ꝓpͣctate uel ī poſſeſſiōe. dic ut pleniꝰ noͣ. ī. d. c. cū ſuꝑubi ē ꝓpͥa maͣ iſtiꝰ arti. ⁊ ī. c. pe. e. ti. Tractat ēt Inn.h̓ qͦ iure petit̉ ſubiectio. ⁊ an̄ ⁊ qn̄ ī iſtꝭ īcorꝑalibꝰ poſſit ſubiectꝰ noīare dn̄ꝫ ī iudicio ita ꝙ poſſit ꝓcedi ꝓuthr̄ ī. c. qm̄. ī. §. ꝙ ſi ſr̄ rebꝰ ut lit. n̄ ꝯt. ⁊ ī. l. ij. C. ubi īrē act. d̓ qͦ uideaſ h̓ pl̓ne ꝑ eū ⁊ int̓ cetera dic̄ ꝙ ſubiectꝰ ꝯuētꝰ ſr̄ ſubiectōe quā aliꝰ poſſidꝫ ī eū n̄ pt̄ noīaredn̄ꝫ ī iudicio ad h̓ ut illo nō ueniēte det̉ actori v̓a poſfeſſio. qꝛ ſubiectꝰ nō hꝫ facultatē trāſferēdi poſſeſſionē ſubiectiōis. īmo peccat ille qui a ſubiecto alteriꝰ recipit obediētiā. xvi. q. iij. c. placuit. quod bene noͣ.Hod ſupe̓ cerdotes q̄ ſūt diohis. Abbas ⁊ ſaceſani ep̄i ad eiꝰ ſynodū uenire ⁊ ſibi obedire ꝯpelli pn̄t ꝑ cēſurā eccleſiaſticā. pͥº ponit deciſū exordiū. 2º dictū cū īcluſa limitatōe. ⁊ dictū ēibi abbates. limitatio ibi dūmō. ¶ Nō. pͥª ꝙ ſacerdotes dioceſis tenēt̉ ire ad ſinodū ep̄alē. ⁊ ītelligit Io.an. de ſacerdotibꝰ hn̄tibꝰ curā. qꝛ nō hn̄tes curā nonſubijciūt̉ legi dioceſane cū n̄ hēant eccl̓ias qͦꝝ rōne teneāt̉ ad cathedraticū ⁊ ad qͣrtā d̓cimaꝝ ⁊ ſi. ut ī. c. ꝯqͣrēte. sͣ. de offi. or. ⁊ ꝑ h̓ ur̄ ſentire Io. an. ꝙ n̄ hn̄tescurā n̄ tenēt̉ ire ad ſynodū ep̄alē. h̓ dictū mihi plꝫ ſiī ſynodo eēt agitādū aliqͥd ꝯcernēs aīaꝝ curā uel eccl̓aꝝ ſtatū. ſecꝰ puto ſi uellet ꝓcedere ad reformationēmoꝝ. ul̓ ad aliqͥd ſtatuēdū ꝯcernēs totū cleꝝ. nā tuncoēs cl̓ici ciuitatꝭ ⁊ dioceẜ tenēt̉ ire ita tn̄ ꝙ eccl̓ijs nonſubtrahat̉ diuinū offm̄ ꝓ hͦ. c. fi. xviij. di. ubi ꝓbat̉ ꝙēt laicos pōt ep̄s ad ſynodū uocare. ⁊ ſic pōt ītelligiInn. ī. c. graue d̓ p̄bē. ubi dic̄ ꝙ cūctꝰ clerª dioceẜ ⁊ ciuitatꝭ dꝫ uenire ad ſynodū ep̄alē. ¶ 2º noͣ. ibi aliqͥd ſtatuēdū ⁊c̄. ꝙ ep̄s n̄ pt̄ aliqͥd ſtatue ꝯͣ canones ēt in ſynodo. ⁊ ad h̓ quotidie allegat̉ iſte tex. fac̄. c. īſtitutꝭ. xxv. q. ij. uid̓ pl̓ne ꝑ Io. an. ī. c. fi. d̓ oſ. archipͥſ. ⁊ in. c.ul. d̓ ap. li. vi. ⁊ ꝑ fe. ꝯſi. xvij. ſecꝰ ī laicꝭ. nā ipſi pn̄tſtatuē ꝯͣ leges īꝑatorꝭ. d̓ qͦ dicēdū ut le. ⁊ nō. ī. l. oēsppl̓i. ff. d̓ iuſ. ⁊ iu. Pº noͣ. ꝙ ſic̄ pn̄t ſubditi ꝯpelli uenire ad ſynodū ep̄ale ſic ⁊ ep̄i ꝯpelli pn̄t ut ueniant adꝯciliū ꝓuīciale. xviij. di. ꝑ to. ⁊ id̓ dicēdū d̓ ꝯcilio gn̄ali qd̓ fac̄ papa ex uni v̓ſo. īmo qͥlibꝫ ep̄s iurat ī ꝯſecratiōe ſua ire ad ꝯciliū ꝑſonal̓r niſi fuerit īpeditꝰ canōico īpedimēto. ut ī. c. ego. .n. d̓ iureiū. ¶ In glo. i. ī fi.nō. gl. ⁊ eā ur̄ ſeq̄ Inn. dicēs ꝙ ſi abbates hn̄t ppl̓ꝫ ītelligo ſubiectū ep̄o tenēt̉ ire ad ſynodū ⁊ ad oīa aliaobligāt̉ q̄ ſūt d̓ lege dioceſana queadmōꝫ ⁊ alie eccl̓ieſeculares. un̄ ẜm eū tenēt̉ hr̄e ī monaſterio cathedrāubi ep̄s poſſit ꝓ libito p̄dicar̄ ppl̓o. Itē tenēt̉ ad qͣrtādecīaꝝ ⁊ funeraliū ꝓut alij curati ut pleniꝰ dixi ī. c. dilectꝰ de off. or. Hug. tn̄ dixit ꝙ ēt ſi n̄ hn̄t ppl̓m tenēt̉ire ad ſynodū cū aſtrīgāt̉ ꝯſtitutōibꝰ ſynodalibꝰ ut h̓ īfi. ⁊. xviij. di. c. fi. Hoſt. dixit ꝙ ſynodꝰ ē mixti iurꝭ. nāreſpectu ꝯuocatōis ē de lege dioceſana ⁊ iō abbatesn pn̄t ꝯpelli uenire niſi ſubſit cā rōnabilis. ut ī. c. ep̄salle. ī gl. ſꝫ reſpectu eoꝝ q̄ ſtaiuūt̉ ī ſynodo n̄ ē d̓ legodioceſana ſꝫ d̓ lege iuriſditiōis qꝛ ad iuriſditionē ꝑtinet ſtatuē ⁊ ſtatutꝭ obedire. ſꝫ ſi abbates ſūt exēpti nōtenet̉ ire ad ſynodū niſi habeāt capellas hn̄tes ppl̓ꝫ.na tūc rōe capellarū tenēt̉ uenire. ut ī. c. ex ore d̓ pui.Abbas limitat h̓ dictū qn̄ abbas exēptus ꝑ ſe exercetcura capellaꝝ. ſi āt ꝑ capellāos tc̄ ſatꝭ ē ꝙ ip̄i capellāiuadat ⁊ h̓ cōiꝰ ⁊ v̓iꝰ. ẜꝫ p̄dicta limita tex. in. c. nimisde exceſ. p̄la. ubi dr̄ ꝙ religioſi n̄ tenēt̉ ire ad ſynodūep̄ale. dꝫ enī ītelligi aut de exēptis aut qn̄ ꝯgregat̉ exfacili cā ul̓ ītelligat̉ ī ipſis religioſis īferioribꝰ. ſecꝰ ī corū prelatꝭ qꝛ tūc dꝫ fieri diſtīctio d̓ qͣ. sͣ. ⁊ predicta noͣ.¶ Ultīo op. ꝯͣ tex. ī eo ꝙ dr̄ ꝙ iſti tenēt̉ uēire ad ſynodū niſi ep̄s uelit aliqͥd ſtatuē ꝯͣ canōes. nā h̓ ur̄ ſine effectu cū nō poſſint ſubditi diuinare qͥd uelit ep̄sīſynodo ſtatue̓. ⁊ ſic limitatio qͦ h̓ ponit̉ nunꝙͣ hēbiteffectu. So. ẜm Inno. pt̄ enim tex. intelligi cū ep̄s intitatione expreſſit cauſam non licitam. idem ſi nonexp̄ſſiſſꝫ ſꝫ notorie ꝯſtabat ꝙ ep̄s ꝯgregabat ſynodūut aliqͥd diſpone̓t ꝯͣ canones. Et nō bn̄ hoc dictū ꝙn̄ tenent̉ ſubditi obedire p̄lato ſeu ire ad ſynodū qn̄notoriū ē ꝙ ob cāꝫ iniuſtā fit ꝯgregatō. ſil̓e noͣ. Inn.ī. c. ij. de dila. ubi dicit ꝙ ſi ī citatōe expͥmit̉ cā iniuſtauel de iniuſticia notorie ꝯſtat nō tenet̉ citatꝰ ꝯꝑere qd̓noͣ. uide etiā Inno. ī. c. inqͥſitioni. de ſē. ex. ubi dic̄ ꝙn̄ tenet̉ qͥs obedire etiā pape qn̄ mādatū ſuū ē ꝯͣ deūul̓ timet̉ ſcādalū futuꝝ ul̓ 3º ſupple ad lr̄aꝫ ibi ad ſynodū uenire ⁊ ſtatutis obedire. ⁊ tūc recte ſubijcit̉ ꝙ poteſt eos excōicare niſi aliquid ſtatuerit cōtra canones⁊ quelibet expoſitio eſt bona.Vm ī eccleſijsCanōici regulares inobediētes pͥori ſuo ꝑ ip̄m excōicari pn̄t. ⁊Iſi fuerit incorrigibiles de fratrū ꝯſortio expelli debet: pͥmo narrat factū. 2º dat iudices ibi iōqꝫ.prīa fac̄ tria. nā pͥº ponit̉ pape mādatū. 2ª rebellio qͣtuor canonicoꝝ ⁊ ipſoꝝ excōicatio ibi cūqꝫ. 3º ipſoruꝫabſolutio ⁊ p̄ceptū eis factū. ibi cū igit̉. ¶ Nō pͥª ibi ihis q̄ ad eū ꝑtinēt. ꝙ ſubditi etiā regulares n̄ tenerētur obedire eoꝝ p̄lato niſi ī his qͦ ad eū ꝑtinent. ſi ergo p̄ceptū eēt ꝯͣ deū ul̓ excedēt limites officij ſui nō tenētur ſibi obedire. de qª uide qd̓ noͣ. Inn. ī. c. ad anres de tē. or. fac̄. xi. q. iij. c. qͥ reſiſtit. ⁊. c. iulianꝰ I 2nō ꝙ pͥor regularis hꝫ correctionē ⁊ iuriſditione ī canonicos ſuos regulares ⁊ pōt eos excōicare exigenteꝯtumacia. ⁊ tene mēti iſtū tex. exqª potes collige ꝙ p̄latus citra ep̄m hꝫ ptātē excōicādi ſubditos. fac̄ qd̓ dixi ī. c. cū ab eccl̓iaꝝ. sͣ. de offi. or. ⁊ ī. c. ſic̄. jͣ. de ſimo.2º potes collige̓ ꝙ ubi mōaſteriū regit̉ ꝑ pͥorē ē ibipor in exercēda iuriſditōe loco abbatis. ad h. c. fi. deſta. re. ¶ Itē noͣ iūcta glo. i. ꝙ etiā regulares pn̄t cōpelli ad ꝓmittēdū obediētiā eoꝝ p̄lato ꝑ iuramētū ſipͥus reddiderūt ſe ſuſpectos ul̓ ꝯtumaces ī obediētiap̄ſtāda. ⁊ ꝑ hūc tex. doc. idē uoluerūt debē obſeruariī clericꝭ ſcl̓aribꝰ curā nō hn̄tibꝰ. ut ſi aliqn̄ reſtiteruntobedire ſuo p̄lato pn̄t ꝯpelli ad iurādū obediētiā utdixi poſt eos. sͣ. eo. legebat̉. ¶ Itē noͣ ꝙ ſcpͥtis p̄latorū credit̉ cū agit̉ d̓ modico piudicio. ¶ Ultīo nō ꝙ ſiregulares n̄ pn̄t ꝯſtrigi ꝑ ceſurā eccl̓iaſticā pn̄t expellia ꝯſortio fratrū. ītelligūt tn̄ doct. ꝙ debēt detrudi incarcerē ita ꝙ excludant̉ ab alioꝝ ꝯſortio qꝛ nō ſtabūtcū alijs ī dormitorio ul̓ refectorio. nō aūt debēt excludi a monaſterio al̓s daret̉ eis maͣ uagādi. ⁊ uolēs excludi a monaſterio facēt ſe īobediētē ⁊ ſic daret̉ occaſio mali. ꝯͣ. c. quāto ad fi. d̓ diuor. ⁊ ī. c. fi. de regu. deqͦ dic ut ibi noͣ. ¶ In gl. i. ī. fi. dic̄ Phi. ꝙ ibi loq̄turtex. de n̄ ſuſpectꝭ. idē Hoſt. dicēs ꝙ ibi ad obediētiā ſeultraneos .i. uolūtarios offerebat ut. sͣ. latiꝰ dixi ¶ Ingl. iij. ibi qd̓ nō ē ueꝝ noͣ glo. ur̄ enī ꝙ ꝑ īſtrumētū n̄poſſit ꝓbari crime alicuiꝰ. ſed d̓ hac maͣ dic ut pleniꝰdiſputat Io. an. ſuꝑ regula ſemel d̓ re. iu. li. vj. Et cōclude alit̓. aut enī ex tenore īſtrumēti patet crime itaꝙ directe nō fuit ꝯfectū inſtr̄m ſuꝑ criminc. ⁊ pōt probari crimē ꝑ inſtr̄m. exēplū canonici obligauerunt ſeadīuicē ꝑ inſtr̄m ſuꝑ ꝯiuratōe quā faciebat ꝯͣ ep̄m. ꝑh̓ enī inſtr̄m ſatis ꝓbat̉ ꝯiuratōis crimē ¶Itē poneexēplū ſiqͥs p̄ſtito iuramēto de ueritate rn̄dit ꝯͣria adpoſitōes. nā ipſo facto ꝓbat̉ ꝯͣriū. ut ī. c. cū ī poſitōibꝰde iureiurā. li. vj. ⁊ idē dicēdū ī ſil̓ibus. aut agit̉ de ꝓbatōe directe fiēda. ⁊ tūc aūt īſtr̄m fuit ſepiū ſine ꝯſenſu illiꝰ qͥ dr̄ crimioſus ⁊ n̄ ꝓbat qꝛ al̓s d̓ facili ꝯuīce̓t̉qͥs de crimīe. nec nōriꝰ hꝫ ī h̓ officiū nec teſtes ſcpͥti inīſtr̄o dāt illi fidē qꝛ n̄ credit̉ teſtibꝰ ī p̄iudiciū alteriꝰ niſifuerīt citati ⁊ iurauerīt ī pn̄tia ꝑtis. ut ī. c. ij. d̓ teſti. autiſte qͥ dr̄ crimioſus ꝯſēſit ī īſtr̄o. ⁊ tūc ꝓbat quoad penā cui pt̄ iſte ſe ſubijcē. ad h̓. c. cū dilecti d̓ ele. ⁊. c. pe.d̓ cri. fal. ſꝫ quoad penā cui n̄ pt̄ ſe obligare nō credit̉inſtr̄o qꝛ nemo ē dn̄s mēbroꝝ ſuoꝝ. l. liber hō. ff. adl. aqͦ. ⁊ in. c. contingit el. j. de ſen. ex. Et ſi diccremus
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten