cāꝝ. ⁊ idē uidemꝰ ī officiali foraneo ep̄i qͥ ē delegatꝰad uniuerſitatē cāꝝ alicuiꝰ caſtri. ut noͣ. gl. ī cle. ⁊ ſi pͥncipalis d̓ ℟p̄. ⁊ ī. c. romana d̓ ap. li. vi. ⁊ alibi dic̄ gl.noͣ. ꝙ iſte talis delegatꝰ ē qͣſi ordīariꝰ. ut noͣ. jͣ. d̓ ap.ī. c. cū cāꝫ. ī v̓bo delegatꝰ a prīcipe ī fi. Item hodie utplurimū dat̉ cōſcruator locis religioſis qui hꝫ ptāteꝫſuꝑ oībꝰ negocijs pn̄tibꝰ ⁊ futuris. ut ī. c. i. ⁊ fi. d̓ offi.dele. li. vi. Ob h̓ ꝯͣriū dat̉ ī glo. ẜs intellectꝰ ꝙ incertitudo iudicis uiciabat heptū nō aūt gn̄alis ꝯmiſſio negocioꝝ. ⁊ hāc ꝑtē gl. ur̄ h̓ ſequi Hoſ. dicit ꝙ ēt nimiagn̄alitas ꝯmiſſionis negocioꝝ hꝫ uiciare ℟ptū ſꝫ cōclude ꝯcordādo ⁊ capiēdo prīo vba Cōpo. aut ꝯmiſſio fit ī forma iuſticie. aut ſit ī forma gr̄e. Prīo caſu qͣlibet cā ex p̄dictꝭ ē ſufficiēs ad nullitatē Epti ītelligēdoꝙ ꝯmittāt̉ oīa negocia uniꝰ pn̄ia ⁊ futura quātūcūqꝫiudex ſit certꝰ. qꝛ ℟ptū ex cōi ſtilo n̄ dꝫ extēdi ad negocia futura. ut ī. c. fi. jͣ. e. Sꝫ oīa negocia pn̄ia uniꝰbn̄ pn̄t uni ꝯmitti ⁊ ē honeſtū. ad h̓. c. diſpēdia. jͣ. e.li. vi. nō ob. l. cū pretor preal. ⁊ qd̓. sͣ. dixi. qꝛ r̄ſpectudiuerſoꝝ bn̄ delegāt̉ pn̄ia ⁊ futura. ſicut dixi ī officiali foraneo ep̄i qꝛ ille c̄ qͣſi ordinariꝰ ut. sͣ. dixi. ⁊ ſit utplurimū ꝓ utilitate reipublice ut illi loco non deſit iudex ſꝫ negocia uniꝰ tm̄ pn̄ia ⁊ futura n̄ debēt cōmitti.qꝛ preiudicaret̉ ordīarie ptāti ⁊ ē ꝯͣ ſtilū ⁊ curſū iuſticie. aut īpetrat̉ Aptū ī forma gr̄e ⁊ tūc ualꝫ. ⁊ ſic ītellige qd̓ dixi de conẜuatore. ſi tn̄ ſimplicit̓ cōmitterent̉oīa negocia n̄ ītelligit̉ de futuris ꝑ. c. fi. jͣ. e. niſi h̓ exprimat̉ ut bn̄ dixit Io. an. ſi autē iudex ē īcertꝰ diſtingue ēt mō p̄dicto. Et ultīo noͣbis ſingularit̓ fine iſtiꝰglo. ī eo ꝙ dicit ꝙ ſi ex certa ſcīa papa daret īcertū iudicē eligēdū ꝑ īpetrantē ualꝫ reſcriptū cū hēat papaplenitudinē ptātis ſaluo tn̄ iure recuſatiōis. Ex hisenī īfert̉ ꝙ cl̓a ex certa ſcīa idē īportat ac ſi papa dixiſſet ꝙͣ faciebat illud de plenitudīc ptātis. exquo gn̄al̓rīfero unū fingū. dictū ꝙ ubicūqꝫ ī maͣ requirit̉ plenitudo ptātis principis ſatis ē prīcipē dice̓ ꝙ illud facitex certa ſcīa. Adde pulchꝝ dictū Inno. ī. c. īnotuit d̓elec. ubi dixit ꝙ papa n̄ dꝫ ſine cā uti plenitudīe ptāt̉⁊ alibi dixit ꝙ ꝯul̓eꝫ ſtatū eccl̓ie papa nō ē tollerādꝰſine cā magna ⁊ alijs manifeſta. qd̓ ē mēti cōmendādū. ⁊ ponit hoc ī. c. quāto de cōſue. ⁊ de hac plenitudīe ptātꝭ uide gl. ī. c. ubi ꝑiculū de elec. li. vi. ⁊ ꝑ Io.an. ī. c. ex publico. de cōuer. ꝯiu. ⁊ hāc ptātē quā hicuocamꝰ plenitudinē: alibi uocamꝰ abſolutā qͣſi diſpoſitiōi legū cōiuꝫ nō ſubiectā. ut nō. ī. d. c. ex publico.Quādo aūt ꝯſtat d̓ iſta certa ſcīa prīcipis uide gl. fi.in cle. ⁊ ſi principalis. jͣ. e. ti. qͣ ſingularit̓ dic̄ ꝙ niſi exprimat̉ iſta cl̓a certa ſcīa n̄ p̄ſumit̉. ⁊ uide glo. fi. q̄ adhoc pōt īduci ī. c. ex multiplici de deci. Sꝫ Inno. al̓iſentit ī. c. pn̄ti de reſcrip. li. vi. qd̓ hodie īcipit ſtatutūdicēs ſuffice̓ ꝙ ex uerbis reſcripti poſſit appare̓ d̓ certa ſcīa. lꝫ ſpecifice illa cl̓a nō exprimat̉. qd̓ ē noͣbile dictū. ⁊ ur̄ idē Io. an. ſentire ī. c. nōnulli. jͣ. eo. ẜm hocītellige ⁊ limita glo. ī. c. i. de ꝯſti. li. vi. ¶ Ultīo pt̄ ſingularit̉ adduci cauda glo. ꝙ prīceps nō poſſit de plenitudine ptātis cāꝫ ꝯmittē ſuſpecto ſine facl̓tate recuſandi. ⁊ neſcio alibi ita expreſſū quinimo cōiter doc.ſentiunt oppoſitū. ī. c. cū īter de excep. ſꝫ primū ibi ſequor. ⁊ bn̄ facit tex. ī cle. paſtoralis de re ii. Abbas.D audientia. lſa latiniHoc ītēdit.etas uiciat reſcriptū pape. Prīo ponit̉ dubitatto. Secūdo ſolutio ibi quibꝰ. ¶ Nō. prīo ꝙ nōē credēdū aſſerēti ſe abſolutū fuiſſe ſꝫ oꝫ ut de hͦ fiatfides per legitimas ꝓbationes. ad hoc. c. propoſuitde cle. excō. mi. ¶ Nō. ſecundo ibi prīa facie pro uſucōi loquēdi. ⁊ dic prima facie .i. prīo aſpectu. Nam informa ⁊ alijs uidebant̉ littere apl̓ic¶ Itē noͣ. ibi pc̄ꝫ⁊ qn̄qꝫ peccatū ponit̉ pro defectu uel uicio. nō auteꝫh̓ ſumitur pro peccato mortali uel ueniali. Iteꝫ noͣ.ibi manifeſtū. et tene mēti ꝙ ad hoc ut falſa latinitasuitiet reſcriptū pape dꝫ eſſe manifeſta nō aūt ſufficitꝙ ſit dubitabilis dic ꝙ ſi poſſit ſaluari ꝑ figurā nō uitiaret̉ r̄ſcriptū. ad hoc. c. i. jͣ. d̓ iudi. Et h̓ faciūt ad qōne. dicebat̉ ī quodā reſcripto apl̓ico ꝙ rectores hoſpitalis ⁊ alie ꝑſone q̄ degē ꝯtigerit ī eodē poſſēt ibidēſepeliri ⁊c̄. Nūqͥd reſcriptū uitiet̉ ꝑꝑ illā falſā latinitate. nā ubi dic̄ q̄ dꝫ dice̓ qͣs cū referat̉ ad illū īfinitiuuꝫdege̓. ꝯͣriū ꝯſuluit Io. an. qꝛ pōt ſaluari ꝑ figurā ſylepſiꝫ. nā illud v̓bū qͣ pōt eſſe neutri generꝭ ⁊ plural̓numeri ⁊ facē relatōeꝫ ad v̓bū ꝑſone ⁊ ad vbū rectores ⁊ ſic erit accuſatiui cāus. Ite p̄ſuppoīto ꝙ ſimpl̓raſſumat̉ illud v̓bū q̄ ut faciat relatōne ad v̓bū ꝑſonetn̄ cū ſit modicꝰ defectꝰ n̄ dꝫ uitiare lr̄aꝫ. ar. ī. c. ex ꝑtede fi. īſtru. nā ſi hr̄et q̄ ꝯtigerit nō eſſet falſa latinitasqꝛ tūc illd̓ relatiuū q̄ regeret̉ ab illo v̓bo ⁊ ſic tm̄ deficet tituluſ. ¶ Nō bn̄ hec dicta q̄ tn̄ Io. an. h̓ ī lec. ſuanō refert. Nā ex oībus p̄dictꝭ hēs tres ꝯcluſiōes. Prima ꝙ falſa latinitas uitiat reſcriptū pape dūmō ſitmanifeſta. ſecꝰ ſi dubitabilis. Scd̓a ꝯcluſio ꝙ ſi falſalatinitas pōt ſaluari ꝑ figurā nō uitiat̉ reſcriptū. ⁊ d̓iſtis figuris uide glo. bo. ī. c. forus d̓. v̓. ſig. Tertia cōcluſio ꝙ ſi falſa latinitas ſurgit ex modico defectu alicuiꝰ lr̄e uel tituli nō uitiat reſcriptū. ⁊ uide q̄ dixi ī. d.c. ex ꝑte. ¶ In gl. i. ī fi. ⁊ hec ultīa opi. cōit̓ tenet̉. nn̄qͣlecūqꝫ ſit reſcriptū pape ſiue de iuſticia ſiue ꝯtineatgr̄aꝫ ſiue ſit p̄uilegiū ꝯͣ ius ſemꝑ uitiat̉ ex falſa latinitate. ſecꝰ ī alijs īſtrumētis alioꝝ notarioꝝ. Et nō rōnē decidēdi quā ponit glo. qꝛ .ſ. reſcriptū pape trāſitꝑ ml̓tas manꝰ. Itē cū magna maturitate d̓coquit̉ ꝑhāc rōnē. īfert h̓ do. In. ꝙ ſi reſcriptū pape emanaret ꝑ camerā ⁊ nō ꝑ cācellariā ꝙ falſa latinitas n̄ oīouitiaret. qꝛ tūc nō trāſit ꝑ multas manꝰ. ⁊ hoc dictuꝫvr̄ ſatis equū prīa fronte. Sꝫ ꝯͣriū ego teneo. qꝛ tuncorit̉ duplex p̄ſūptio ꝯͣ lr̄as. prīo qꝛ n̄ emanauerūt ꝑcācellariā ẜm cōem ſtilū. Scd̓o qꝛ magis p̄ſumit̉ falſitas qn̄ lr̄e ſūt qī clādeſtine ⁊ ꝯtinēt peccatū ī ꝯſtructione. Nā deciſio illiꝰ tex. reſpectu nullitatꝭ fundat̉ ſuꝑ p̄ſūpta falſitate. Iteꝫ iſte tex. nō fūdat ſe ſuꝑ cācellariaſꝫ ſimpl̓r loquit̉. ⁊ forte tꝑe huiꝰ. c. nō erat ita ordinata cancellaria ſicut hodie. prīceps enī p̄ſumit̉ hr̄e notarios doctos ⁊ ꝓbos. Per hoc ēt dicerē hūc tex. ꝓcedē ēt in lr̄is alioꝝ pͥncipū falſitas tn̄ citiꝰ p̄ſumēda ēin litteris gr̄e ꝙͣ de iuſticia. ar. in. c. fi. jͣ. de falſarijs. ⁊tenent. h̓ doc. Ibbas.Caſus. Cōtra ſecūduꝫPATIC. reſcriptū n̄ pōt opponiI d̓ taciturnitate pͥmi īpetrati ꝑ appellātē d̓ſua appellatiōe n̄ habita mētiōe. h̓ dic̄ qad titulū. In prīa ꝑte narrat factū diffinitione appellationē ⁊ ſpoliationē. In ſcd̓a uniꝰ ꝑtis ꝓſecutioneꝫ⁊ alteriꝰ negligētiā ibi quā. In tertia finalē determīationē ibi iōqꝫ ¶ Nō pͥmo ꝙ eccl̓ia plebanalis pōt poſfide̓ ⁊ tenē̓ capellā poſitā ī ſuo plebanatu nō ponēdoibi rectorē ſed capellanū qͥ eā officiet ⁊ teneat nomīeplebis. ⁊ pōt ītelligi iuxͣ noͣ. ꝑ gl. ī. c. eā te d̓ cta. ⁊ qͣli.uel qn̄ habuit ex priuilegio uel p̄ſcripſit capellā ut ſitd̓ menſa plebis. iuxͣ noͣ. ī. c. ut ſuꝑ de re. eccl̓. nō alie.al̓s de iure regularit̓ capella n̄ ꝑtinꝫ ad plebē niſi iuxͣnō. ī. c. ad audientiā .i. de eccle. edi. ⁊ ī. c. dilectꝰ de capel. mo. ⁊ v̓bū de iure poſitū ī tex. ītelligit̉ largo modo. ¶ Scd̓o noͣ ꝙ eccleſia hn̄s ſub ſe capellas pōt dici matrix reſpectu capellaꝝ. ꝯcor. cle. i. de ſen. ex. ⁊. c.ex trāſmiſſa de p̄ſcrip. ⁊ hoc largo ſūpto uocabulo.ꝓprie v̓o ⁊ ſtricte eccleſia cathedralis dr̄ matrix. ut īc. uenerabilis. jͣ. de. v̓. ſig. ⁊ ex hoc v̓bo nō nō uitiariſnīam uel libelluꝫ ſi eccleſia inferior appellat̉ matrix.¶ Nō tertio ꝙ in poſſeſſorio pōt fieri mentio d̓ iureꝓprietatis in narratione. nec ꝑ hoc libellus extēdit̉ad iudiciuꝫ ꝓprietatis. ut pꝫ ibi de iure ꝑtineat. ⁊ tn̄in fi. ſit reſtō lꝫ iſta v̓ba ꝯcernentia ꝓprietatē nō uerificent̉. Ex quo infert̉ ꝙ libellus dꝫ attēdi in ꝯcluſiōe
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten