Druckschrift 
Pars prima (1484)
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

no dꝫ extēdi ad bn̄ficia ſint ita amare īterp̄tāda ar. ī. c. olī de. ſig. ī. l. fi. ff. ꝯſt. pͥn Et noͣv̓bū exquo hēs ſēꝑ nōre r̄pta ad lites ſut ſtrictius īterp̄tāda ꝙͣ r̄pta ad bn̄icia eccleſiaſtica ē uald̓ notādū id qd̓ hēt̉ ī. c. ꝙͣuis de p̄bē. li. vj. ubi dr̄ reſcripta ad bn̄ficia ſtricte īterp̄tāda ſūt. Alij dixerūt utHoſti. ſi pͥmꝰ ē negligēs ānū poſt ānū bn̄ficiuꝫuacās ꝯfert̉ alteri pōt pͥmꝰ face̓ reuocari illā collatonem. ſecꝰ ſi poſt lapſū āni re ītegra pͥmꝰ petit p̄bēdāſibi ꝯferri un̄ tūc p̄fert̉ ſcd̓o cuilibꝫ alij negl̓ia ānali obſtāte. Io. an. dic̄ arbritrariū qn̄ pͥmꝰ dicatur negligēs. idē tenuit ī glo. ſua ī. c. ſi clericꝰ p̄bē.li. vj. ī cle. unica de cōceſ. p̄bē. ī glo. penult. Lapusab. recitat ī. c. tibi de reſcpͥtꝭ li. vi. ꝯſuluiſſe ī Io.an. ſibi rn̄diſſe ſi pͥmꝰ īpetrās hūit canonicatū apapa ul̓ fuit receptꝰ ī canonicū auctoritate pape tūcꝯuīcit̉ negl̓ia ſua ī aſſecutiōe p̄bēde actū citra collationē. qͣſi dicat donec p̄bēda ꝯferat̉ alt̓i poterit ſēꝑillā petē negl̓ia pͥori obſtāte. ſecꝰ ſi dataⁱ negl̓ia fuitcollata alt̓i qͣſi collationē p̄miſſa negl̓ia tollat̉ illudius affectiuū ad p̄bēdā qd̓ hēat pͥmꝰ ex receptōe ī canonicū mēbꝝ ſic declaratū vr̄ ꝓbai ī dcō. c. ſi clericus. In ſcd̓a ꝑte aut pͥmꝰ īpetrās nōdū fuerat adptꝰ canonicatū tūc actū ꝯͣriū pn̄tatōis ꝯuiicieiꝰ negl̓ia qͣſi dicat ſi pͥmꝰ fuit negligēſ ī pn̄tādo ſuaſlr̄as ſcd̓us pͥus p̄ſētauit dꝫ ſcd̓us potio ī aſſecutōne p̄bēde. ur̄ ꝓbari ẜm unū modū ītelligēdi ī. d. c.tibi ī pͥmo caſu iūcto fine. uidet̉ ſatis ꝓbabil̓ ītellectus. Et ꝙͣꝙͣ Lapꝰ do. In. aliqͣ dicāt ī idē īcidūt ineffectu iſta ultīa opi. Io. an. niſi qꝛ do. An. ponitcaſū īdubitabilē apoſtolicꝰ capitularꝭ ſimul ꝯcurrūt. negligētia īpetratoris apoſtolici ꝯuīcit̉ capitularē .i. r̄ceptū auctoritate capituli niſi ſolā collationē.. c. hi. c. ſi clericꝰ p̄bē. li. vi. fac̄ ēt admaꝫ ẜꝫ Lap. c. ſi tibi abſēti eo. ticali. ubi tex. noͣ. uult is cui facta fuit collatio bn̄ficij ꝯuīcit̉ de negligētia irreuocabilit̉ niſi collationē alteri factā ut ibi ſed iſta ur̄ opi. Io. an. ī dictꝭ locis remaneat ſublata ut ſit recurrēdū ad arbitriū ſuꝑioris. Ego dico ſaluādo illā glo. lꝫ predictꝭ modis ꝯuīcat̉ negl̓iatn̄ in dep̄hēdēdi negligētiā ē arbitrariū iudexhēbit arbitrari utꝝ fuerit negligēs ī p̄ſētādo ul̓petēdo. forte enī all̓at iſte cām legitimā dilatōis. īſuccedit arbitriū iudicꝭ ſic ſaluo illas glo. Itē dubito circa pͥmū mēbrū dixit Io. an. ubi p̄ceſſitcollatio canōicatꝰ ꝯuīcit̉ īpetrās negligētia ſuacitra actū collatōis. illud. c. tibi qui pōt intelligiēt actuꝫ citeriorem pōt ꝯuinci. ī pͥncipio loquit̉quando primus ſecundus fuerunt recepti prebenda uacabat de preſenti deciditur ibi ꝙͣ debetur primo īpetrāti lꝫ ſcd̓o recepto niſi negligētia poſſit ſibiīputari. un̄ tex. refert ſe ad negligētiā ꝯmiſſā ī actu caſu p̄ſētatōis ſꝫ loqͣt̉ gnaͣlit̓. ergo vr̄ uacaueritbēda pͥmꝰ īpetras lꝫ receptꝰ fuerit negligēs diu ī petēdo ſecūdꝰ īpetrās diligēs dꝫ p̄ferri. nec ob dictuꝫc. ſi tibi abſēti. qꝛ ibi bn̄ficiū fuerat collatū meritoexcludit̉ nſi collationē alteri factā. qꝛ ē dare actuꝫcitra collationē potētiore prīo. Sꝫ ī caſu nr̄o p̄bēdafuerat collata prīo ſꝫ ſolū canonicatus merito exquouterqꝫ canōicus receptꝰ dꝫ negligētia ī petēdo obeēprīo ꝙͣto tēpore reqͥrat̉ iſta negligētia dico arbitrariū qꝛ textus ibi determinat. in caſu ſaluo ētopi. illā Io. an. p̄dicta ꝓcedūt ubi primꝰ īpetrās hꝫaliū coīpetratore. Sꝫ dubiū ē mihiⁱ quid ſi habeataliū coīpetratorē nūquid negligl̓iaꝫ excludat̉ a gr̄aſibi ꝯceſſa. Et ītroductiōe ad maͣm ſcias uario qͥs ꝯſequit̉ ius ī bn̄ficio ex īpetratione gratie.per collationem ꝯſequit̉ ius tia pōt dice̓ bn̄ficiūſuū ēt ante ademptā poſſeſſione. ut. c. ſi tibi abſentip̄all̓ato. ī. c. fi. de ꝯceſ. p̄bē. li. vj. in. c. pe. p̄ben.eo. li. Si v̓o qͦs ē r̄ceptꝰ ī canōicū ſub expectatōe p̄bēde tūc ius ꝯſequit̉ ī p̄bēda ſꝫ ad p̄bēdā. un̄ hꝫ iusad ī re. ī dictis. c. penl̓. ultīo. Si v̓o qͣsē receptꝰ ī canonicuꝫ ſꝫ ſolū hꝫ gratiā ſuꝑ bn̄ficio ſibiꝯferēdo tūc ſolū hꝫ ius īplorādi officiuꝫ executorisut ꝓuideat ul̓ faciat ſibi ꝓuidē. Et de hoc uide bonāgl. ī. c. ueniēs renūciatiōe. fac̄ qd̓ noͣ. gl.. c. ꝓxīoqd̓ ibi dicā. His p̄miſẜ ꝯclude tres caſus. Primusqn̄ collatiōe fc̄a qͥs negligit petē poſſeſſionē. tūc credo ex iſta negl̓ia ꝑdit ius qd̓ hēbat lꝫ poſſit perſuꝑiorē pͥuari. ar. xviij. q. ij. ſiqͥs abbas. qd̓ noͣ. gl. īc. ea de offi. archi. ueꝝ niſi alius bona fidetitulo putatiuo poſſederit ſpacio. x. ānoꝝ. tūc p̄ſcribit̉ ꝯͣ lꝫ bn̄ficiū acq̄rat̉ p̄ſcribēti. Ad adducounā bonā gl. alibi ē ī. c. cōtīgit de do. ꝯtu. quaꝫmaͣm diſcute latiꝰ ut ibi dico. Scd̓us caſus qn̄ papamādat ꝓuideri alicui bn̄ficio uacāte. tūc puto ſiille ē negligēs poterit ordinariꝰ alteri ꝯferre collatione alteri factā extīguit̉ gratia iſtius. ad. c. ſi clericus p̄al. Idē puto ī tertio caſu auc̄te pape qͦs eſtreceptus ī canonicū negligit petē p̄bēdā uacātē. negligētiā ualꝫ collatio alteri ſc̄a. ut ī. d. c. ſi clericꝰ.Quid aūt dicēdū hodie papa aſſignat terminummēſis ad acceptādū nunqͥd pꝰ lapſū mēſis poſſit bn̄ficiū acceptari. uide bonā gl. ī clę. unica de ꝯceſ. p̄bē.ī gl.. mēſē. hoc bn̄ noͣbis. In gl. fi. ex gl. colligetres ſo. Prima appellatio fuit legitīa exquopͥmi erāt recepti poterāt ſe d̓fēdere ꝯͣ ſcd̓ꝫ. Scd̓aſo. reſpectu ſn̄iaꝝ lataꝝ poſt appellationē abſol̓oſit ad cautelā qͣſi erat neceſſaria. hāc ſol̓onē gl. īprobat qꝛ nūꝙͣ papa mādat aliquē abſolui ad cautelamniſi expͥmat. tene mēti dictū glo. Tertia ſo.iſta relaxatio ſn̄iaꝝ refert̉ ad ſn̄ias latas ī fauorē Calimaci ꝯͣ quē ꝓceſſit appellatio. Et ēt uoluit glo.p̄cedēs tenēdo ſilēt ꝯͣria. Sꝫ ꝯͣ op. exquocapitulū īpugnabat pͥmū īpetrātē ergo poterat ſed̓fēdere ꝯͣ ẜm ex ꝑſona pͥmi. ut ī regula ex eo de re.iu. li. vi. ī. c. olī de cēſi. So. dic̄ Inn. tenendoappellationē ualuiſſe poſſumꝰ rn̄de iſti fūdabātſe ſuꝑ iure pͥmi ſꝫ ſuꝑᵗ receptione ſcd̓i. ul̓ clariꝰ ẜꝫpo. ſi obtinuiſſēt iſti ꝯͣ pͥmū poterāt ſe d̓fēder̄ ꝯͣ ẜꝫ.ſꝫ exquo ꝯtētio uigebat pͥmo dubius ē litis euetꝰpotuerūt īterī ſe d̓fēdere ꝯͣ ſcd̓ꝫ ne ſi poſtea ſuccūbe̓t prīo cōpellerentur utrunqꝫ recipere. tene mentihanc ſo. quia multum limitat illam regulam ex eo. O audientiam. cas paSi hn̄spe ad bn̄ficiū eis ꝑꝑ ānuā pēſionē r̄nūciat ualēt littere bn̄ficiales ꝑͤ hoc tacitoīpetrate dic̄. In pͥma ponit̉ facti narratio. In ſcd̓aꝓuiſio ibi fr̄nitati. pͥmo annua pēſio ſuꝑredditibꝰ eccl̓iaꝝ plerūqꝫ alicui cōcedit̉ pōt dici bn̄ficiū. hic annua pēſio bn̄ficiū ponunt̉ ut diuerſa.ut pꝫ ibi ānuas pēſiones ſeu alia bn̄ficia. meliꝰbat̉ ī. c. ꝙͣuis.. de p̄ben. li. vi. ubi pꝫ ſi mandat̉ alicui ꝓuideri de bn̄ficio etiā uſqꝫ ad certā ſummā nonpōt ꝓuideri de annua pēſione niſi ī lr̄is expͥmaturdicerē tn̄ ponēdo v̓itatē ānua pēſio ē bn̄ficiū ſumēdo bn̄ficiū late ꝓut ē beniuola actio gaudium tribuēscapiēti. ſꝫ ē bn̄ficiū eccleſiaſticuꝫ ſpūale qꝛ nullamſpūalitatē hꝫ ī ſe. ſꝫ eſt qͥd mere tꝑale appellatiōebn̄ficij eccleſiaſtici uenit ānua pēſio. hāc arbitrorfore rationē d̓cidēdi ī. d. c. ꝙͣuis? īpetratorēpoſſe renūciare pro libito litteris apoſtolicis ſibi conceſſis ad bn̄ficiū obtinēdū nedū exp̄ſſe ut habetur ī. c. ueniēs. c. ſane.. de renūcia. ſed ēt tacite ut incle. gratie.. e. Et ex ex tex. no licet non poſſitqͥs renunciare bn̄ficio ſine licētia ſuꝑioris. ut ī. c. admonet.. c. ī dubijs de renūciatꝭ litteris tn̄ ad bn̄ficia obtinenda poteſt renunciare. ut hic et in dicto. c.ratio duerſitatis. qꝛ recipiēdo bn̄ficiū obligat ſe bn̄ficio bn̄ficiū ſibi. ut ē tex.. renūc. ī. c. niſi pridē.