝫ pōt hēre unā ut homo. qꝛuidet. ſecundā ut deus. qꝛ ille fuit ſibi confeſſus in penitentia. tertiam ut iudex. qꝛ ordine iudiciario factuꝫē ſibi probatuꝫ. poſſunt iſte tres ſciētie haberi alternatiue ſeu diſtributiue ēt ſimul. nam pōt quis ſciretm̄ ut deus uel ut homo uel ut iudex. Itē pōt ſcire ſi Lomul ut homo. qꝛ uidit. ut deus qꝛ etiam fuit ſibifeſſus. item ut iudex quia poſtmodū in iudicio fuit fibi probatum. hoc ſatis probat iſte tex. Sed nūquidpoſſint iſte ſcientie ſibi aduerſari adinuicem in codem ſubiecto ut poſſit eadem perſona certum quidſcire ut deus contrarium ſcire ut homo uel iudex.vide qd̓ dixi in. c. paſtoralis. §. qꝛ uero de offi. dele.Iteꝫ nota caſū ī quo ſacerdos ſine peccato miniſtratpreſente excōicato .ſ. pōt ꝓbare illū eſſe excōicatum. qꝛ hoc ſcit ut homo uel deus. ſic optime facithec littera in argu. ſacerdos non debet deſiſtere acelebratione diuinorum licet ſciat aliqueꝫ ex preſentibus eſſe excōmunicatum exquo hoc probari poteſt. hoc tamen ego admittereꝫ in celebratione neceſſaria. ita loquitur iſte tex. ſecus in uoluntaria. arg.xxiiij. q. j. c. fi. Ultimo nota caſū in quo ſacerdosnon debet denegare corpus Chriſti etiā excōicato ſiprobare non poteſt illum eſſe excommunicatum licetſciat ut homo uel ut deus. hoc etiam colligitur exemplo Chriſti qui hoc ſacramentū denegauit Iudeſed ſibi alijs apoſtolis contulit. ut. j. q. j. c. chriſtusSed quero quid ſi ſacerdos ꝓducitur in teſtem ꝯtrareū criminis nunquid teneat̉ reſpōdere de eo qd̓ ſcitut deus. dic ſecure tenēdū non. ad hoc. c. dilectꝰ de