De offi. dele.
li. vj. dic̄ tn̄ ꝙ ſi iudex appellatōis ē talis qui poteſtadiri ꝑ viā querele tūc poterit fieri. vt no. in. d. c. j.Uenio ad ſextā ⁊ vltimā ſpēm .ſ. de cā ad cāꝫ inqua dic̄ ponēdo ꝯcluſionē cōeꝫ ⁊ notabilē ꝙ d̓ vnaſpē iuriſditōis ad aliā ſpēm ꝓrogatio fieri nō pōtvn̄ ſi iudex eſt deputatꝰ ſuꝑ mercācijs nō pōt ꝓrogari iuriſditio ſuꝑ alijs cauſis ſeparatꝭ. vl̓ ſi eſt deputatꝰ ſuꝑ maleficijs nō pōt ꝓrogari ī ciuilibus qꝛoꝑtet vt illā iuriſditōeꝫ hēat in ſubditos ſuos ad hͦvt poſſit ꝓrogari ad extraneoſ. ad hͦ facit tex. in. l.teſtamēta. C. de teſta. ⁊ ibi Cy. pꝰ Ia. de are. idemno. in. d. l. ſiqͥ. Aliqͥ tn̄ tenuerūt ꝯͣriū qꝛ vnica eſt iuriſditio lꝫ reſtreta ad certā ſpēm cāꝝ iō pōt ꝓrogari ad aliā ſpēm. ſꝫ pͥma opi. plus mihi placet qꝛ ꝓrogare idē eſt qd̓ extēdere. ſꝫ ſi nō hꝫ illā iuriſditionēniſi qͦ ad certā ſpeciē cāꝝ. gͦ nō pōt ꝓrogari ad aliāſpēm qꝛ qd̓ nō eſt extēdi nō pōt. facit qd̓. sͣ. dixi adhͦ qd̓ dicā. nā ꝓrogatio dꝫ eſſe eiuſdē forme ⁊ eiuſdem nature cū pͥma. vt in. d. c. hi qͥ. ⁊ tene hͦ mēti.Itē dubitat̉ nūqͥd ī cauẜmeri ⁊ mixti imperij poſſit fieri ꝓrogatō. Inno. ī. c. d̓ cauſis. sͣ. e. ⁊ doc. hicponūt varias opi. Itē legiſte ī locꝭ p̄all̓. ſꝫ cōis opi.eſt ꝙ poteſt fieri dummodo iudex habeat conſimilem iuriſditioneꝫ. datur tamen ſingularis limitatio vt ſolū poſſit fieri in p̄iudiciū ꝓrogantis. ſic loquit̉ ẜm vnū intellectū. l. j. C. vbi de cri. agi oportꝫSed in preiudicium proprij iudicis vel reipublicecui ꝯdēnatō veniebat applicāda nō pōt fieri iſta ꝓrogatio. qꝛ al̓s poſſet fieri fraus ⁊ circūduci vindicta qꝛ criminoſus ſb̓ijceret ſe amico iudici a qͦ obtineret abſolutionē. hāc opi. tenuit Guil. in. d. l. j. ⁊Bal. ī. d. l. ſi qͥ. qd̓ bn̄ nobis. facit. c. vt fame. d̓ ſen.ex. Itē dubitat̉ qͥd de cauſis ſpūalibꝰ nūqͥd in eispoſſit fieri ꝓrogatio? de clerico nō eſt dubiū ꝑ. c. ſignificaſti. de fo. cōpe. in laico. dixit h̓ Hoſti. ꝙ nullā ꝓrogationē pōt facere laicꝰ in ſpūalibꝰ ſine conſenſu ſui ſuꝑiorꝭ. ar. c. oīs. d̓ pe. ⁊ re. ⁊. c. j. ⁊. ij. d̓ parochi. ⁊ de ꝯſe. di. v. in. c. nō oportet. el. ij. Inn. ind. c. de cauẜ. inſtat ⁊ tandē videt̉ tenere ꝙ lꝫ ī foropnīali nō poſſit fieri. vt in. d. c. oīs. in foro tn̄ ꝯtētioſo fieri pōt. Et hāc opi. vidēt̉ h̓ ſeqͥ moderniores⁊ ſatis placet. laicus gͦ poterit in iurepatronatꝰ ꝓrogare iuriſditionem nō ſui iudicꝭ. ſi tn̄ fieret colluſio poſſet iudex ſuꝰ ꝓcedere vt ſupͣ dixi in criminalibꝰ. De ptāte excōicandi vacillauit Inno. nā h̓ſentit ꝙ pōt fieri ꝓrogatio. ꝯͣriū tenuit ī. d. c. d̓ cauſis. ⁊ Bal. ſeqͥt̉ in. d. l. ſiqͥ. ⁊ ſꝫ oēs mouent̉ qꝛ hͨ poteſtas cōpetit a ſolo deo. ſꝫ tu dic meliꝰ vt ſupͣ dixi.nā hͦ motiuū ꝓcedit vbi aliqͥs ſb̓ijceret ſe non hn̄tial̓s excōicādi ptātē. ſecꝰ enī ſi al̓s haberet reſpectuſuoꝝ ſb̓ditoꝝ. qꝛ tūc ex ꝓrogatiōe nō dat̉ noua poteſtas ſꝫ eſt extēſio de ꝑſona ad ꝑſonā. vn̄ eſt potiꝰrelaxatio ptātis. ſil̓e qd̓ habet̉ in. c. aqͣ. de ꝯſec. ec.vel al. ⁊ hͦ qͦ ad pͥmā qōnē. ¶ Ad ſcd̓am qōnē pͥncipalē q̄ .ſ. ꝑſone poſſint iuriſditionē nō ſui iudicisꝓrogare. ⁊ ſciendū ꝙ duo ſūt chriſtianoꝝ genera.vnū clericoꝝ aliud laicoꝝ. xij. q. j. duo ſūt genera.in cl̓icis ꝯcludit Hoſti. ꝙ qͦ ad ꝑſonā vel bn̄ficiū nōpn̄t exp̄ſſe ꝓrogare iuriſditōne nō ſui iudicis ſinelicētia pape vel ꝓprij dioceſani. vt in. c. ſignificaſti
de fo. cōpe. Tacite ꝟo ꝑ actū ꝯͣriū vel inobediētiaꝫſit ꝓrogatio ẜm eū. vt in caſu. c. fi. de vi. ⁊ ho. cle. ⁊in. c. j. d̓ cle. ꝯiuga. illa tn̄ nō eſt vera ꝓrogatio ſedpotiꝰ eſt pͥuilegij admiſſio ꝓpter inobedientiā velactū ꝯͣriū clericatui. ꝯͣhendo tn̄ ſeu delinquēdo inaliena dioceſi clericꝰ tacite ꝓrogat iuriſditionē nōſui iudicis. vt in. c. poſtulaſti. ⁊ in. c. dilecti. de fo.cōpe. Quid aūt in ep̄o nūqͥd poſſit ꝓrogare iuriſditionē alteriꝰ ſine ꝯſenſu ſui metropolitani? doc.in. c. ad repͥmendā. de offi. or. dicūt ꝙ nō. ⁊ de his⁊ de ſil̓ibꝰ vide qd̓ dixi in. d. c. ſignificaſti. vnuꝫ tn̄ſcias ꝙ iuriſditionē iudicꝭ laici nō pōt clericꝰ ī ſe ꝓrogare etiā cū ꝯſenſu ſui ep̄i. vt ī. c. ſi diligēti. d̓ fo.cōpe. Quid aūt in papa nunqͥd poſſit ſe ſb̓mittereiudicio imꝑatoris vel alteriꝰ iudicis? tex. in. c. nosſi incōpetent̓. ij. q. vij. facit ꝙ ſic. Sꝫ ꝯͣriū tenet Io.an. in. c. eccleſia. de ꝯſti. ⁊ illud veriꝰ. nā inferreturignominia ip̄i deo ſi eiꝰ vicariꝰ iudicaret̉ ꝑ laicū inferiorē. Et ad. c. nos. dicit ꝙ ibi ponit̉ iudiciū prodiſcretione. de laicis ꝟo dieas ꝙ regularit̓ pn̄t ꝓrogare iuriſditionē nō ſui iudicis ſine ꝯſenſu eorū ſuꝑiorū qꝛ a lege vident̉ hāc ptātē habere. vt inl. j. ⁊. ij. ff. de iudi. ⁊ in. l. j. C. de iur. om. iud. niſi cāſit feudalis. ẜm Hoſti. h̓ ⁊ bn̄ ꝑ. c. verū. ⁊. c. ex trāſmiſſa de fo. cōpe. vn̄ ſi in cā feudali laicꝰ ꝓrogaretiuriſditionē alteriꝰ ſine ꝯſenſu dn̄i nō valeret iudiciū. vt dic̄ glo. no. de ꝓhi. feu. ali. ꝑ Fre. l. imꝑialeꝫ.§. p̄terea coll̓. x. qd̓ bn̄ noͣbis. ⁊ idē tenēt doc. in. c.ceteꝝ. de iudi. hac cōcluſionē tenet Bar. in. l. j. §.⁊ poſt oꝑis. ff. de no. ope. nūci. ⁊ in. l. j. ff. de iudic.vbi firmat regulā ꝙ ſiqͥs eſt ſb̓iectus alicui r̄ſpectunudi exercitij iuriſditionis nō reqͥrit̉ eiꝰ ꝯſenſus īꝓrogatiōe iuriſditōnis alteriꝰ iudicꝭ. ſecꝰ aūt ſi eētſb̓iectꝰ alio reſpectu. puta qꝛ ē vaſallꝰ illiꝰ. hinc ē ꝙclericꝰ nō ꝓrogat iuriſditionē alieni iudicꝭ ſine coſenſu dioceſani qꝛ ē aſtrictꝰ ſuo ſuꝑiori vltra nudūexercitiū iuriſditōis vt rōe ordinū ⁊ rōe beneficij.nam loco d̓i eſt ſuꝑior. ⁊ clericus in ordinatōne intotū ſe trāſtulit ⁊ dedicauit deo. xij. q. j. c. portio. etjͣ. de p̄ben. cū ẜm apl̓m. Et ex his infertur ad aliaꝫqōem nunqͥd ꝓpriꝰ iudex pōt inhibere ne litigentſub alieno iudice? ⁊ cōis ꝯcluſio eſt ꝙ nō ſi eſt ſibiſubiectꝰ ſolū reſpectu nudi exercitij iuriſditōis. imꝑator tn̄ poſſet. ad hͦ. l. ij. in. §. ⁊ ſi iudex. ff. de iud.⁊ hoc tenēt qͣſi cōiter legiſte in. d. l. ſiqͥ ex ꝯſenſu. ethͦ notabis. vnū tn̄ ſcias ꝙ lꝫ clericꝰ nō ꝓroget iuriſditionē iudicis eccl̓iaſtici. hͦ veꝝ p̄terqͣꝫ in crīalibꝰvt in. l. ep̄ale. ⁊ in. l. ſiqͥ ex ꝯſenſu. C. de ep̄i. audi. ⁊h̓ a ꝯͣrio. ¶ Uenio ad tertiā qōem que .ſ. exigāturvt poſſit fieri ꝓrogatio? dicēdū ꝙ pͥmo. reqͥrit̉ ꝙ iscui aliqͥ volūt ſe ſubmittere habeat iuriſditōnem.nā ſi nō haberet iuriſditionē nō poſſet dici ꝓrogatio. qꝛ ꝓrogare idē eſt qd̓ extēdere. ſꝫ qd̓ nō ē. extēdi nō pōt. de nouo ꝟo non pn̄t pͥuati dare iuriſditionē nō hn̄ti. vt in. l. priuatoꝝ. C. de iur̄. om. iud.⁊ in. c. ſignificaſti p̄al. ſcd̓o reqͥrit̉ ꝙ ꝑtes ꝯſentiantex certa ſcīa ⁊ nō ꝑ errorē .ſ. qꝛ ſciebat illū eſſe iudicem nō ꝓpriū ⁊ voluerūt ſe ſubmittere iudicio ſuovnde ſi errarēt nihil agerēt. vt in. l. ſi ꝑ errorē. ff. d̓iur. om. iu. vnde etiā error iuris hꝫ impedire ꝓroE T