De cura.III.Fen
mēbrum cōuertitur ad mortē ⁊ putrefactionem: aut vincitur a natura: ⁊ hoc dupliciter .ſ. cōplete: ⁊ tūc maͣ reſoluit̉ total̓r: aut incōplete: ⁊ tunc ꝓcedit via reſolutionis: ⁊tunc reſoluit̉ ſubtile ⁊ groſſuꝫ induratur: aut ꝓcedit viadigōnis: ⁊ tunc cōuertitur ad ſaniem.¶ Et ſcias ꝙ dū non ſubmerſit naturammateria non peruenit ex ea apoſtema:⁊ reſpirat per ignem eius quod apparetexter ius.CHic Aui. reddit cām quare ap̄a ꝯuertit̉ ad morteꝫ ⁊ corruptionē mēbri. Et dicit. ¶ Et ſcias ꝙ dū nō ſubmergit .i.dum non vincit naͣ maͣm .ſ. ap̄atis non ꝓuenit ex ea .ſ. maͣapa .i. collectio ſaniei: ſupple nec reſpirat .i. nec ēt reſoluitur per poros: ⁊ ꝑ ignē eiꝰ qd̓ aꝑꝑet exteriꝰ .i. ꝑ oꝑationēmedicine cal̓e que apponit̉ exteriꝰ. vn̄ lege ꝑ ignē .i. ꝑ calorem eius .i. medicine que apponit̉ exteriꝰ: ſꝫ ſupple talis maͣ ꝑducit ad mortē mēbri ⁊ putrefactionem: qꝛ ſi manō reſoluit̉: nec ꝓducit ſaniē: ꝯuertit̉ ad putrefactionem.¶ Et notādū ꝙ hic īuenit̉ duplex lr̄a: vna que dicit natura maͣm: ⁊ tūc exponit̉ ſicut dictuꝫ eſt .ſ. ꝙ on̄dit cām qͣreap̄a ꝯuertit̉ ad putrefactionē: qꝛ dū naͣ nō vincit maͣꝫ: ſedpotius maͣ naͣꝫ nō ſit inde ſanies nec reſoluit̉: ſꝫ putrefit⁊ corrūpit̉ mēbrū. Alia lr̄a īuenit̉ que dicit naͣꝫ maͣ: ⁊ tūctalis erit ītellectꝰ: Et ſcias ꝙ maͣ .i. ꝙ maͣ vincat naturamaliqͦ mō ⁊ nō total̓r maͣ a naͣ: ⁊ tūc nō facit īde ap̄a .i. collectio ſaniei: quare ī terminatiōe apatis ad ſanieꝫ aliqͦ mōvincit̉ naͣ a maͣ total̓r. Et pro ſed: ſed talis materia reſpirat .i. reſoluit̉ ꝑ ignē. Et ſic exponēdo Aui. reddit cām reſolutiōis ap̄atis: qꝛ qn̄ maͣ non vincit naͣm aliqͦ mō: ſꝫ total̓r vincit̉ maͣ: tūc nō facit ſaniē: ſed reſoluit̉. Credo pͥmālr̄aꝫ eē meliorē. ¶ Ulteriꝰ notādū ꝙ hoc qd̓ dicit ꝑ igneꝫeius qd̓ aꝑꝑet exteriꝰ pōt referri ad oꝑationē medicine:vt qꝛ maͣ reſoluat̉ calore medicine quē calorē vocat ignē.¶ Uel pōt exponi ſic ꝙ referat̉ ſolū ad comꝑatione nature ſic exponēdo: reſpirat .i. reſoluit̉ per poros exteriores ad modū ignis: qꝛ cuꝫ materia qn̄ reſoluit̉: ſubtile eleuatur in vaporē ⁊ cōuertitur in ignem.¶ Et ſcias ꝙ qn̄ vicinant̉ puſtule demenuliati indicat demenul malignū.CHic vt dcm̄ ē Aui. ponit quoddā ſignū apatis maligniſcꝫ ꝓnoſticū flegmōis maligni ⁊ dicit: Et ſcias ꝙ qn̄ vicinant̉ .ſ. multe puſtule: qꝛ pͥmo oriat̉ vna ⁊ iuxta illaꝫ alia⁊ ſic multe ī numero: īdicāt .n. ⁊c̄. dumelati .i. ad modumcarbūculi īdicāt adumul malignū .i. carbūculū venenoſum ⁊ malignuꝫ. Et ille plures puſtule ſignificant ſupermultitudinem materie ⁊ malignitatem ipſius: ⁊ iō ſunt ſicut dumul magne malitie.¶ Et opꝫ vt ī potu tribuatur habēti ap̄ata interiora aqua endiuie ⁊ aqua ſolatricum medulla caſſie fiſtule.¶Hic determinat de flegmone practice: ⁊ diuidit̉ in duas:quia primo ponit quādam curam incidentem ⁊ cōmunēin cura apoſtematum calidoꝝ interiorum: ſecūdo ꝓſeꝗtur curā flegmonis exterioris de quo pͥncipal̓r ē hic intētio. 2ª ibi Cū accidit flegmō.) ¶ Sed tu dices quō ponithic curā ap̄atū īterioꝝ cal̓oꝝ cū determinet diffuſe de cura ipſoꝝ ī 3º lib. Dico ꝙ bene ꝓpͥe ⁊ principalis ītentioAui. eſt h̓ d̓terminare de apatibꝰ exterioribꝰ: ⁊ diffuſe determinat de īterioribꝰ in tertia: ⁊ qd̓ hic dicit de ap̄atibꝰinterioribus incidētaliter dicit: ⁊ ſoluꝫ dicit hͦ hic nobisvt reducat̉ nobis in memoria determinatio de ipſis factain 3º vt illuc pro cura recurramus: vt ēt on̄dat ꝙ illd̓ qd̓hic ſequit̉ ſit de cura flegmōis exterioris ⁊ nō iterioris:⁊ ideo de eo qd̓ hic dicit Auicen. hic de illis nō expono.
Et ſi ꝗs vult curā ip̄oꝝ complete: recurrat ad librū tertium: vbi ſufficienter dictum eſt de ipſis.Cap̄.¶ De cura phlegmonis.Um accidit flegmō a cā pͥmitiuanō deeſt ꝗn aut cā primitiua ⁊ eiꝰveſtigiuꝫ inueniat mūdificationēcorporis aut repletionem.¶ In iſto capl̓o Aui. ꝓſeꝗtur de cura flegmonis accn̄tis inexterioriibꝰ corꝑis. Et diuidit̉ in duas ẜꝫ ꝙ flegmon pōtaccidere duplici cāe .ſ. pͥmitie ⁊ an̄ti. Prīo gͦ pōit curā ip̄ius qn̄ ē a cā pͥmitiua. 2º qn̄ accidit a cā an̄te. 2ª ibi. (Cumaūt cā eſt an̄s.) pͥma in duas. nā flegmon accn̄s a cā pͥmitiua ꝯſiderat̉ dupl̓r. vnoº vt obuiet corꝑi md̓o. alioº vt obuiet corꝑi pletorico. Prīo gͦ ponit Aui. illā diuerſitatē flegmōis accn̄tis a talibꝰ cauſis pͥmitiuis. 2º ponit curā eiꝰ ẜꝫiſtā diuerſitatē. 2ª ibi: (Ꝙ ſi obuiet.) Quid dicat pͥº: patet.Ꝙ dubitatio. videt̉ enim ꝙ nō debeatHed HICaitendi ī cura flegmōis diuerſificatio penes cauſaꝫ primitiuam ⁊ penes cauſam antecedentem. ¶ Primo quia Almanſor ⁊ Raſis ponit curaꝫ flegmonis: ⁊ tamē non docet diuerſificare curaꝫ penes hascās. ¶ Iterū ēt Gal̓. ī tegni. n̄ docet diuerſificare curā penes iſtas cās. ¶ Itē. Gal̓. ī. 13. de īge. ſāi. vbi pōit curā apatis n̄ docet diuerſificare curā penes has cās. ¶ PretereaGal̓. vr̄ velle 4º de īgēio ſani. ꝙ a cauſis pͥmitiuis nō ſitbn̄ ſumere curatiōis īgeniū. vn̄ iſte ſuꝰ textꝰ eſt: Dico gͦ nihil pͥmitiuū ſignificationē curatiōis oſtēdere. fruſtra gͦ vr̄ponere diuerſitatē curatiōis in flegmōe penes cām pͥmitiuam ⁊ antecedentem.ē Alyabas ī de diſpōne regali. EtIN OPPONu AuI. I. ⁊ ī pº canōe fe 4d caº̓ d cura apoſtematū: ꝗ ponūt diuerſitate in curatiōe flegmonispenes iſtas cauſas.dicere breuit̓ vnica reAd hec poſſumus poniōe ad obiecia ꝙcauſa primitiua non diuerſificat curā: nec ab ip̄a ſumitucuratiōis īgeniū pͥº ⁊ ꝑ ſe vt dic̄ Gal̓. p̄allegato loco: ſꝫ cāpͥmitiua vt ibidē dicit: facit ad cognitiōeꝫ aliqn̄ morbi. vputa qn̄ morbus non eſt in ꝓpatulo. ⁊ ex ꝯn̄ti facit ad curam. tunc nō eſt fruſtra de cauſis pͥmitiuis inꝗrere in curatiōe immo eſt vtile: ſicut apparebit in vulneribꝰ capitiscuꝫ fractura cranei. ibi .n. qn̄ non apparet ad ſenſum fractura cranei ⁊ dubitamus de ipſo: tunc inquirere de caſis pͥmitiuis eſt vtile: ſed qn̄ apparet fractura ad ſenſurtunc inquirere de cauſis pͥmitiuis nihil ꝯfert ad curā. ⁊ideo dicit Gal̓. ī 2º capº p̄dicto ꝙ oꝫ ſcire pͥmitiuaꝫ: eo ꝙaliqn̄ dat adiutoriū ad cognoſcendū morbū. Sed ſi locmorbi ſit in ꝓpatulo vt poſſimꝰ ſenſual̓r cognoſcere: tūcnō eſt neceſſe cāꝫ pͥmitiuā cognoſcere. vn̄ dico hic ad propoſitū ꝙ inquirere hic de cā pͥmitiua eſt quoddā ſignuꝫdiſpōis corꝑis: qꝛ cā pͥmitīa obuiare p̄t corꝑi mūdo ⁊ corpori repleto: ſꝫ a cā an̄te fit ſolū apa in corpore nō mūdo.Unde ap̄a fiens a cā an̄te neceſſario fit in pctō hūoruꝫ inqꝛ al̓r curamꝰ apa accn̄s corꝑi mūdo: ⁊ al̓r corꝑi repleto.Unde ſi poſſumus ſcire qn̄ corpꝰ eſt mūdū vl̓ īmūddumabſqꝫ ꝯſideratōe cauſe pͥmitiue: tūc de ea inꝗrere foret inutile: ſꝫ hoc aliqn̄ ſciri nō pōt niſi ꝑ ꝯſiderationē cauſe primitiue. ⁊ iō inutile eſt de eis aliqn̄ inꝗrere: qꝛ ap̄a nō pōteuenire corꝑi mūdo niſi a cā pͥmitiua. vn̄ ſi ap̄a nō aduenit a cā pͥmitiua iaꝫ ſtatī: ſcio ꝙ ibi peccāt hūores aliquomodo. Et ideo Aui. ⁊ Alya. docēt ꝯſiderare cauſā primitiuā. Et ꝓpter hoc eadeꝫ eſt cura quodāmodo apatis: qd̓fit a cā pͥmitiua que īuenit corpꝰ repletū ⁊ eiꝰ qd̓ accidita cauſa an̄ti ẜm qd̓ aꝑꝑet ꝑ Aui. pº cāone fen 2ª. caº de curatōne apatū: qꝛ in vtroqꝫ debemus purgare: poſtea de-