Druckschrift 
2 (1488) Decretalium 1. P. 2
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

De procurato.I

nihilominus ꝯtra eum ꝓcedi inqͣꝫtū ſtatus cāe patitur ſine alia citatione. Diuidit̉. nam pͥmo fert ſententiā ſuꝑ ꝓceſſibus. ſoluit obſtaculū. ſcd̓a ibi ceterū. in expenſis cōdemnat. No. pͥmo reuocatio ꝓcuratoris poſt cōcluſionē in impedit qminus poſſit ꝓcedi ad ſnīam. nam poſt cōcluſionēliquet iudici de meritis cauſe. reuocatio ꝓcuratoris poſtea facta p̄ſtat impedimentū quo minus poſſit ꝓcedi ad ſnīam. ad quotidie allegat̉iſte tex. Scd̓o no. valet cōdemnatio facta profuturis expenſis abſqꝫ alia determinatione. eſtin iſte tex. multū notabilis. qd̓ declara vt.. latidicet̉. Tertio no. ar. ẜm Goſ. paria ſunt aliqͥdnon fieri vel tarde fieri. pōt tn̄ colligi argu. intrariū. No. ibi ex eis vel ob eos dr̄iam inter dictionem ex. ob. nam vna denotat cām mediataꝫalia cām immediatā. de quo plenius Bar. in. l. li.beroꝝ. ff. de. ſig. In glo. iij. ibi nihil poſſet obijcere. vuit glo. potuit ferri ſnīa ꝯtra abſentē reuocatione ꝓcuratoris non obſtante. qꝛ exqͦ erat in ꝯcluſū nihil poterat obijci. nam poſt ꝯcluſionē admittūtur alique ſnīe ſiue cōſiſtant in facto ſiue in iure. ſed ſolū reſtat ferre ſnīam. vt in. c. paſtoralis. qd̓ ibi notat Inn.. de poſ. ꝓprie. Sꝫꝯͣ hāc ſolutōnē ſic opponit̉ licet poſt ꝯcluſione nonpoſſit in aliqͥd allegari. tn̄ ꝑs debet citari ad audiendū ſnīam vt poſſit opponere vel appellare. requirit̉ trina citatio vel vnica ꝑemptoriā. vt ꝓbat̉ īcle. ſepe. iuncta glo. de. ſig. nam ſpeciale ē in cauſis ſūmarijs vt ſufficiat vnica citatio ad ſnīam. vtibi le. no. ad idē. c. ꝯſuluit. qd̓ ibi dixi de offi. delega. ſi ſnīa fert̉ ſine citatione tenet. iij. q. ix. inc. caueāt.. c. oīa. ī. l. j. §. itē ex edicto. ff. ſen.ſine appel. reſcin. Sol̓. duplex ẜm Inno. Primaꝯtrariū ꝓcedit in ſententijs diffinitiuis. ſecꝰ ī interlocutorijs. qꝛ ī illis requirit̉ ordo iuris. Et exno. ſnīa interlocutoria pōt ferri ꝯtra ꝑtem citatā. Idē notauit ip̄e Inno. in. c. querelā.. e. Sꝫhec ſolutio placet̉ ex duplici capite. Primo qͥavbicūqꝫ interlocutoria affert p̄iudiciuꝫ ſaltem graue abn̄ti dꝫ ſemper p̄mitticitatio. quia in p̄iudictūabſentis nihil ē fiendū. vt in. c. inter quattuor. dema. obe. in. c. j. de cau. poſ. ꝓprie.. d. c. oīa.d. c. caueant. tenet Bar. in. l. nec qͥcqͣꝫ. §. vbi decretum. ff. de offi. ꝓcō. ſed vbi afferret p̄iudiciumabn̄ti tūc pōt ferri iuterlocutoria ꝑte citata. ar. īl. diē ꝓferre. ff. de arbi. Et in caſu intellige dictūInno. ita etiā voluit Bar. in. d. §. vbi decretū. ettene menti hāc cōcluſionē. Ex ſecūdo capite p̄tſolutio Inno. impugnari. qꝛ ſnīa ſuꝑ nullitateceſſuū fuit interlocutoria ſed diffinitiua quo adcām nullitatis vel ſaltē habebat vim diffinitiue. facit qd̓ no. glo. in cle. vnica. de ſequeſ. poſ. fruc.et in cle. fi. de appel. vbi no. ſnīa dicat̉ diffinitiua.et interlocutoria. Scd̓o pͥncipaliter ſoluit Inno. forte de pͥma ſolutione ꝯfiſus facta fuitcitatio a pͥncipio ad totā cām tam .ſ. reſpectu nullitatis ꝓceſſuū qͣꝫ reſpectu negocij pͥncipalis. qd̓ eſtp̄ſumendū ex eo. qꝛ papa reuocauit ad curiā totam cām. in reuocatione papa ſolet citare ꝑtes vt

brien̄. teneret̉ adeſſe in curia ſe vel ꝓcuratorem fuit cōtumax reuocando ꝓcuratorē. aliūconſtituendo. ideo non erat opus denuo citaret̉ ad ſnīam. ſecus aūt ſicitatio fuiſſet facta ad cer articulū. qꝛ tunc etiā intercedēte ibi cōtumaciadebet citari ad alios articulos poſtmodū expediēdos. qꝛ ſequit̉ fuit cōtumax in vno articulo.in alio. vt no. glo. in. c. ij. in. teneris. de do. etꝯtu. li. vj. quā no. ex his dictis Inno. no. plura.Et pͥmo pōt qͥs citari ad totam cām qn̄ citatō ſaltem fit de longinquo qd̓ plenius examino in. c. fi.de dila. Scd̓o no. citatio ad totā cām tollit̉ cōparitionē ad certos articulos ſaltē ad vt debeat ꝑs a loco iudicij recedere ſeu ꝓcuratorēreuocare. neminē ī iudicio ſe dimitte̓. ml̓tūlimitat dictū Frede. qd̓ plene tango in. d. c. fi. Do.An. ponit tertiū intellectū ad iſtū fex. dicēs ꝓcurator fuit citatus. potuit citare obſtante reuocatione. quia illa reuocatio habet̉ facta exquo erat cōcluſū in nihil allegat. Sed ſatis huiclec. applaudet lr̄a in pͥmo aſpectu. multi ſolēt allegare iſtū tex. ſed ꝯtra hāc lec. multū facit qd̓ dixiin pͥncipio. nam apparet. quare etiā poſt concluſionē poſſit ꝓcurator reuocari ſicut an̄. ſꝫ ſaluando hanc lec. tn̄ in ꝓprijs terminis poſſumꝰdicere poſt litē cōteſtatā potuit reuocari procurator. ſine ꝯtradicēte aduerſario. intereſt em̄aduerſarij vt ꝓcurator ſine reuocet̉ ne varietur iudiciū mutatione ꝑſonaꝝ. vt ꝓbat̉ in. l. poſt litem. iuncta. l. oīa. ibi glo. ff. eo. ti. vrde glo. inc. ij.. eo. li. vj. hec reuocatio apparet delegitima valuit aduerſario cōtradicēte. ideopotuit ferri ſnīa ꝓcuratore reuocato. ī eo tex.facit mentionē erat in cōcluſum dicit in hocnarrat factū. nam idē fuiſſet qn̄qꝫ poſt litem cōteſ.qd̓ ſentiūt Uin. Io. an. ſupplentes ad tex. maxime. Quartā lec. poſuit dn̄s Car. dicēs exquo ep̄s colubrien̄. ꝓcurauit totū negociū deferread curiā tenebat̉ cōparere ſe vel ꝓcuratorē adtotā cām. al̓s habet̉ ꝯtumace ſine alia citatōne ſicut obſeruat̉ in appellato facit vt tota deferat̉ad papā. iuxta illud qd̓ habet̉ in. c. cordi. de appel.li. vj. ſꝫ lec. placet. qꝛ illud. c. loquit̉ qn̄ terminfuit p̄fixus ad appellationē ꝓſequendā qui habet̉loco citationis. vt ibi. in. c. ſepe. de ap. aūt nullus terminus fuit p̄fixus. Preterea is qui appellatdeducit negociū ad ſuꝑiorē. vt in. c. ſi a iudice. deappella. li. vj. tn̄ ꝯͣ abn̄tē pōt ꝓcēdi ſine citatione. vt in aut̓. ci qui. C. de tēpo. ap.. ij. q. vj. appellatione. placet mihi alijs lec. ſcd̓a Inno. vtp̄ſumam ciatōnē generalē ad totā cām p̄ceſſiſſe. In. in. ꝑuenerint ibi extunc expectareincepit. vult ideo papa cōdēnauit illū ep̄m colubrien̄. in expenſis. qꝛ forte a tꝑe reuocatōis ꝑuēte ad ꝓcuratorē extunc aduerſarius ſuus incepitexpectare negocio pͥncipali expediēdo. vt ītelligas meliꝰ lr̄am ſcias pͥncipalis erat ſuꝑ limitationē dioceſum que cauſa fuit cōmiſſa delegatiset tandē ſuper validitate ꝓceſſuū iſtoꝝ delegatoꝝL 3