ſubueniētibꝰ ad reꝑationē pōtis uel loci religioſi durēt poſt finitā legatōem quēadmodū ſtatuta. ⁊ ꝙ nōpurēt facit tex. in. l. fi. ff. de pe. ubi pena appoſita permagiſtratū tꝑalē hn̄s actū ſucceſſiuū ſolū durat tpreofficij. gl. tn̄ deterīat oppoſitū ꝑ. l. i. ī. §. fi. ff. de of. p̄fe. ur. ubi dr̄ ꝙ p̄fectꝰ qͥ ē tꝑalis pōt ī ꝑpetuum p̄uarequē officio aduocationis. ⁊ doc. h̓ coīt̉ ſcquūt̉ iſtā gl.⁊ id̓ Inn. ī. d. c. ꝙ trāſlationē. de pena dic ꝙ ē tꝑaliſqn̄ pēa fuit appoſita ſine cāe cognitōe ⁊ īterlocutorieq̄ āt diffinitiue. ſecª āt ſi pena fuiſſet appoſita diffinitine ⁊ cū cāe cognitōe qꝛ tūc duraret ꝑpetuo. ut ī. d. l.i. 2i. l. more. ff. de pe. idem uolunt legiſte in. d. l. fi. ſꝫuide quod dixi in. c. ex lr̄is. de ꝯſti. ⁊ facit h̓ gl. multūnō. ad ꝓbandum ꝙ indulgentia ſeu pͥuilegium a p̄lato conceſſuꝫ duret ī ꝑpetuū lꝫ hēat actū ſucceſſiuū.⁊ ꝑ h̓ alle. bo gl. in. c. cum ex eo. de ele. li. vi. ubi dicit̉ꝙ ſi cp̄s dedit lnīam cl̓ico ueniēdi ad ſtudiū ⁊ diſpēſauit ſecū ꝑ ſeptēniū ut ibi dr̄ n̄ expirat lnīa ꝑ morte ep̄inec ipſe ſine cā reuocare pōt. ſꝫ ī ꝯͣrium allego gl. ſanō. jͣ. c. a nobis. el. i. de ſen. ex. qͣ dicit ꝙ ſi ep̄s tulit ſērētiā excōīcatiōis ſub ꝯditōe. puta q̄cūqꝫ furtū feceritſit excōīcatꝰ n̄ durat h̓ ſnīa ultra tp̄s ꝓferentis niſi ſucceſſor eā ꝯfirmet. ſccꝰ dicit ī ſtatutis. ⁊ ſic illa gl. noͣ. limitat illū tex. ad id̓ uide gl. ī. c. pe. de cle. n̄ reſi. ī. v. p̄deceſſore. qͣ ur̄ uelle ꝙ īdulgētia tributa clerico ſuꝑ n̄reſidētia n̄ durat ultra tp̄s ꝯcedētis. ⁊ ꝓfecto ſatꝭ paſſus iſte reddit̉ difficilis ⁊ ꝓnūc dicerē ꝙ ubi īdulgentia ſeu ln̄ia hꝫ eē ſuū finitū ⁊ libeꝝ ita ꝙ ex ſola cōceſſione recipit ſuā eēntiā nec depēdꝫ ex futuro euētu. ⁊tūc durat ēt ultra tp̄s ꝯcedētis qꝛ priuilegia ſic̄ ⁊ ſtatuta debēt eē ꝑpetua. xxv. q. ij. c. i. ſꝫ ubi diſpō depēdetex futuro euctu qꝛ n̄ īiecit adhuc uīculū firmiter tuncextiguit̉ ꝑ mortē diſponētis. ſic pōt ītelligi gl. ī. d. c. anobis. nā ſi ſnīa excoīcatōis ē ꝯditōalis an̄qͣ exiſtatꝯditio n̄ iniecit uīculum ſꝫ īiecit uīculū tp̄e exiſtētis cōditionis quo tꝑe ſi diſponēs ē mortuꝰ uel reuocatꝰ ceſſat ſnīa. id̓ dicerē ī alia lnīa q̄ n̄ pōt ꝑpetuo ꝯcedi ſin̄cāe cognitiōe ut ſi fuerit ꝯceſſa ſimpl̓r ītelligat̉ ꝯceſſaad tꝑs ꝯcedētis. ⁊ iō puto ꝙ ſi ep̄s ſimpl̓r dedit ln̄iāpoſſēdi eligē ꝯfeſſorē ꝙ illa lnīa extīguit̉ mortuo uelreuocato ep̄o qꝛ ep̄s n̄ pōt ī ꝑpetuū dare iſtā lnīaꝫ cūp̄iudicio eccl̓ie ꝑochialis ſine cāe cognitōe ⁊ ꝯſilio ſuicapl̓i cū eēt irrogare ꝑpetuū p̄iudiciū eccl̓ie ꝑochiali.⁊ ita al̓s ī facto rn̄di ⁊ ita pōt ſaluari gl. ī. d. c. pe. licetpoſſet hr̄i aliꝰ intellectus. ¶ In gl. fi. ibi ſola citatōne.nō gl. ꝙ ꝑ ſolā citatōem ⁊ n̄ ꝑ actū citeriorē ꝑpetuat̉iuriſditio. ⁊ ad hͦ facit iſte tex. multū noͣ. Hoſti. tn̄ qͥ ꝯͣxxixxrium tenuit ī. c. lꝫ. de of. dele. ſupplet ad tex. iſtum uelaliud eqͥpollēs ſꝫ h̓ ſuppletio extorquet lr̄am. vn̄ illd̓c. lꝫ. dꝫ exponi ꝑ iſtud cū illd̓ loqͣtur gn̄al̓r ⁊ iſtud ſpālit̓. ⁊ uide qd̓ plene dixi ī. d. c. gratū. ſꝫ dubiū ē tenendo iſtā opi. ꝙ reqͥrat̉ citatō nūqͥd ſufficiat iudicē coīſiſſe citatiōem ſi an̄ mortē uel finitū offm̄ delegātis citatio n̄ ꝑuenit ad citan̄. ⁊ ē qō ſubtilis ⁊ notabilis. ⁊ utrecitat h̓ Io. an. Gaſ. hanc. q. diſputat ⁊ multū alle.ꝓ ⁊ ꝯͣ. tādeꝫ ꝯcludit ꝙ de iure ciuili n̄ ē ꝑpetuata iuriſditio qꝛ n̄ ē ꝓprie citatio ſi n̄ ꝑuenit ad citandum.all̓. l. ⁊ quia. ff. de iu. om. iu. ſed de iure canonico dicit ꝙ ſi agitur de perpetuatione iuriſditionis ſufficitiudicem cōmiſiſſe citationem quia incepit uti ꝑ h̓ iuiditōe ar. sͣ. de offi. dele. lꝫ. ſꝫ ſi agitur de afficiēda ꝑſona requirit̉ ꝙ citatō ꝑuenerit ad ꝑtē ꝓ h̓ cle. ij. ut lit.pen. ⁊ uide gl. ibi noͣ. que h̓ tꝫ. Do. an̄. h̓ īſtat ſꝫ tādēur traſire cū dictis doc. do. Car. tꝫ īdiſtincte ꝙ reqͥrit̉citationē ꝑueniſſe ad ꝑtem mihi tā de iure ciuili quācanonico. placet ut ſufficiat iudicem cōmiſiſſe citationem quoad perpetuandam iuriſditionē pͥmo ꝑ tex. īo. c. lꝫ. ⁊ ī. d. l. ⁊ qꝛ. ubi tex. ſolū requirit ut iudex īceperit uti delegatiōe ſibi facta. ad idē. c. gratū p̄al. ubiſolū reqͥrit̉ ꝙ edictū citatōis fuerit ꝓpoſitū ⁊ ibi ad h̓poderaui illū tex. Item ꝓbat̉ alia rōne. citatio habettres ꝑtes. p̄ma ꝯmiſſio iudicis de citādo. ẜa executionūcij. t̓tia ipſiꝰ nūcij relatō ꝙ citauit. ut noͣ. Io. an̄. ī.c. rōana. §. ꝯͣhētes d̓ fo. ꝯpe. li. vj. prīa ꝑs ē iuriſditionalis dūtaxat. ẜa ⁊ t̓tia n̄ ſūt iuriſditiōales. hīc eſt ꝙiudex n̄ pōt ꝯmittē citatiōꝫ extra territoriū ſꝫ ſi ꝯmiſerit ī territorio pōt nūciꝰ eā exeqͥ exͣ territoriū. tex. ē noͣ.ī. d. §. ꝯͣhētes. ⁊ ī. l. oēs. C. d̓ ep̄i. ⁊ cle. ⁊ ibi ꝑ doc. un̄ꝯmittēdo citatōeꝫ uſus ē iuriſditiōe in partes. ⁊ ſic ſatis ur̄ ꝑpetuata. ⁊ ſic ſalua gl. in. d. cle. ij. q̄ h̓ tꝫ. uidet̉etiam d̓ mente pape lꝫ non exprimat. ⁊ ī. d. l. ⁊ quia.¶ De officio iudicis ordinarij Rubrica.¶ Supra uiſū eſt de offi. delegati ⁊ legati nūc ſubijcitur ⁊ merito de offi. ordi. uel aliter ſic. Supra uiſū eſtde offi. ordinarij ſpecialis ut eſt legatus tūc ſubijcit̉ īgenere de dffi. cuiuſlibet ordinarij ⁊c̄.Ernicioſam pioceſibusEp̄i ī ſuispnt crimina īquirere ⁊ punire ⁊ cū opfuerit īuocare brachium ſeculare. h. d.Nō pͥª ex ſupraſcriptione ꝙ etiaꝫ papadr̄ facere ſynodū ep̄orum. ad idē. c. i. jͣ. de ſpon. uulgariter tn̄ appellamus ſynodū ep̄oꝝ ⁊ ꝯciliū ipſiꝰ papede qͦ uid̓ bo. tex. ī. c. i. xv. di. ubi ponitur etymologiaiſtoꝝ nominū ¶ Nō 2º ꝙ ep̄i habēt in ſuis dioceſibusiuriſditōnē liberā ⁊ ea q̄ ſūt meri īperij. pn̄t .n. ex officio ꝓceder̄ ſuꝑ criminibus ⁊ in facinoro ſos hominesanimaduertere. hec .n. meri īperij ſūt ut ī. l. imperiuꝫ⁊ qd̓ ibi nō. ff. de iur̄. om. iudi. ⁊ dicā. jͣ. c. ꝙͣ ſedes. ⁊uide gl. in. c. ꝑuenit. xcv. di. ¶ Nō. 3º ibi ſingulariumurbiū ꝙ quelibet urbs hꝫ ſuū ep̄m. ⁊ facit iſte tex. procōi ꝯſuetudine Italie ẜm quā illā appellamꝰ ciuitatēq̄ hꝫ ep̄ꝫ. hoc tn̄ nō ē de iure qꝛ pōt eſſe ciuitas abſqꝫep̄o. nā ⁊ an̄qͣ eēt ep̄i erant ciuitates. ⁊ poſtmoduꝫtꝑe p̄mitiue eccl̓ie fuit ſtatutū ut ep̄i nō ꝯſtituerentur īmodicis ciuitatibus ⁊ nō populoſis neqꝫ ī caſtris autuillis ſꝫ ſolū ī ciuitatibus magnis ⁊ populoſis. ut dic̄tex. in. c. ep̄i. lxxx. di. ⁊ ī. c. i. jͣ. de p̓ui. q̄ iura clariſſimeꝓbāt ꝙ ad eē ciuitatis nō reqͥrit̉ ꝙ ibi ſit ep̄s. ſed bn̄preſūptio ē ꝙ ubi nō fuit ſedes ep̄alis ꝯſtituta n̄ erattūc magna ciuitas. ⁊ uide qd̓ noͣ. Io. an. in. c. ſi ciuitas de ſen: ex. li. vj. ¶ Nō ibi urbiuꝫ. ꝙ q̄libet ciuitaspōt appellari urbs. ꝓ hoc tex. in. l. ij. ff. de v̓. ſig. ⁊ uide etymologiā huiꝰ uocabuli. ī. l. pupillus. ī. §. urbs.ff. de v̓ .ſi. ꝙꝙͣ appellatione urbis ī genere ꝑ excellentiaꝫ intelligit̉ de Roma. ut ī. §. ſꝫ quotiēs. inſti. de iure naturali. ¶ Nō ibi ī ſuis dioceẜ. ꝙ appellatiōe dioceſis uenit ciuitas. nā h̓ ſi nō ꝯprehenderet̉ ciuitas ſeq̄ret̉ ꝙ ep̄s nō hr̄et ptātē ī ciuitate qd̓ ē abſurdū. ſilecolligit̉ ī. c. unico de re. ꝑmu. li. vj. ī ꝯriuꝫ facit. c. Rodulphus de ℟p. Hoſti. dicit ꝙ ī ſtatutis ꝯſtōnibus ⁊pͥuil̓. appellatōe dioceſis uenit ciuitas. ſecus ī ℟ptisꝯtētioſis ut ī ꝯͣrio. ⁊ lꝫ doc. h̓ trāſierīt cū eo tn̄ mirandū ē de hoc dicto. nā potius diuerſificat caſus ꝙ reddat rōneꝫ diuerſitatis ſi .n. ob odiū reſcriptoꝝ ꝯtīgitreſtictio. ut ī. d. c. Rodulphus. ⁊ idē ⁊ fortiꝰ poſſet cōtingere in ſtatutis penalibus odioſis deuiātibus a iure cōi ⁊ idē ī pͥuilegijs odioſis. ⁊ iō dic meliꝰ ī hac maut dixi in. d. c. Rodulphus. ¶ Nō ibi adulteria. tex.nō. quē ſepius ſoleo allegare. ꝙ ep̄us pōt ſuꝑ adulterijs ꝓcedere etiā ꝯͣ laicos. nā tex. h̓ nō reſtrīgit ad clericos. nā de clericis nullū fuiſſet dubiū ſꝫ loqͥtur gnaͣliter ī tota dioceſi. ⁊ iō dico ꝙ locus ē preuētioni īter iudicem eccleſiaſticum ⁊ ſecularem nā ⁊ ſecularis de h̓delicto cognoſce̓ pōt. ut ī. c. rex dꝫ. xxiij. q. v. ⁊ ī. c. tuede ꝓcu. ⁊ hoc facit ꝯͣ opi. Io. an. ī. c. fi. de fo. compe.li .vj. ubi dixit ꝙ adulteriū ē crimē eccl̓iaſticū quatenꝰagit̉ ad ſeparationē tori mr̄imonialis. ſed ſi uis ſaluare iſtud dictū dicas ꝙ nunc ē eccl̓iaſticum merum .i.
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten