Druckschrift 
2 (1488) Decretalium 1. P. 2
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

L

remaneret penes mīorē. tutor daret aliquā pecuniā adu̓ſario. vn̄ idem dic in p̄lato. qꝛ pōt ſolustrāſige̓ qn̄ trāſactōeꝫ res remaneret penes aliuꝫſecꝰ ſi penes eccl̓iaꝫ. vt ī. l. nullꝰ. p̄al. Sꝫ dubitat̉qͥd a pͥncipio valeat ꝯpromiſſū ſuꝑ iſtꝭ iuribꝰpn̄t aliēare ꝯpromittētē. Do. An. ſētit ſic. qꝛ poſſet ſeqͥ alienatio. vn̄ valebit laudū qͣtenꝰ perid fit aliēato rei. ſatꝭ mihi placet. pͥmo iſtū tex. iſte abbas pot̓at aliēare iura eccl̓ie ſine licētiapape. tn̄ ꝯpromiſit ſine ip̄iꝰ licētia. ſꝫ landū valuit qͣtenꝰ erat ꝯͣ libertātē. ſic qͣtenꝰ inducebat aliēationē huiꝰ iuris. ītelligebat̉ ꝯpromiſſū hr̄e viresẜm ptātē ꝯpromittētiū. ſic̄ dicimꝰ ī lege ſeu ſtatutogenerali vt ſumāt vires ẜm ptātē ſtatuētꝭ. lꝫ verbaſint generalia. vt ī. c. a nobis. el. ij. ſen. ex. ī. c. ij.de ꝯſti. li. vj. no. hāc rōnē. An āt poſſit p̄latꝰ ꝯpromitte̓ vt ꝓcedat̉ iure facto. ſnīet̉ de iure tm̄Lapꝰ ī p̄al. l. ꝯcluſit. qꝛ p̄t p̄latꝰ remitte̓ iuraeccl̓ie. ꝓceſſū facto fiēdū poſſet arbit̓ lede̓ eccleſiā admittēdo ꝓbatōeꝫ ltīmā vl̓ repellendoidoneā. no. dcm̄. ſecº dic̄ ſi ꝯpromittit vt ꝓcedatur ſimpl̓r de plano ſine ſtrepitu figura ⁊cͣ. qͥaius approbat iſtū modū ꝓcedēdi. vt ī cle. diſpēdioſam. iudi. In glo. j. ī fi. no. bn̄ hāc gl. ad quātidie iūcto tex ſit remiſſio q̄rit̉ an̄ ī ordinariū poſſit ꝯpromitti. ꝯcludit gl. ſic iure canonicoqͣꝫ ciuili tn̄ p̄t ordinariꝰ iube̓ vt ī ſe ꝯpromittat̉. ī cāu ītelligit gl. ꝯͣriā. idē tenet glo. ī decretis. iij.q. vij. ī. §. tria. iſta ē plenior illa ponēs rōnē qͣliterꝯpromiſſū ꝓhibet̉ ī ꝑſonā ordinarij. ꝯcludendoopi. canoniſtaꝝ legiſtaꝝ ſcias tres ſūt opi. pͥncipales ī articl̓o. Prīa vt ſit dr̄ia ī int̓ ius canonicū ciuile. ſꝫ vtroqꝫ iure p̄t ordīariꝰ ī ſe reciꝑeꝓmiſſū dūmō ꝑtes ſpōte ī ꝯpromittāt. hāc opi.tꝫ gl. gl. in. d. §. tria. ſequūt̉ tn̄ Gof. Io. Phi. etIo. an. ē qͣſi cōis opi. canoniſtaꝝ. Scd̓a opi. pͥncipalis ē vt alid̓ ſit iure canonico qͣꝫ ciuili. hāc opi.tenuit Bar. ī. l. ſꝫ ſi ī ſeruū. all̓. ī gl. Tertia opi. tanqͣꝫ ī arbitrū p̄t ꝯpromitti ī ordīariū nec de iure canonico nec ciuili. ſꝫ tāqͣꝫ ī arbitratorē. hāc opi. etiaꝫfuit ſecutꝰ Hoſt. tenuit gl. ī. d. l. ſꝫ ſi ī ẜuū. iura canonica vidēt̉ ꝯͣria dicūt loquūt̉ ī arbitratore.hāc opi. fuit ſecutꝰ Hoſt. pōderādo tex. illiꝰ. l. ī eo dic̄ ī ordīariū p̄t ꝯpromitti ſi ſnīaꝫ dixerit dat̉ pene ꝓſecutō. ſic loqͥt̉ illa. l. ī arbitro cuꝫfaciat mētōnē ſnīa ī arbitratore ꝓcedit exͣ iudiciū ſine qͣlibet ſcpͥtura. opi. vt poſſit ꝯpromitti īordīariū tāqͣꝫ ī arbitratorē ē ꝟiſſima cōit̓ tenet̉. etvidet̉ ꝓbari ī aucͣ. ſi ꝟo ꝯtigerit. C. iudi. de iurecanonico ē dubiū. vt ī. c. cām.. ele. idē ī delegato. vt ꝓbat̉ ī. c. niſi eēt. p̄bē. Sꝫ an poſſit tanqͣꝫ īarbitrū teneo iure canonico ſic. pͥmo iſtū tex.ītelligēdo ep̄s erat reꝰ. qꝛ tūc archiep̄s erat ordinariꝰ. ſecꝰ ſi fuiſſet actor. vt. ī. c. ſi clericꝰ. xj. q. j. ſꝫclariꝰ ꝓbat̉.. e. ex ꝑte. ī. c. lr̄as. p̄ſump. iure ciuili ē dubitādū. pēdet deciſio ab ītellectu dictōiset. ꝓbat̉ ī. d. l. ſꝫ ſi. vtꝝ ſtet cōpulatiue vl̓ diſiūctiue. ſꝫ exqͦ habemꝰ iura canonica ſuꝑ clara deberemꝰ ītellige̓ legē dubiā ẜm determīatōem iuriscanonici. ſi ī dubijſ recurrimꝰ ad ꝯſuetudinē. vtin. c. dilectꝰ. ꝯſue. ī. l. ſi interp̄tatōe. ff. de legi. fortiꝰ recurrēdū ē ad ius canonicū qd̓ ē maio

ris aucͣtꝭ qͣꝫ ꝯſuetudo. fa. c. venerabilē. fi. ſintle. In gl. fi. ibi p̄ſcpͥ. olim̄. ibi valuit ꝯpromiſſū ſuꝑ capellis dicebāt̉ exempte. So. p̄t diciiſte tex. ꝓcedit qn̄ capelle erāt exēpte. immediatepape ſb̓iecte ſic̄ ip̄m mōaſteriū. valuit laudū ꝯͣexeptōeꝫ mōaſterij vl̓ capellaꝝ. ſꝫ ī. c. olī. capelleerāt exēpte a iuriſditōe ep̄i ſꝫ ſb̓iecte abbati. vn̄ abbas potuit ꝯpromitte̓ qꝛ agebat̉ ibi iure rōanipōtificꝭ. ſol̓o fuit mēte doc. licet clare non exprimant. dicunt etiam docto. ſuꝑ iuribꝰ depēdētibꝰ a lib̓tate p̄t ꝯpromitti. puta ſi agit̉ electōecꝰ validitas depēdet a pͥuilegio lib̓tatꝭ. Exēplū ī. c.ij. ī īte. reſti. ſuꝑ electōe pot̓it cōpromitti. qꝛ p̄iudicat̉ exēptōi. Idē dicūt ſi int̓ duas eccl̓iasē ꝯtētio ſuꝑ alia eccl̓ia cui ip̄aꝝ ſit ſb̓iecta. tūc p̄tfieri ꝯpromiſſū. vt ī. d. c. olī. Ultīo pōdera gl.iſtā ī fi. ī eo dic̄ pͥuilegio lib̓tatꝭ p̄t exeptꝰ renuciare qͣntū ad ſe. ſꝫ qͣntū ad ſuꝑiorē. ſꝫ ego videoaliquē effectū huiꝰ renūciatōis qͣntū ad ſe. qꝛ ius lib̓tatis ē ita ꝯiūctū int̓ ſuꝑiorē vt ꝯmode ſeꝑatio fieri poſſit. fac̄ qd̓.. dixi de exēpto volēte litigare corā ordīario loci. qͣtenꝰ gl. dic̄ alijs pͥuilegijs p̄t qͥs renūciare ītelligas īdiſtincte ī eccleſia. ſꝫ reſtringe ẜm no. Inn. ī. c. accedētibꝰ. pͥuile. vide qd̓ dixi ī. c. veniēs. de p̄ſcrip. vbi aliquidAbbas.per eundem Inno.Coraꝫ arbitroUm Dilectus. hꝫ locuꝫ recōuētio. vl̓ alio ſic. Arbit̓ hꝫ ptātemiudicādi vltra ꝯp̄henſa ī ꝯpromiſſo corā eo fitrecōuētio. cōis diuiſio. ſcd̓a ibi nos igit̉. No.mo vnū caſū ī iudicia arbitria differūt. corāeodē iudice hꝫ locū recōuētō ſiue ſit ordinariꝰ ſiuedelegatꝰ. vt in. c. j.. ij.. de mu. peti.. iij. q. viij. c.in agēdo. in. l. papinianꝰ. aucͣ. ꝯſeq̄nter. C.de ſen. in. c. diſpēdia. §. reus qͦꝫ. de reſcpͥ. li. vj. ſꝫcorā arbitro recōuētō ceſſat vt. d̓r arbitriaſūt redacta ad inſtar iudicioꝝ. vt ī. l. j. ff. de arbi.ꝓcedit ad oīa. ſꝫ in pͥncipio medio fine cāe ī multis differūt. in multis ꝯueniūt pn̄t bn̄ p̄ſcrutariex no. in glo. ſuꝑ ea. plene Spe. e. ti. ī. §. differt totū. aliqͥd Bal. l. j. ī fi. C. e. No. ſcd̓o ibi arbiter iudicare. arbiter d̓r iudicare. ꝯn̄sſnīaꝫ ferre. vt in. c. dilectꝰ.. e. dic tn̄ corā arbitro ē ꝓpͥe iudiciū qꝛ iudiciū d̓r qͣſi iuriſditō .i. ditio iuris. ſꝫ arbit̓ hꝫ iuriſditōnē ſꝫ qͣndā notionē. vt inl. p̄tor. ff. de re iudi. nec ꝓprie fert ſnīam. vt ī. l. qͥd. §. ex ꝯpromiſſo. ff. his no. infa. dixi ī. c. j.. e.ſꝫ improprie. vn̄ ꝓpͥe d̓r iudex ferre ſnīam. arbiterāt d̓r ferre arbitriū ſiue laudū. ad.. c. ꝓxi. ī. c.ij. s. e. ſi. tria .n. reqͥrūt̉ ad vt ꝓpͥe dicat̉ ſnīa vtſentit Hoſti. Prīo īfamet ſi tal̓ ē. Scd̓o exea det̉ actio. Tertio poſſit age̓ euictōe is ſuccubuit ſnīam oīa ceſſāt ī ſnīa arbitri. Prīo iſta infamat. vt in dicto. §. ex ꝯpromiſſo. Itēpetit regreſſus de euictione. vt in. l. ſi dictū. §. ſipromiſero. ff. de euic. no. in. c. fi. de emp. vendi.nec ex ſnīa ſua dat̉ actio. vt in. l. j. C. ę. merito concludit̉ arbiter non fert ꝓprie ſentētiā nec corā eoeſt verū iudiciū ſed qͣſi. Ex p̄dictis tn̄ ex tex. dumdic̄ iudicare ⁊cͣ. collige arbit̓ dꝫ ꝓcede̓ ī forma iudicij ſic̄ iudex. vn̄ coram eo dꝫ dari libellꝰ. vt no.