Druckschrift 
2 (1488) Decretalium 1. P. 2
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

De offi. dele.

arbi. ſꝫ certe ille tex. ſic loquit̉ ſꝫ dicit ſi īprudentiā acceptauit arbitriū ſuccurrit̉ ſibi reſtōemvt cogat̉ iudicare. dicerē ſi eſt mīor. xxv. cōpellit̉ acceptare arbitriū vel delegationē ſedſi acceptauit cōpellit̉ iudicare niſi petat reſtitutōeꝫin integrum ꝯtra acceptatōem ſuā. ant eſt minor.xxv. annis maior tn̄. xviij. non pōt deputari abalio qͣꝫ a principe niſi ꝑtes ꝯſentiant vt tnpellitur acceptare in. d. l. lege. ſi eſt minor. xviij. pōt deputari iudex etiā ſi ꝑtes ꝯſentirēt. vt etin. d. l. quidā. a pͥncipe ꝟo pōt deputari ordinariꝰ delegatꝰ dūmodo ſit pubes. vt in. d. l. cumtor. arbiter ꝟo pōt qͥs eſſe etiā de ꝯſenſu ꝑtiumniſi ſit maior. xx. Sꝫ dubitari pōt vltra doc. qͥd inarbitratore. ego crederē idē qd̓ in arbitro. qꝛ tex.ibi in. d. l. cuꝫ lege. vtit̉ ꝟbo generali. arbitratorappellat̉ etiā arbiter. vt in. l. ſi ſocietatem in. §. arbitrorū. ff. ſocio. eadem eſt ratio in vtriſqꝫ.qd̓ dicam in. c. ſe. poſt Io. an.Breue ēNo delegatorū. veīl aliaVba pōt ſic ſūmari. Ptās pluriū delegatorum vel arbitroꝝ ſimpl̓r datoꝝ expirat mortemvniꝰ. pͥma ꝑs ponit dictū. ſcd̓o exceptōꝫ a dicto ibiniſi. No. pͥmo quēadmodū pl̓es delegatipn̄t exercere iuriſditōem inſolidū ita nec pl̓es arbitri. In equiparāt̉ delegati arbitri vt habeātexercitiū ꝑte. Quid aūt in ordinarijs alijs officialibus nūqͥd vno mortuo vl̓ abn̄te impediat̉ iuriſditio alioꝝ dixi plene in. c. prudentiā.. eo. dicvt ibi No. ſcd̓o ibi officiū arbitri dicūt̉ hr̄e officiū idē in delegatꝭ qd̓ no. nam fac̄ ſi ſtatuto cauet̉ delinq̄ns in officio ſuo certo puniat̉ nūquidarbiter delinq̄ns in arbitrādo incidat in pena ſtatuti. Sed q̄ro quia tex. loquit̉ in arbitris qͥd aūtin arbitratoribꝰ. Io. an. tꝫ idē qd̓ bn̄ notabis.eadē eſt in eis. Itē tex. vtit̉ ibi ꝟbo generali arbitroꝝ ⁊cͣ. no. bn̄ dictū. Et ex infero iura facientia mentōeꝫ de arbitris hn̄t locū etiā in arbitratoribꝰ niſi det̉ in eis diuerſitatꝭ. Et facit qd̓dixi .s. c. ꝓxi. qꝛ appellatōe arbitroꝝ ex ꝓpria ſignificatōe vocabuli cōp̄hendunt̉ arbitratores. vt ī. l. ſiſocietatē in. §. arbitroꝝ. ff. ſocio. ſit d̓ciſiōishꝰ. c. dic vt in glo.Delegatꝰ pape ſubdeUONIam. iegare pōt lꝫ datus ſitex officio vel de ꝑtiū ꝯſenſu vl̓ clauſulap̄electionis videlicꝫ ſi oēs tu alio exequarꝭ⁊cͣ. h. d. vſqꝫ ad. §. is aūt. ſcd̓a ꝑs pͥncipal̓ ibi ideꝫqͦꝫ. No. pͥmo pͥncipiū tene mēti ex quo colligit̉regula notabilis in facultate ſubdelegādi regl̓ariter papa cōmittēdo alicui cām videt̉ eligere īduſtriā ꝑſone ſꝫ potiꝰ intendit ꝓuidere negocio qd̓decidēdū cōmittit. ex ſequit̉ ar. hꝰ tex. delegatꝰpͥncipis regl̓ariter pōt alteri vices ſuas ſubdelegare. Scd̓o no. ibi iudex tertiꝰ ꝯſuetudine ſtiloromane curie. vbi īpetrāti alia ꝑs reſiſtit curiacogit ꝑtes vt ꝯueniāt in certos iudices ſi ꝯuenire poſſint quelibet ꝑs eligit vnū papa ex officio ſuo ponit tertiū. qn̄qꝫ ꝟo deputat iſtu tertiū ex

ꝯſenſu ꝑtiuꝫ. vt qꝛ q̄libet ꝑs tertio dat ſibi ſuſpectos illi in quē ꝯueniūt papa cōmittit vt ſit tertiꝰinter illos duos. vult iſta lr̄a ibi tertiꝰ ex officionoſtro vel de aſſenſu ꝑtiū ⁊cͣ. facit qd̓ no. gl.in. l. obſeruandū. ff. de iudi. No. tertio ibi cōcedat̉ a iure. regulariter nullꝰ delegatꝰ pōt ſubdegare. ad. l. more maioꝝ. ff. de iu. om. iudi. fallit īdelegato a pͥncipe ex ſpāli pͥuilegio ſibi a iure cōceſſo.. c. paſtoral̓. facit lr̄a vt nullus aliꝰ cōmittere poſſit. Quarto no. deputatꝰ clauſulaelectōnis impedit̉ cōmittere vices ſuas. Ex īfert̉ illā clauſulā ītelligit̉ electa īduſtria ꝑſone. In glo. j. ibi eis inuitis. no. bn̄ glo. iudexdelegatꝰ etiā deputatꝰ cōi ꝯſenſu ꝑtiū vel datustertio ex officio pape pōt ſubdelegare etiā inuitꝭtibus. Spe tn̄ eo ti. §. ſequit̉ in pͥn. dicit iſte terti pōt cōmittere vices ſuas cōſocio electo ab vnaꝑte. qd̓ ſatis placet qꝛ ille pōt eſſe ſuſpectꝰ alteri ꝑti.nūquid aūt pōt cōmitte̓ alteri vices ſuas vtraqꝫte inuita. gl. ſic. Sꝫ ſpe. in ti. j.. §. ij. in.. cauſistenet ꝯtrariū ſecus dicit ſi altera ꝑs tm̄ reſiſtit. Hoſti. ꝟo in ſūma. ē. ti. §. qd̓ ſit eius officiū.. ſalua reuerētia. ſeq̄nti tꝫ etiā inuita alia ꝑte poterit iſte tertiꝰ alteri ſubdelegare. vn̄ ſꝑ poterit ꝑsrenitēs illū ſubdelegatū recuſare quaſi velit exqͦpapa deputauit tertiū cōi ꝯſenſu ꝑtiū non pōt illetertiꝰ alteri ſb̓delegare niſi de cōi ꝯſenſu ꝑtiuꝫ. necob. ſi dicat̉ deluſoria videret̉ ptās tradita qꝛ eſt peluſoriā ẜm ꝑtibꝰ ꝯͣdicētibꝰ poſſitdelegatus ſubdelegare. Sꝫ Io. an. ī addi. ſpe.in loco p̄alle. tenet lꝫ dictū Hoſti. ſpe. teneat dehoneſtate non tn̄ de neceſſitate. Et dictuꝫ cōiterapprobat̉ a doc̄. ſatis mihi placet qꝛ iſte tex. indiſtincte dat facultatē iſti delegato ſubdelegādi. necponit iſte tex. aliquā ſpālitate in iſto tertio ſꝫ ī facultate ſubdelegādi. dic delegato a pͥncipe eſt a iure ꝯceſſū. ſic mouet̉ papa in deciſiōe ex cōi regula iuris. idē in iſto qd̓ in alijs. mea ꝯſideratio ſatis ꝓbat opi. glo. ꝯſpe. Hoſt. Sed q̄ro ſi eſt cōmiſſa pluribꝰ nūqͥd poſſit alter ſubdelegādo cōpellere ſubdelegatū ad acceptādū. Io. an. refert qͦſdā antiqͦs tenuiſſe mouentur illi qꝛ vbiplures ſunt delegati pōt alter ſine reliqͥs iuriſditionē exerce̓. vt in. c. cāꝫ.. ę. ſic trāſit Io. an.recitādo. Do. an. credit oppoſitū ex quilibꝫ habꝫptātem ſubdelegādi. dictū puto veriꝰ. primoadduco auctoritatē Hoſti. ſenſit limitatōnein. c. paſtoral̓.. e. vbi dic̄ alter ſubdelegādopōt collegā ad ſuſcipiēdū ſubdelegationē cōpellere qꝛ par in parē hꝫ imperiū. vt in. c. īnotuit deele. ī. l. mgr̄atꝰ. ff. arb. ſic ſētit aliū a collega cōpellere pōt. Itē ꝓbo rōe patebit rn̄ſio adc. cām. lꝫ ad cam pͥncipalē oībꝰ det̉ iuriſditōisexercitiū ſil̓. vt in. c. prudētiā.. e. tn̄ ad facultatēſubdelegādi dat̉ iuriſditio cuilibꝫ inſolidū. vt ꝓbatur in. c. qͣꝫuis. iūcto. c. paſtoral̓ m pͥn.. e. qͥlibetpōt ſubdelegādo exercere iuriſditioneꝫ ſibi a legedatā ſic reſpectu cauſe pͥncipalis qꝛ ibi dat̉ exercitiū parte inſolidū. Itē deluſoria eſſetpoteſtas ſb̓delegādi ſi poſſet delegatꝰ ſubdeleE 3