Druckschrift 
Expositio super tertia, quarta, et parte quintae fen IV. libri Avicennae
Seite
7v
Einzelbild herunterladen
 

De cura.III.Fen

mēbrum cōuertitur ad mortē putrefactionem: aut vincitur a natura: hoc dupliciter .ſ. cōplete: tūc maͣ reſoluit̉ total̓r: aut incōplete: tunc ꝓcedit via reſolutionis:tunc reſoluit̉ ſubtile groſſuꝫ induratur: aut ꝓcedit viadigōnis: tunc cōuertitur ad ſaniem. Et ſcias non ſubmerſit naturammateria non peruenit ex ea apoſtema: reſpirat per ignem eius quod apparetexter ius.CHic Aui. reddit cām quare ap̄a ꝯuertit̉ ad morteꝫ corruptionē mēbri. Et dicit. Et ſcias ſubmergit .i.dum non vincit naͣ maͣm .ſ. ap̄atis non ꝓuenit ex ea .ſ. maͣapa .i. collectio ſaniei: ſupple nec reſpirat .i. nec ēt reſoluitur per poros: ignē eiꝰ qd̓ aꝑꝑet exteriꝰ .i. oꝑationēmedicine cal̓e que apponit̉ exteriꝰ. vn̄ lege ignē .i. calorem eius .i. medicine que apponit̉ exteriꝰ: ſꝫ ſupple talis maͣ ꝑducit ad mortē mēbri putrefactionem: qꝛ ſi ma reſoluit̉: nec ꝓducit ſaniē: ꝯuertit̉ ad putrefactionem. Et notādū hic īuenit̉ duplex lr̄a: vna que dicit natura maͣm: tūc exponit̉ ſicut dictuꝫ eſt .ſ. on̄dit cām qͣreap̄a ꝯuertit̉ ad putrefactionē: qꝛ naͣ vincit maͣꝫ: ſedpotius maͣ naͣꝫ ſit inde ſanies nec reſoluit̉: ſꝫ putrefit corrūpit̉ mēbrū. Alia lr̄a īuenit̉ que dicit naͣꝫ maͣ: tūctalis erit ītellectꝰ: Et ſcias maͣ .i. maͣ vincat naturamaliqͦ total̓r maͣ a naͣ: tūc facit īde ap̄a .i. collectio ſaniei: quare ī terminatiōe apatis ad ſanieꝫ aliqͦvincit̉ naͣ a maͣ total̓r. Et pro ſed: ſed talis materia reſpirat .i. reſoluit̉ ignē. Et ſic exponēdo Aui. reddit cām reſolutiōis ap̄atis: qꝛ qn̄ maͣ non vincit naͣm aliqͦ: ſꝫ total̓r vincit̉ maͣ: tūc facit ſaniē: ſed reſoluit̉. Credo pͥmālr̄aꝫ meliorē. Ulteriꝰ notādū hoc qd̓ dicit igneꝫeius qd̓ aꝑꝑet exteriꝰ pōt referri ad oꝑationē medicine:vt qꝛ maͣ reſoluat̉ calore medicine quē calorē vocat ignē. Uel pōt exponi ſic referat̉ ſolū ad comꝑatione nature ſic exponēdo: reſpirat .i. reſoluit̉ per poros exteriores ad modū ignis: qꝛ cuꝫ materia qn̄ reſoluit̉: ſubtile eleuatur in vaporē cōuertitur in ignem. Et ſcias qn̄ vicinant̉ puſtule demenuliati indicat demenul malignū.CHic vt dcm̄ ē Aui. ponit quoddā ſignū apatis maligniſcꝫ ꝓnoſticū flegmōis maligni dicit: Et ſcias qn̄ vicinant̉ .ſ. multe puſtule: qꝛ pͥmo oriat̉ vna iuxta illaꝫ alia ſic multe ī numero: īdicāt .n. ⁊c̄. dumelati .i. ad modumcarbūculi īdicāt adumul malignū .i. carbūculū venenoſum malignuꝫ. Et ille plures puſtule ſignificant ſupermultitudinem materie malignitatem ipſius: ſunt ſicut dumul magne malitie. Et opꝫ vt ī potu tribuatur habēti ap̄ata interiora aqua endiuie aqua ſolatricum medulla caſſie fiſtule.¶Hic determinat de flegmone practice: diuidit̉ in duas:quia primo ponit quādam curam incidentem cōmunēin cura apoſtematum calidoꝝ interiorum: ſecūdo ꝓſeꝗtur curā flegmonis exterioris de quo pͥncipal̓r ē hic intētio. ibi accidit flegmō.) Sed tu dices quō ponithic curā ap̄atū īterioꝝ cal̓oꝝ determinet diffuſe de cura ipſoꝝ ī lib. Dico bene ꝓpͥe principalis ītentioAui. eſt d̓terminare de apatibꝰ exterioribꝰ: diffuſe determinat de īterioribꝰ in tertia: qd̓ hic dicit de ap̄atibꝰinterioribus incidētaliter dicit: ſoluꝫ dicit hic nobisvt reducat̉ nobis in memoria determinatio de ipſis factain vt illuc pro cura recurramus: vt ēt on̄dat illd̓ qd̓hic ſequit̉ ſit de cura flegmōis exterioris iterioris: ideo de eo qd̓ hic dicit Auicen. hic de illis expono.

Et ſi ꝗs vult curā ip̄oꝝ complete: recurrat ad librū tertium: vbi ſufficienter dictum eſt de ipſis.Cap̄. De cura phlegmonis.Um accidit flegmō a pͥmitiua deeſt ꝗn aut primitiua eiꝰveſtigiuꝫ inueniat mūdificationēcorporis aut repletionem. In iſto capl̓o Aui. ꝓſeꝗtur de cura flegmonis accn̄tis inexterioriibꝰ corꝑis. Et diuidit̉ in duas ẜꝫ flegmon pōtaccidere duplici cāe .ſ. pͥmitie an̄ti. Prīo pōit curā ip̄ius qn̄ ē a pͥmitiua. qn̄ accidit a an̄te. ibi. (Cumaūt eſt an̄s.) pͥma in duas. flegmon accn̄s a pͥmitiua ꝯſiderat̉ dupl̓r. vnoº vt obuiet corꝑi md̓o. alioº vt obuiet corꝑi pletorico. Prīo ponit Aui. illā diuerſitatē flegmōis accn̄tis a talibꝰ cauſis pͥmitiuis. ponit curā eiꝰ ẜꝫiſtā diuerſitatē. ibi: ( ſi obuiet.) Quid dicat pͥº: patet. dubitatio. videt̉ enim debeatHed HICaitendi ī cura flegmōis diuerſificatio penes cauſaꝫ primitiuam penes cauſam antecedentem. Primo quia Almanſor Raſis ponit curaꝫ flegmonis: tamē non docet diuerſificare curaꝫ penes hascās. Iterū ēt Gal̓. ī tegni. docet diuerſificare curā penes iſtas cās. Itē. Gal̓. ī. 13. de īge. ſāi. vbi pōit curā apatis docet diuerſificare curā penes has cās. PretereaGal̓. vr̄ velle de īgēio ſani. a cauſis pͥmitiuis ſitbn̄ ſumere curatiōis īgeniū. vn̄ iſte ſuꝰ textꝰ eſt: Dico nihil pͥmitiuū ſignificationē curatiōis oſtēdere. fruſtra vr̄ponere diuerſitatē curatiōis in flegmōe penes cām pͥmitiuam antecedentem.ē Alyabas ī de diſpōne regali. EtIN OPPONu AuI. I. ī canōe fe 4d caº̓ d cura apoſtematū: ponūt diuerſitate in curatiōe flegmonispenes iſtas cauſas.dicere breuit̓ vnica reAd hec poſſumus poniōe ad obieciacauſa primitiua non diuerſificat curā: nec ab ip̄a ſumitucuratiōis īgeniū pͥº ſe vt dic̄ Gal̓. p̄allegato loco: ſꝫpͥmitiua vt ibidē dicit: facit ad cognitiōeꝫ aliqn̄ morbi. vputa qn̄ morbus non eſt in ꝓpatulo. ex ꝯn̄ti facit ad curam. tunc eſt fruſtra de cauſis pͥmitiuis inꝗrere in curatiōe immo eſt vtile: ſicut apparebit in vulneribꝰ capitiscuꝫ fractura cranei. ibi .n. qn̄ non apparet ad ſenſum fractura cranei dubitamus de ipſo: tunc inquirere de caſis pͥmitiuis eſt vtile: ſed qn̄ apparet fractura ad ſenſurtunc inquirere de cauſis pͥmitiuis nihil ꝯfert ad curā.ideo dicit Gal̓. ī capº p̄dicto oꝫ ſcire pͥmitiuaꝫ: eoaliqn̄ dat adiutoriū ad cognoſcendū morbū. Sed ſi locmorbi ſit in ꝓpatulo vt poſſimꝰ ſenſual̓r cognoſcere: tūc eſt neceſſe cāꝫ pͥmitiuā cognoſcere. vn̄ dico hic ad propoſitū inquirere hic de pͥmitiua eſt quoddā ſignuꝫdiſpōis corꝑis: qꝛ pͥmitīa obuiare p̄t corꝑi mūdo corpori repleto: ſꝫ a an̄te fit ſolū apa in corpore mūdo.Unde ap̄a fiens a an̄te neceſſario fit in pctō hūoruꝫ inqꝛ al̓r curamꝰ apa accn̄s corꝑi mūdo: al̓r corꝑi repleto.Unde ſi poſſumus ſcire qn̄ corpꝰ eſt mūdū vl̓ īmūddumabſqꝫ ꝯſideratōe cauſe pͥmitiue: tūc de ea inꝗrere foret inutile: ſꝫ hoc aliqn̄ ſciri pōt niſi ꝯſiderationē cauſe primitiue. inutile eſt de eis aliqn̄ inꝗrere: qꝛ ap̄a pōteuenire corꝑi mūdo niſi a pͥmitiua. vn̄ ſi ap̄a aduenit a pͥmitiua iaꝫ ſtatī: ſcio ibi peccāt hūores aliquomodo. Et ideo Aui. Alya. docēt ꝯſiderare cauſā primitiuā. Et ꝓpter hoc eadeꝫ eſt cura quodāmodo apatis: qd̓fit a pͥmitiua que īuenit corpꝰ repletū eiꝰ qd̓ accidita cauſa an̄ti ẜm qd̓ aꝑꝑet Aui. cāone fen. caº de curatōne apatū: qꝛ in vtroqꝫ debemus purgare: poſtea de-