De arbitris.
doc. ⁊ Spe. e. ti. ī. §. reſtat. fac̄. l. pe. C. e. Itē corā eoſit lit. ꝯte. vt ī. d. l. pe. ⁊ ꝑ iſtā ꝯteſtatōem interrūpit̉p̄ſcpͥtio ac ſi fuiſſet fcā corā iudice. vt ī. d. l. pe. iurat̉de calū. vt no. gl. h̓ ī. fi. Itē dꝫ ferre ſnīaꝫ ī ſcpͥtꝭ. adhͦ. l. j. ⁊ qd̓ ibi no. C. d̓ ſen. ex ꝑi. reci. ⁊ tenēt etiaꝫ hͦdoc. Itē n̄ pōt ꝓcede̓ diebꝰ feriatꝭ ī honorē dei ⁊ ſiꝓcede̓t nō valeret ꝓceſſꝰ. vt ī. l. oēs. C. d̓ fer. qꝛ licetcorā arbitro nō ſit verū iudiciū ē tn̄ qͣſi iudiciū vt p̄dixi. ⁊ iudicialis ſtrepitꝰ dꝫ ꝯquieſce̓ diebꝰ feriatisvt in. c. fi. d̓ fer. vn̄ cū ille tex. emanauerit ī honorēdei dꝫ late intelligi vt extēdat̉ ad qͣſi iudiciū maxīeqꝛ lex ciuilis exp̄ſſe ꝓhibet arbitroꝝ ꝓceſſum hisdiebꝰ feriatis. vt in. d. l. oēs. ⁊ hͦ intellige in ferijsintroductis ad honorē dei. vt dixi. naꝫ in ferijs introductis ꝯtēplatōe hoīm lꝫ regularit̓ non debeatꝓcede̓ nec debeat cogi ad ꝓcedendū tn̄ ex cā putaqꝛ finit̉ ꝯpromiſſū p̄t iudex eū cōpelle̓ ad ꝓnūciandū ī iſtis ferijs. vt in. l. ſi feriatis. ⁊ ī. l. ſi de meis. §.fi. ff. e. ⁊ ſic limita dcā doc. h̓. Arbitrator aūt p̄t ꝓcedere ī oībꝰ ferijs etiā introductis ī honorē dei. qͥacorā eo nō ē iudiciū nec qͥcqͣꝫ ſꝫ potiꝰ ē q̄dā trāſactioſeu cōpoſitio. vt aucͣ. ſi ꝟo. C. de iudi. no. Inn. inc. qͥntauallis. de iureiur. vn̄ dixit Bar. in. d. §. fi. ꝙetiā die dn̄ico p̄t arbitrator ferre arbitramētū ſuū.Et idē Spe. e. ti. §. fi. ꝟ. ſꝫ nunqͥd cōpoſitor. fac̄ glo.no. ī cle. vnica. d̓ of. dele. ⁊. c. j. de fer. vbi d̓r ꝙ paxp̄t fieri die feriata. ⁊ ſic licite hoīes intēdūt his diebus ad ꝓceſſuꝫ pacis. Sꝫ arbitrator ꝓcedit ad pacē ponēdā int̓ ꝑtes q̄ ē q̄dā cōpoſitio. vt. sͣ dixi. Itēocā teſtiū recepta ꝑ arbitrū faciūt fidē coraꝫ iudiceſic̄ ſi eēt recepta ab alio iudice̓. qd̓ tn̄ intellige. vtle. ⁊ no. in. c. pn̄tata. d̓ teſti. In his gͦ ꝯueniūt arbitria ⁊ iudicia. ⁊ in multis vt dixi differūt q̄ longuꝫeēt ꝑ ſingula enarrare. ſꝫ ex varijs iuris ꝑtibꝰ pn̄tꝯueniētie ⁊ dr̄ie colligi. ¶ Op. ꝯtex. naꝫ videt̉ ꝙrō lr̄e nccͣio nō ꝯcludat. nā delegatꝰ n̄ p̄t cognoſce̓niſi de rebꝰ exp̄ſſis ī reſcpͥto. vt ī. c. cuꝫ olim. ⁊ in. c.P. ⁊. G. ⁊ in. c. de cauſis. d̓ of. dele. ⁊ nihilominꝰ corā eo hꝫ locū recōuētio. vt. sͣ. dixi. gͦ idē eſſet dicendū ī arbitro ꝙ lꝫ nō poſſit ꝯgnoſce̓ ſeu iudicare niſid̓ exp̄ſſis ī ꝯpromiſſo tn̄ recōuētō dꝫ hr̄e locū. qꝛ cōuētio ꝓcedit ex iuris diſpoſitōe. vn̄ ampliat̉ ⁊ extēdit̉ ptās ī actu recōuentonis n̄ ex facto ꝑtiū. ſꝫ ex diſpoſitione iuris fūdati ſuꝑ rōe naturali. qꝛ exqͥ qͥseligit ꝓ ſe iudicē ī cā ſua. ⁊ dic̄ illuꝫ idoneū. non dꝫdedignari hr̄e eū ꝯͣ ſe ī cā aduerſarij. vt ī. d. l. papinianꝰ. ⁊ in. d. c. cuiꝰ ī agēdo. al̓s ē. §. So. ꝯͣriū ē difficile ⁊ nō tactū h̓ ꝑ doc. ſꝫ p̄t rn̄deri ſaluando pͥmoiſtā lr̄am ꝙ rō finalis qͣre n̄ hꝫ locū recōuētio coraꝫarbitro ē iſta q̄ expͥmit̉ ī tex .ſ. ꝙ n̄ hꝫ locū recōuētiocorā arbitro ſic̄ ī delegato. qꝛ iuriſditio delegata ēde iure merito ſuccedit iuris diſpoſitō edita in materia recōuētōis. vn̄ dat̉ ibi ptās ī cā recōuētōis bn̄ſico iurꝭ. ſͣ arbitriū ꝓcedit ex mero facto ⁊ a ſola volūtate ꝯpromittētiū iō ius ibi nō ſupplet nec ampliat ptātē arbitroꝝ qꝛ cū ꝓcedāt ex ſola volūtate ꝑtium iō n̄ dꝫ extēdi vltra ea q̄ ꝑtes exp̄ſſerūt ſeu exp̄ſſe voluer̄t. EExqͦ .n. ꝑtes receſſer̄t a diſpōe iurꝭ relinq̄ndo iudicē adeūdo arbitꝝ receſſer̄t ab alia iurꝭdiſpōne iō ius in ꝯpromiſſū nō ſupplet. ar. ī. l. fi. C.de pac. ꝯnē. tā ſuꝑ dote. Itē p̄t reddi alia rō notabi
lior ⁊ magis ꝯcludens qͣꝫ rō lr̄e. iudex cōit̓ adit̉ abactore. vn̄ actor eligit iudicē ordinariū vl̓ delegatūreus aūt neceſſitat̉ ad cōparēdū. qꝛ iudiciū reddit̉in inuitū. l. int̓ ſtipulātē. §. ſi ſtichuꝫ. ff. de ꝟ. ob. vn̄fuit merito ſubueniendū ip̄i reo ꝯͣctu inito. vn̄ exqͦab eo aliqͥd petit̉ audiat̉ volēs pete̓ ab ip̄o actore.Hinc dixit no. Bar. ī aucͣ. ⁊ ꝯſeq̄nt̓. C. de ſen. ꝙ cōrā delegato impetrato cōi ꝯſenſu ꝑtiū n̄ hꝫ locū recōuētio. qꝛ ē qͥd īputet̉ reo qͣre cām recōuētōis nōfecit expͥmi ī reſcpͥto. ꝯpromiſſuꝫ aūt fit cōi ꝯſenſuptiū. iō n̄ dꝫ hr̄e locū recōuētio. qꝛ ē qͥd īputet̉ reoq̄re cām ſuā nō fecit expͥmi in ꝯpromiſſo. nā hͨ caſuceſſat rō ſuꝑ qͣ fūdat̉ recōuētio. nō .n. h̓ actor eligitiudicē ſeu arbitrū. ſꝫ actor ⁊ reꝰ ſil̓. ⁊ no. bn̄ has rōnes. Sed q̄ro nunqͥd iſte tex. habeat locū in omnibus arbitris. So. aut ſūt arbitri iuris aut arbitrivoluntarij. in voluntarijs habet locum iſte tex. ꝑrōnes p̄all̓. ī arbitris ꝟo iuris. dic̄ Spe. ī. ti. de recuſa. ī. §. fi. ꝟ. ſꝫ nūqͥd eoꝝ arbitrio. ꝙ etiā nō ꝓceditrecōuētio ⁊ ſequūt̉ doc. h̓ rō ē qꝛ iſti arbitri iurꝭ aſſumūt̉ ſuꝑ certo articulo .ſ. an iudex ſit ſuſpectꝰ iōeiꝰ iuriſditio n̄ dꝫ extēdi. Itē qꝛ iura volūt vt celeriter iſte articulꝰ recuſatōis expediat̉. vt in. c. ltīma.de ap. li. vj. ſi aūt admitteret̉ recōuētio iſte articulꝰebito ꝓrogaret̉. Adu̓te hͦ dcm̄ Spe. ītelligo ī.ſ. ī arbitro iurꝭ electo ſuꝑ certo articl̓otermſecꝰ ī arbitris iurꝭ electis ſuꝑ certo caſu. qꝛ iſte hn̄siuriſditōem n̄ ē deputatꝰ ſuꝑ articl̓o cāe. ſꝫ ſuꝑ totaatꝰ. Itē neceſſitat reꝰ ad ꝯpromittēduꝫcā ſic̄iurꝭ merito dꝫ hr̄ę locū r̄cōuētō ꝑ. sͣ. dcāmo d̓ iure canonico qn̄ ep̄s vl̓t mouēditū ſuū. nā tūc eligūt̉ arbitri iurꝭ qͥ hn̄t iuiſditōeꝫ. vt ī. c. ſi clericꝰ. xj. q. j. Clericꝰ .n. corā illisp̄m pot̓it ep̄m recōueīre. Alid̓ exēplū d̓ iure ciuili poſſet poni ꝑ. lcū ſpāli. C. d̓ iudi. nā ſi delegatꝰ pͥncipis r̄cuſat̉ cōpellūt̉ ꝑtes elige̓ arbitros qͦꝯgnoſcāt de iſta cā vt ibi. vn̄ puto ꝙ ſicut corā delegato hēbit locū recōuētō ita corā iſtꝭ qͥ ſuccedūt ī locū delegati. ꝑ hͦ etiā puto ꝙ ſi ex forma ſtatuti ꝯpellūt̉ ꝯſāguinei ad ꝯpromittēdū ꝙ corā illis arbitrishꝫ locū r̄cōuētio. qꝛ illi ſūt arbitri iurꝭ. ⁊ hn̄t iuriſditionē delegatā vl̓ ordinariā. iuxͣ ea q̄ dixi ī. c. ſuſpitōis. d̓. of. dele. ⁊ qd̓ no. ī. c. ab arbitris. e. ti. li. vj.¶ Ultīo ſcias ꝙ lr̄a ī fine fac̄ ad. q. no. ⁊ qͥtidianaꝫ.ꝯpromiſſū fuit ī arbitrū ſuꝑ vna re arbit̓ ꝑ ſnīaꝫ adiudicauit rē actori ſꝫ ꝯdēnauit actorē ad dādū aliaꝫrē ip̄i reo q̄ qͥdē res n̄ erat exp̄ſſa in ip̄o ꝯpromiſſonūqͥd valeat illd̓ arbitriū qͦ ad iſtā rē. Sol̓. iſte tex.optīe fac̄ ꝙ n̄ ī eo ꝙ dic̄ ꝙ arbit̓ n̄ p̄t iudicare niſi dehis tm̄ ſuꝑ qͥbꝰ fiat ꝯpromiſſū. Et pōdera iſtā dictōnē taxatiuā tm̄. ad idē. l. n̄ diſtinguemꝰ. §. d̓ officioff. e. ti. ⁊ ī hanc ꝑtē inclinat Bar. ī. l. aqͥliana. ff. detrāſac. dic̄ tn̄ ſecꝰ eē ſi mādauit pecūiā dari alteri ꝑtiꝑ illū cui adiudicauit rē. nā tūc hͨ ſnīa tꝫ. qꝛ pecunian̄ ē ꝓrſꝰ alia res. ꝑ eā em̄ fit eſtīatio oīm reꝝ. vt ī. l. j.ff. de ꝯͣhen. empt. ⁊ ī. c. eijciēs. lxxxviij. di. vn̄ ī recōpēſatōe rei adiudicate potuit ꝯdēnare ī pecunia ſicut facit iudex aditꝰ in iudicio cōidiuidūdo qͥ n̄ pōtappone̓ manū ad rē n̄ cōem. vt ī. l. arbor. ff. cōidi. ⁊tn̄ p̄t vni adiudicare rē n̄ cōeꝫ ⁊ mādare vt alteri refūdat̉ certa ꝑs pecunie. vt inſti. d̓ offi. iu. in. §. eadē