L
remaneret penes mīorē. ⁊ tutor daret aliquā pecuniā adu̓ſario. vn̄ idem dic in p̄lato. qꝛ nō pōt ſolustrāſige̓ qn̄ ꝑ trāſactōeꝫ res remaneret penes aliuꝫſecꝰ ſi penes eccl̓iaꝫ. vt ī. l. nullꝰ. p̄al. Sꝫ dubitat̉ nūqͥd a pͥncipio valeat ꝯpromiſſū ſuꝑ iſtꝭ iuribꝰ q̄ nōpn̄t aliēare ꝑ ꝯpromittētē. Do. An. ſētit h̓ ꝙ ſic. qꝛnō poſſet ſeqͥ alienatio. vn̄ valebit laudū qͣtenꝰ perid n̄ fit aliēato rei. ⁊ ſatꝭ mihi placet. pͥmo ꝑ iſtū tex.nā iſte abbas n̄ pot̓at aliēare iura eccl̓ie ſine licētiapape. ⁊ tn̄ ꝯpromiſit ſine ip̄iꝰ licētia. ſꝫ landū n̄ valuit qͣtenꝰ erat ꝯͣ libertātē. ⁊ ſic qͣtenꝰ inducebat aliēationē huiꝰ iuris. ītelligebat̉ gͦ ꝯpromiſſū hr̄e viresẜm ptātē ꝯpromittētiū. ſic̄ dicimꝰ ī lege ſeu ſtatutogenerali vt ſumāt vires ẜm ptātē ſtatuētꝭ. lꝫ verbaſint generalia. vt ī. c. a nobis. el. ij. d̓ ſen. ex. ⁊ ī. c. ij.de ꝯſti. li. vj. ⁊ no. hāc rōnē. An āt poſſit p̄latꝰ ꝯpromitte̓ vt ꝓcedat̉ d̓ iure ⁊ d̓ facto. ⁊ ſnīet̉ de iure tm̄Lapꝰ ī p̄al. l. ꝯcluſit ꝙ nō. qꝛ n̄ p̄t p̄latꝰ remitte̓ iuraeccl̓ie. nā ꝑ ꝓceſſū d̓ facto fiēdū poſſet arbit̓ lede̓ eccleſiā admittēdo ꝓbatōeꝫ nō ltīmā vl̓ repellendoidoneā. ⁊ no. hͦ dcm̄. ſecº dic̄ ſi ꝯpromittit vt ꝓcedatur ſimpl̓r ⁊ de plano ſine ſtrepitu ⁊ figura ⁊cͣ. qͥaius approbat iſtū modū ꝓcedēdi. vt ī cle. diſpēdioſam. d̓ iudi. ¶ In glo. j. ī fi. no. bn̄ hāc gl. ad quā qͦtidie iūcto tex ſit remiſſio cū q̄rit̉ an̄ ī ordinariū poſſit ꝯpromitti. ⁊ ꝯcludit h̓ gl. ꝙ ſic tā d̓ iure canonicoqͣꝫ ciuili n̄ tn̄ p̄t ordinariꝰ iube̓ vt ī ſe ꝯpromittat̉. ⁊ īhͦ cāu ītelligit gl. ꝯͣriā. ⁊ idē tenet glo. ī decretis. iij.q. vij. ī. §. tria. ⁊ iſta ē plenior illa ponēs rōnē qͣliterꝯpromiſſū ꝓhibet̉ ī ꝑſonā ordinarij. ⁊ ꝯcludendoopi. canoniſtaꝝ ⁊ legiſtaꝝ ſcias ꝙ tres ſūt opi. pͥncipales ī hͦ articl̓o. Prīa vt n̄ ſit dr̄ia ī hͦ int̓ ius canonicū ⁊ ciuile. ſꝫ vtroqꝫ iure p̄t ordīariꝰ ī ſe reciꝑe cōꝓmiſſū dūmō ꝑtes ſpōte ī eū ꝯpromittāt. hāc opi.tꝫ h̓ gl. ⁊ gl. in. d. §. tria. ſequūt̉ tn̄ Gof. Io. Phi. etIo. an. ⁊ ē qͣſi cōis opi. canoniſtaꝝ. Scd̓a opi. pͥncipalis ē vt alid̓ ſit d̓ iure canonico qͣꝫ ciuili. hāc opi.tenuit Bar. ī. l. ſꝫ ⁊ ſi ī ſeruū. all̓. ī gl. Tertia opi. tanqͣꝫ ī arbitrū n̄ p̄t ꝯpromitti ī ordīariū nec de iure canonico nec ciuili. ſꝫ tāqͣꝫ ī arbitratorē. hāc opi. etiaꝫfuit ſecutꝰ Hoſt. tenuit gl. ī. d. l. ſꝫ ⁊ ſi ī ẜuū. ⁊ iura canonica q̄ vidēt̉ ꝯͣria dicūt ꝙ loquūt̉ ī arbitratore.hāc opi. fuit ſecutꝰ Hoſt. h̓ pōderādo tex. illiꝰ. l. ī eoꝙ dic̄ ꝙ ī ordīariū nō p̄t ꝯpromitti ⁊ ſi ſnīaꝫ dixeritnō dat̉ pene ꝓſecutō. ⁊ ſic loqͥt̉ illa. l. ī arbitro cuꝫfaciat mētōnē d̓ ſnīa n̄ ī arbitratore qͥ ꝓcedit exͣ iudiciū ſine qͣlibet ſcpͥtura. h̓ opi. vt poſſit ꝯpromitti īordīariū tāqͣꝫ ī arbitratorē ē ꝟiſſima ⁊ cōit̓ tenet̉. etvidet̉ ꝓbari ī aucͣ. ſi ꝟo ꝯtigerit. C. d̓ iudi. ⁊ de iurecanonico n̄ ē dubiū. vt ī. c. cām. d̓. ele. ⁊ idē ī delegato. vt ꝓbat̉ ī. c. niſi eēt. d̓ p̄bē. Sꝫ an poſſit tanqͣꝫ īarbitrū teneo d̓ iure canonico ꝙ ſic. pͥmo ꝑ iſtū tex.ītelligēdo ꝙ ep̄s erat h̓ reꝰ. qꝛ tūc archiep̄s erat ordinariꝰ. ſecꝰ ſi fuiſſet actor. vt. ī. c. ſi clericꝰ. xj. q. j. ſꝫclariꝰ ꝓbat̉. jͣ. e. ex ꝑte. ⁊ ī. c. lr̄as. d̓ p̄ſump. d̓ iure ciuili ē dubitādū. ⁊ pēdet deciſio ab ītellectu dictōiset. d̓ qͦ ꝓbat̉ ī. d. l. ſꝫ ⁊ ſi. vtꝝ ſtet cōpulatiue vl̓ diſiūctiue. ſꝫ exqͦ habemꝰ iura canonica ſuꝑ hͦ clara deberemꝰ ītellige̓ legē dubiā ẜm determīatōem iuriscanonici. nā ſi ī dubijſ recurrimꝰ ad ꝯſuetudinē. vtin. c. cū dilectꝰ. d̓ ꝯſue. ⁊ ī. l. ſi d̓ interp̄tatōe. ff. de legi. fortiꝰ gͦ recurrēdū ē ad ius canonicū qd̓ ē maio
ris aucͣtꝭ qͣꝫ ꝯſuetudo. ⁊ fa. c. ꝑ venerabilē. qͥ fi. ſintle. ¶ In gl. fi. ibi d̓ p̄ſcpͥ. cū olim̄. nā ibi valuit ꝯpromiſſū ſuꝑ capellis qͥ dicebāt̉ exempte. So. p̄t dici ꝙiſte tex. ꝓcedit qn̄ capelle erāt exēpte. ⁊ immediatepape ſb̓iecte ſic̄ ip̄m mōaſteriū. iō n̄ valuit laudū ꝯͣexeptōeꝫ mōaſterij vl̓ capellaꝝ. ſꝫ ī. c. cū olī. capelleerāt exēpte a iuriſditōe ep̄i ſꝫ ſb̓iecte abbati. vn̄ abbas potuit ꝯpromitte̓ qꝛ n̄ agebat̉ ibi d̓ iure rōanipōtificꝭ. ⁊ hͨ ſol̓o fuit d̓ mēte doc. h̓ licet clare non exprimant. dicunt etiam docto. ꝙ ſuꝑ iuribꝰ depēdētibꝰ a lib̓tate p̄t ꝯpromitti. puta ſi agit̉ d̓ electōecꝰ validitas depēdet a pͥuilegio lib̓tatꝭ. Exēplū ī. c.ij. d̓ ī īte. reſti. nā ſuꝑ electōe pot̓it cōpromitti. qꝛ ꝑhͦ n̄ p̄iudicat̉ exēptōi. Idē dicūt ſi int̓ duas eccl̓iasē ꝯtētio ſuꝑ alia eccl̓ia cui ip̄aꝝ ſit ſb̓iecta. nā tūc p̄tfieri ꝯpromiſſū. vt ī. d. c. cū olī. ¶ Ultīo pōdera gl.iſtā ī fi. ī eo ꝙ dic̄ ꝙ pͥuilegio lib̓tatꝭ p̄t exeptꝰ renuciare qͣntū ad ſe. ſꝫ n̄ qͣntū ad ſuꝑiorē. ſꝫ ego nō videoaliquē effectū huiꝰ renūciatōis qͣntū ad ſe. qꝛ ius lib̓tatis ē ita ꝯiūctū int̓ eū ⁊ ſuꝑiorē vt ꝯmode ſeꝑatio fieri n̄ poſſit. ⁊ fac̄ qd̓. sͣ. dixi de exēpto volēte litigare corā ordīario loci. ⁊ qͣtenꝰ gl. dic̄ ꝙ alijs pͥuilegijs p̄t qͥs renūciare n̄ ītelligas hͦ īdiſtincte ī eccleſia. ſꝫ reſtringe ẜm no. ꝑ Inn. ī. c. accedētibꝰ. d̓ pͥuile. ⁊ vide qd̓ dixi ī. c. veniēs. de p̄ſcrip. vbi aliquidAbbas.per eundem Inno.Coraꝫ arbitroUm Dilectus. nō hꝫ locuꝫ recōuētio. vl̓ alio mō ⁊ ſic. Arbit̓ n̄ hꝫ ptātemiudicādi vltra ꝯp̄henſa ī ꝯpromiſſo iō corā eo nō fitrecōuētio. cōis diuiſio. ſcd̓a ibi nos igit̉. ¶ No. pͥmo vnū caſū ī qͦ iudicia ⁊ arbitria differūt. nā corāeodē iudice hꝫ locū recōuētō ſiue ſit ordinariꝰ ſiuedelegatꝰ. vt in. c. j. ⁊. ij. jͣ. de mu. peti. ⁊. iij. q. viij. c.in agēdo. ⁊ in. l. papinianꝰ. cū aucͣ. ⁊ ꝯſeq̄nter. C.de ſen. ⁊ in. c. diſpēdia. §. reus qͦꝫ. de reſcpͥ. li. vj. ſꝫcorā arbitro recōuētō ceſſat vt h̓. ꝙ gͦ d̓r ꝙ arbitriaſūt redacta ad inſtar iudicioꝝ. vt ī. l. j. ff. de arbi. nōꝓcedit qͦ ad oīa. ſꝫ in pͥncipio medio ⁊ fine cāe ī multis differūt. ⁊ in multis ꝯueniūt qͥ pn̄t bn̄ p̄ſcrutariex no. h̓ in glo. ⁊ ſuꝑ ea. ⁊ plene ꝑ Spe. e. ti. ī. §. differt ꝑ totū. aliqͥd ꝑ Bal. l. j. ī fi. C. e. ¶ No. ſcd̓o ibicū arbiter iudicare. ꝙ arbiter d̓r iudicare. ⁊ ꝑ ꝯn̄sſnīaꝫ ferre. vt in. c. dilectꝰ. sͣ. e. dic tn̄ ꝙ corā arbitron̄ ē ꝓpͥe iudiciū qꝛ iudiciū d̓r qͣſi iuriſditō .i. ditio iuris. ſꝫ arbit̓ nō hꝫ iuriſditōnē ſꝫ qͣndā notionē. vt inl. p̄tor. ff. de re iudi. nec ꝓprie fert ſnīam. vt ī. l. qͥdgͦ. §. ex ꝯpromiſſo. ff. d̓ his qͥ no. infa. dixi ī. c. j. sͣ. e.ſꝫ improprie. vn̄ ꝓpͥe d̓r iudex ferre ſnīam. arbiterāt d̓r ferre arbitriū ſiue laudū. ad hͦ. sͣ. c. ꝓxi. ⁊ ī. c.ij. s. e. cū ſi. tria .n. reqͥrūt̉ ad hͦ vt ꝓpͥe dicat̉ ſnīa vtſentit h̓ Hoſti. Prīo ꝙ īfamet ſi cā tal̓ ē. Scd̓o ꝙ exea det̉ actio. Tertio ꝙ poſſit age̓ d̓ euictōe is qͥ ſuccubuit ꝑ ſnīam q̄ oīa ceſſāt ī ſnīa arbitri. Prīo iſtanō infamat. vt in dicto. §. ex ꝯpromiſſo. Itē nō cōpetit regreſſus de euictione. vt in. l. ſi dictū. §. ſi cōpromiſero. ff. de euic. ⁊ no. in. c. fi. de emp. ⁊ vendi.nec ex ſnīa ſua dat̉ actio. vt in. l. j. C. ę. merito concludit̉ ꝙ arbiter non fert ꝓprie ſentētiā nec corā eoeſt verū iudiciū ſed qͣſi. Ex p̄dictis tn̄ ⁊ ex tex. dumdic̄ iudicare ⁊cͣ. collige ꝙ arbit̓ dꝫ ꝓcede̓ ī forma iudicij ſic̄ iudex. vn̄ coram eo dꝫ dari libellꝰ. vt no. h̓