Liber octauus
aliquis actus vel circūſtātia q̄ nō eſt de neceſſitate ſalutis: nec hͦ fiat ex cōtemptu: ſꝫex aliquo defecto feruoris qͥ impeditur interdū ꝑ aliqd̓ veniale pctm̄. vn̄ tunc negligentia nō eſt aliqd̓ pctm̄ mortale ſꝫ veniale: Eccī. vij. De negligētia tua purga te cū¶ Ca. XLIXpaucis.Bedientia nonreſpicit p̄cipientis ſanctitatē ſedauctoritatē. Un̄ ī his qͥ ꝑtinēt adadminiſtrationē eccl̓iaſticarū rerū potiusfuiſſet obediendū pape qͣꝫ Paulo apoſtolo: qd̓ ptꝫ etiā nūc. vnde Paulus dixit ꝙoportet ordinādū ſine crimīe eſſe: vt .xxv.di. §. nunc aūt. Et tn̄ auctoritate pontificūepiſcopi diſpenſare pn̄t in crimine adulterij ⁊ in minoribꝰ. Et hoc qꝛ papa maior eſtpaulo in adminiſtratiōe: vt. xxj. di. §. j. Nāpapa eſt loco Petri: vt. xxiiij. q. j. qm̄ verus. ⁊ ſi ſic vicarius Ieſu xp̄i: vt extra detrāſla. inter corporalia. ⁊ extra vt bn̄ficiaeccl̓iaſtica ſine di. cōfe. vt nr̄m. Petrꝰ autēin adminiſtratione maior fuit paulo: vt. ij.q. vij. puto. xxj. di. in nouo ¶ Itē obediendū nō eſt alicui cōtra mandatū dei. vn̄ ſi apapa aliqd̓ mandatū vel reſcriptū prodiret qd̓ eſſet ꝯtra dictū dei oīno reſpuēduꝫeſſet: vt. xxv. q. j. ſunt qͥdā. qꝛ nedū minorin maiorē ſed ⁊ par in parē nō hꝫ imperiū:vt. ff. de arbitrꝭ. l. nā. ff. ad ſe. cō. trebell̓. l.ille a qͦ. §. tempeſtiuū. Dicta tn̄ xp̄i vel euāgelia papa pōt modificare: ſic̄ illud qd̓ dominus dixit Matth̓. xix. Quos deꝰ cōiunxit hō nō ſeparet. modificat̉ ꝑ ſummū ponficē ſic: Quos deꝰ cōiunxit: ꝯſenſu animorū ⁊ carnis copula. Al̓s ſi pͥmū interueniat nō ſecūdū: ſeparant̉ ꝑ religionis ingreſſum: vt extra de ꝯuerſi. cōiuga. veꝝ. ⁊. c. expublico. Nō ſic ſi aliꝰ cōiugū velit ī domoꝓpria remanere: vt eo. ti. ex parte tua in fi.¶ Item obediētia ꝓ cōi vtilitate iniunctanec ꝓpter hūilitate neqꝫ ꝓpter ꝓpriā incōmoditatē licite recuſat̉. Un̄ ſi platꝰ p̄cipitclerico ſuo ꝙ vadat romā vel al̓s ꝓ negocijs eccleſie: ⁊ ille nō vult obedire dicēs: ꝙalij ſunt ibi magis idonei vel priores eo: hͦinquā excuſatio iniuſta eſt: quia ordo ī legationibꝰ nō ſeruat̉. ff. de lega. ſciendū. §.pęnul. Si autē excuſat ſe ꝙ nō poſſit relinquere curam rei familiaris ⁊ ſine dubio excuſatio iuſta ſi ꝓ vtilitate alicuius ꝑſone
priuate mitteret̉: quia nemo tenetur relinquere ꝓpria negocia pro alienis ſcꝫ priuatis: vt patet. ff. quemadmodum teſta. aꝑi.Sꝫ ⁊ ſi quis ex ſignificatiōibꝰ. C. de teſti.ſi quādo. §. ij. ff. de arbitris. licet. ff. de iu. ſilongius: cum ſuis ſi. Sed ſi mittitur ꝓ cōmuni eccleſie vtilitate non eſt excuſatio iuſta: qꝛ cōmunis vtilitas preferenda eſt priuate: extra d̓ poſtul̓. p̄la. bone. j. Et plurimorum vtilitas vnius vtilitati preferēdaeſt. vij. q. j. ſcias. In auten. de reſti. ⁊ ea q̄pa. in. xj. menſe. §. qͣꝫobrem. Nec enim p̄latus vtilitatem ſuam vtilitati eccleſie p̄ponere debet alioquin obligatur. xij. q. iiij. qͥcunqꝫ. ff. de adminiſtra. tuto. ⁊ curato. ẜmdignitatem. §. j. Nec debet clericꝰ ordinatus occaſione propriorū negocioruꝫ negocia eccleſie relinquere niſi relaxetur licentia impetrata: ar. vij. q. j. preſentiū. ⁊. c. placuit vt veni. ⁊ .xvj. q. j. qui vere. Si enī indiſtincte predicta admitteretur excuſatio:non inueniretur de facili qui munera publica ſubiret. ff. d̓ vaca. ⁊ ex. mune. l. j. circapͥncipiū. Obedire ergo tenetur clericꝰ: ar.C. de epiſco. ⁊ cleri. ſi quis preſbyter. ad fi.ibi ex geſtis negocijs ſubaudi vel gerendis. Niſi poſſit remanendo gratiam obtinere. Si enim ſunt aliqua mūera reipublicę temporalis que excuſationem nō admittunt: vt. ff. de vacati. mune. ſunt munera.Multo fortius in munere reipublice eccleſiaſtice oportet indiſtincte ⁊ generaliter obtinere: ar. ff. de iuſti. ⁊ iure. l. j. ⁊. ff. de reli.⁊ ſumptū. fu. ſunt ꝑſone. Dico tn̄ eſſe equiſſimū ꝙ epiſcopus qͥ regere habet omīa. xj.q. j. Si regenda clericū releuet. ſi detrimētum graue ſibi viderit imminere: ar. ff. ad.l. rhodiā d̓ iac. l. j. ⁊. l. ij. §. eqͥſſimū. ⁊. ff. qͥ.po. in pig. ha. interdū. ⁊. l. ſequēti. ¶ Itemobedientie iniuncte recuſatio aliqn̄ eſt debita: ſicut qn̄ precipit̉ aliquid qd̓ ſit cōtradeum. Nā ẜm canones ſemꝑ obedienduꝫeſt niſi id qd̓ iniungit̉ aꝑte fit ꝯtra deum.xxiij. q. j. qͥd culpat̉. Aliqn̄ vero eſt licita:puta ſi id qd̓ precipit̉ non ꝑtinet ad diuinicultus obſequiū vel eccleſiaſticā vtilitatē.vij. q. j. frater ⁊ coepiſcopꝰ. Un̄ ſi ep̄s p̄cipiat alicui clerico ſuo ꝙ libros ſuos accōmodet nepoti ſuo: vl̓ eccleſie ſue renunciet vtalij conferat obedire nō tenetur: quia necad diuini cultus obſequiū pertīet: nec adeccleſie vtilitatem. Nam etſi precipiat ꝙ