De arbitris.
ſb̓mittit ibi cū ⁊ ſi. ¶ No. pͥmo ꝙ ſuꝑ qōne ꝟtenteinter abbatē ⁊ aliqͦs ex monachis ſuis poteſt fieriꝯpromiſſuꝫ ⁊ iſtud ꝓbat̉ ẜm vnū ītellectū ītelligendo ꝙ aut erat qō int̓ abbatē ⁊ monachos ſuos autint̓ abbatē ⁊ ep̄m. ⁊ d̓ oībꝰ fuit ꝯpromiſſū in archiep̄m. ⁊ hūc ītellectū approbat Inn. h̓ dicēs ꝙ forteiſti mōachi erāt p̄lati iſtaꝝ capellaꝝ. ⁊ dicebāt ſe eēſb̓iectos ep̄o ⁊ nō abbati. Hoſti. tn̄ tenuit ꝙ vnicaerat h̓ qō .ſ. int̓ abbateꝫ ⁊ monachos ex vna ꝑte ⁊ep̄m ex alia. ⁊ ꝟba tex. ibi qͦſdā tuos mōachos. ꝯtinuat pꝰ iſtud ꝟbū te. ⁊ ꝓ hͦ ītellectu fac̄ ſupͣſcpͥta decretalis vbi ſcribit̉ abbati ⁊ cōuētui. ſꝫ ītellectꝰ Inno. mihi plꝰ placet tn̄ qꝛ lr̄a īpropͥat̉ ꝑ aliū ītellectū.qꝛ lr̄a dic̄ ⁊ qͦſdā tuos mōachos. vn̄ pondera ꝟbuꝫ⁊ qͦſdā. n̄ em̄ dic̄ ⁊ mōachos ſimpl̓r nec ē vis ſuꝑ qͦerat int̓ eos ꝯtētio cū in ml̓tis poſſit accide̓. hͦ tn̄ ſcias ꝙ abbas mōacho ſuo ī aliqͦ obligari n̄ p̄t nec dominꝰ ẜuo. vt ī. l. int̓poſitaſ. C. d̓ trāſac. no. Io. an. īregl̓a nō ē obligatoriū. ī mercū. ¶ No. ſcd̓o ibi fidedata. ꝙ ꝯpromiſſū p̄t iurari ab vtraqꝫ ꝑte. ⁊ vr̄ iuramētū adeo veſtire ꝯpromiſſum ꝙ p̄t p̄ciſe agi adobẜuātiā laudi nec ē opꝰ age̓ ad int̓eſſe vn̄ pōdera īhͦ bn̄ iſtā lr̄am ī qͣ papa decreuit arbitriū fore obſeruādū ꝓpt̓ p̄ſtatōem fidei hincinde factā. ad idē fac̄c. ij. sͣ. e. ⁊ aꝑte ſentit gl. iij. h̓. ⁊ voluerūt qͥdā vt refert Inn. s. c. ꝓxi. vn̄ quēadmodū antiqͥtꝰ d̓ iure ciuili dabat̉ actio ex laudo p̄cedēte iuramēto. vt ī. l.ne ī arbitris. C. e. ita vr̄ hodie dicēdū d̓ iure canonico qd̓ ē bn̄ no. ⁊ hͦ ītelligo vbi pēa fuit appoſita īꝯpromiſſo. nā tūc ſi fuiſſꝫ appoſita ī ꝯpromiſſo iuramētū ſipl̓r p̄ſtitū d̓ ẜuādo laudū ītellige̓t̉ ſb̓ ꝯditōeſcꝫ ẜuare laudū ⁊ ſolue̓ penā. ⁊ hͦ cāu p̄t ītelligi no.dcm̄ Inn. jͣ. e. ꝑ tuas. vbi hͦ firmauit. ſi ꝟo iurāmētū n̄ fuit int̓poſitū nec adiecta pēa tūc agit̉ ad intereē. vt ī. d. c. ꝑ tuas. ⁊ dic vt ibi dicā. ¶ Tertio no. ꝙꝯpromiſſuꝫ factū ſuꝑ pluribꝰ qͦꝝ aliqͣ n̄ depēdāt aptāte ꝯpromittētiū n̄ inficit̉ ꝑ exp̄ſſionē inutiliuꝫ ſꝫremanet ꝯpromiſſū validū ſuꝑ alijs q̄ dependet aptāte ꝯpromittētiū. ⁊ rō p̄t eē. qꝛ tot vidēt̉ ꝯpromiſſa qͥt ſūt res ſuꝑ qͥbꝰ ſcm̄ fuit ꝯpromiſſuꝫ. ar. ī. l. ſcire debemꝰ. ff. d̓ ꝟ. ob. ⁊ ī. l. etiā. ff. d̓ mino. vbi d̓r ꝙtot vidēt̉ ſnīe qͦt ſūt articuli in ea ꝯtēti. ⁊ tot vident̉ſtipulatōes qͦt ſūt res ī ſtipulatōe deducte. Quarto no. ꝙ eccl̓ia exēpta ⁊ īmediate pape ſubiecta vr̄gaude̓ q̄dā lib̓tate nō eſt tn̄ oīmoda lib̓tas cū recognoſcat ius ſb̓iectōis r̄ſpectu pape. nā nll̓a eccl̓ia p̄teē acephala .i. ſine capite. vt dic̄ tex. ī. c. nulla. xciij.di. ¶ No. qͥnto. ⁊ ī hͦ tene mēti iſtū tex. qꝛ qͦtidie allegat̉ ꝙ eccl̓ia exēpta n̄ p̄t renūciare pͥuilegio lib̓tatꝭ.vn̄ lꝫ generalit̓ dicat̉ quē poſſe licite renuciare iuriet fauori ꝓ ſe ītroducto. vt ī. c. ad apl̓icā. d̓ regū. ⁊ īl. ſiqͥs ī ꝯſcribēdo. C. d̓. ep̄i. ⁊ cle. tn̄ ī pͥuilegio exemptōis tāgit̉ nedū fauor exēpti ſꝫ etiā fauor ip̄iꝰ ſuperioris qͥ exemit eū ⁊ eximēdo ab alijs īmediate illūſue iuriſditōni ſb̓iecit vn̄ int̓eſt ſua n̄ ꝑdere iſtā īmediatā ſb̓iectōeꝫ. ſecꝰ aūt ī alijs pͥuilegijs ī qͥbꝰ ꝟſat̉dūtaxat fauor pͥuilegiati. ⁊ ꝑ iſtū tex. decidit̉ qō nūqͥd poſſit exēptꝰ litigare corā alio iudice ſb̓ijciendoſe iur iſditōr illiꝰ. Iteꝫ ⁊ alia qō nūqͥd exemptꝰ incidens ī excōicatōem iurꝭ poſſit abſolui ab ep̄o lociexqͦ vult ſe qͦ ad illū actū ſb̓ijce̓ iuriſditōi ep̄i. Et per
iſtū tex. p̄t rn̄deri ad vtrāqꝫ qōnē ꝙ n̄ cū n̄ poſſit exemptꝰ renūciare ſine licētia romani pōtificis pͥuilegio lib̓tatꝭ. Itē int̓eſt romani pōtificis qͥ ē ſuꝑior īmediatꝰ vt ſb̓ditꝰ ſuꝰ n̄ iudicet̉ ab alio nec etiaꝫ abſoluat̉ vt ip̄e poſſit cognoſce̓ qͣlitatē ſubditi ſui. ar. īc. oīs vtriuſqꝫ ſexus. d̓ pe. ⁊ remiſ. ⁊ ī. c. nimis. d̓ iureiur. vr̄ tex. iūcta gl. fi. q̄ ē ī hͦ ſingl̓aris ī cle. pe. deſen. excō. ⁊ hāc ꝑte vr̄ firmare Io. an. ī regl̓a ſciētiin mercu. lꝫ Fre. ī qͦdā ſuo ꝯſilio tenuerit oppoſituꝫſꝫ pͥmū dictū ſecutꝰ ſum. ⁊ plene examīaui materiāin qͣdam diſputatōe q̄ incipit duo clericali ordine.¶ Ultīo p̄t colligi ar. optimū ex iſto tex. ꝙ is qͥ n̄ p̄trem alienare ſeu libere de illa diſpone̓ nō pōt ſuꝑea cōpromitte̓ cū ꝑ ꝯpromiſſuꝫ poſſet ſeqͥ alienatohinc dixit Hoſti. ꝙ vaſallꝰ nō pōt ꝯpromittē̓ ſine licētia dn̄i ſuꝑ feudo. de qͦ ꝑ eundē ī ſūma. e. ti. in. §.ſed ſequit̉. ꝟ. ſꝫ nūquid vaſallꝰ. Et ex hͦ ⁊ lr̄a poſſunt colligi plures rōnes decidēdi ad tex. h̓ qͣre nōvaluit ꝯpromiſſuꝫ ſuꝑ exēptōne. nā pͥma ⁊ pͥncipal̓rō colligit̉ ex tex. qꝛ exēptꝰ nō p̄t renūciare directepͥuilegio exemptōis. gͦ nec ſuꝑ ea ꝯpromitte̓ cū poſſet inde ſeqͥ laudū ꝯͣ exēptōeꝫ. Scd̓a rō pōt colligiex dictꝭ Hoſt. nā p̄latꝰ qͥ recipit dignitatē a papa vteſt exemptꝰ nō p̄t alienare iura eccl̓ie romano pōtifice incōſulto. vt in. c. ꝙ qͥs ꝯmiſit. xxxv. q. ix. no.de re. ec. nō alie. c. nulli. ⁊. x. q. ij. hͦ ius. gͦ non poterit iſte abbas ſuꝑ iſto iure exeptōis ꝯpromittē̓. cuꝫꝑ ꝯpromiſſū poſſet ſeqͥ alienatio. Ex hͦ collige no.dcm̄ ꝙ p̄latꝰ nō p̄t compromittere ſuper rebus qͦsalienare non pōt qd̓ voluit Lap. alle. iij. dixi poſtHoſti. sͣ. c. ꝑuenit. ⁊ qͣꝫqͣꝫ rō hͨ ſit ꝟa ī ſe tn̄ nō ml̓tuꝫꝯgruit lr̄e. qꝛ eadē rōe n̄ debuiſſet vale̓ cōpromiſſuꝫ ſuꝑ alijs rebꝰ. Tertia rō colligit̉ ex dictꝭ Hoſti.qꝛ nemo citra papā p̄t cognoſce̓ de pͥuilegijs ip̄iuspape. vt ī. c. cū veniſſent. de iudi. hāc rōne n̄ putoꝓcede̓ generalit̓ ī arbitro. qm̄ ī pͥuilegijs tāgētibꝰtm̄ fauorē pͥuilegiati bn̄ pn̄t ꝑtes ſpōte ſe ſb̓ijce̓ arbitrio alicuiꝰ ſic̄ poſſent illis renūciare. vt. sͣ. dixi. ⁊ad. c. cū veniſſent rn̄de ꝙ ibi tex. dꝫ intelligi ī iudicecuiꝰ iudiciū reddit̉ in inuitū. vt in. l. inter ſtipulantē. §. ſi ſtichū. ff. de ꝟ. ob. Quarta rō pōt colligi exgl. fi. ꝙ cū h̓ age̓t̉ de lib̓tate n̄ poterat arbiter aſſumi. vt ī. c. pe. de reſti. ī inte. ſꝫ illa rō nō ē ꝟa ī cā lib̓tatis. Et ex p̄dictis p̄t decidi qō nūqͥd clericꝰ poſſitcōpromitte̓ ſuꝑ eccl̓ia ſua. Hoſti. dic̄ ꝙ nō. cum nōpoſſit illi libe̓ renūciare. vt ī. c. ꝙ ī dubijs. d̓ renun.hāc ꝑtē ſeqͥtur do. An. dicēs hͦ ꝓcede̓ ſiue ſit ꝯtētioſuꝑ eccl̓ia vt de ꝓpͥetate ſiue ꝯtēdebat̉ d̓ bn̄ficio rōetituli. ſiue de fructibꝰ futuris. ſꝫ ſuꝑ p̄teritis fructibus poſſet cōpromittere ẜm eum ⁊ verū loquit̉. nācirca p̄dicta ⁊ ꝯſil̓ia pōt dari regula quā. sͣ. tetigi ꝙſuꝑ oībus q̄ qͥs pōt alienare pōt ꝯpromiſſum facein alijs aūt q̄ alienare nō pōt ſaltē ſine certa ſolēnitate nō pōt ꝯpromittere ſine iſta ſolēnitate. ꝓ hocfacit primo iſte tex. ad idē glo. ⁊ Bar: in. l. nulli. ff.de tranſac. facit optime. l. nō ſolū. iuncta glo. C. depredi. mi. non alie. in predictis em̄ locis le. ⁊ no. ꝙtutor nō poteſt tranſigere ſine auctoritate iudicisſuper illis rebus quas ipſe ſolus alienare nō pōtſed ſuꝑ fructibꝰ. ⁊ alijs q̄ ſolus pōt alienare. poteſtſolus tranſigere. Et intellige ꝙ nō pōt tranſigereqn̄ ꝑ trāſactōem ſequeret̉ alienatio. ſecus āt ſi res