Druckschrift 
Enarrationes in Evangelium Johannis
Entstehung
Seite
140v
Einzelbild herunterladen
 

carnē habebitis vitā Non em̄ ponit hic aliquā conſequencia niſiea que eſt cauſe ad effectu ecōu̓ſo eſt ergo qd̓ dicit: quiducat mea carne: que pignus evite principiū qꝛ in carne ē deitas viuificat Cxod. xi. Caput pedibꝰ inteſtinis vorabitis ſi qͥd reſiduuꝫ fuerit cōburetisigni ( bibit) ſpūali potū (meūſāguinē) Cāt̉. v. Comedite amici bibite mebriamini cariſſimi ath̓. xx. poteſtis bibere calice quē bibiturꝰ ſū. p. Coꝝ. xi.bet at ſeipſū homo ⁊cͣ. Chabet vita eterna) qꝛ hꝫ principiū viuificans ineternū. hic ē fructus ligni vite in medio paradiſi. hoc eſtin medio eccieGen. ij. ꝓu. iij. Lignuꝫ vite ē hijs apprehenderitea tenuerit ea beati Apoc. ij.Dabo ei edere de ligno vite qd̓ ē īparadiſo dei mei (Et ego r̓fuſcitavo in nouiſſimo die) qͣrtū ē in tāgit̉ ex ipſo habet̉ potēciaad vite reſurrectione. qꝛ ſic̄ xp̄sv̓tute in ſe latētis d̓initatis rſuirexit. ita ones in xp̄o reſurgūiv̓tute illius pn̓cipij viuifici in ſelatētis vſurgere hn̄t. v̓tute em̄ illius deſtruit̉ mors fit reſurrectio Apoc̄. xx. btūs ſanctꝰ habet ꝑte in reſurrectione prīa inhijs ſecūda mors ptāte non hꝫ ꝙuis alij reſurgat tn̄ reſurgut ad vitā ſed ad mortem. psͣ. reſurgūt ip̄ij ī iudicio ⁊cͣ. ijMach̓. vij. pociꝰ eſt ab hoībꝰmorti deditos ſpē expectae̓ a deoiterū refuſcitādos tibi āt reſurrectio ad vitaꝫ erit (Caro enimmea) Hic tagit dictoꝝ vera cauſā. dicit at duo ſcꝫ caro x eſt vite cibꝰ per carnis ſue mandicacōeꝫ homo manꝫ ī ipſo in eſtfōs vite perpetue. dicit ergo Caroem̄ mea vnita deitati (vereē cibꝰ)Cibꝰ emī wveritate cibi facit id qd̓cibꝰ accepit facere in prīa cauſaque fecit ipſū eſſe cibū hoc eſt atvegetare ad vitā. ſed hec eſt vitaveriſſima que pr̄ie vite eſt ſimilima hec eſt vitā gracie glorieideo veriſſime cibus iſte vegetatad vitam diuinam que ē gracie glorie. hic em̄ cibus maxīe habet racōne ciboꝝ eo nichil eſt īip̄o īpuꝝ (Et) ſimilit̓ dic̄guis meꝰ) totꝰ purꝰ (vere eſt potꝰ) yſa. .xxv. Faciet dn̄s in mote oībꝰ gentibꝰ cōuiuiū pinguiūcōnuiū videmie. cōuiuiuꝫ medulatoꝝ pinguiū vindenē deficate ideo vere cibꝰ ē potꝰ qꝛ inchil habet admixtū de cōtrarioEx ſic ē iſte cibꝰ trāſmutatad ſe qui ſumt illum tūc ꝯſequēter (Qui māducat meaꝫ car) vt ſpūaleꝫ cibū Math̓. xxvi.accipite ꝯme. ē cor. meū Os.Paraſti in conſpectu meo menſaadu̓ſus eos tribulāt me (cbibit ſāguinē meū) vt ſꝑūalē potūMath̓. xxvi. hic ē ſanguis noui