Si v̓o preceptū diuinū n̄ reperit̉ limitatū. tūc aut nulla pōt ſubeſſe cā limitandi ⁊ n̄ pōt prīceps ſtatucre.puta ſi uult ſtatuere ꝙ qͥs poſſit ꝯͣhere mr̄imoniū cūmatre. aut ſubeſt cā. ſed dubitat̉ an ſubſit ⁊ p̄ſumendū ē tunc pro lege prīcipis. ⁊ noͣ hoc dictū. Ego limitarē hec dicta legiſtaꝝ duobꝰ modis. pª ꝙ pͥnceps fecularis pōt īterpretari ius diuinū ſtatuendo ī his inquibꝰ hꝫ iuriſditionē .ſ. ī rebꝰ ꝓphanis. ſꝫ ī ſpūalibꝰīterpretatio ꝑtinet ad papā. ut ē tex. ī. c. ꝑ uencrabilēall̓. facit noͣ. dictū Fede. de ſe. ꝯſi. xcj. ubi dicit n̄ ualeiſtatutū laicoꝝ ꝯuincens uſurariū ex certis ꝯiecturis.qꝛ cū in talibꝰ n̄ hēant laici iuriſditionē n̄ pn̄t ſtatuereēt interpretādo facit. c. tuā. de or. cog. ⁊ qd̓ noͣ. Bar. īl. titia. ff. ſo. ma. 2º limitarē ut ī caſibꝰ ſibi ꝯceſſis ꝙ n̄p̄ſumat̉ cā īquantū uult ſtatuere ꝯͣ ius diuinū. qꝛ nōdꝫ īferior uiolare ſtatutū ſuꝑioris ſine cā aperta. un̄noͣ. dicit Inn. ī. c. quāto. de ꝯſue. ꝙ ēt papaº nedū ꝯͣius diuinū ſꝫ ꝯͣ gnaͣle ſtatutū ul̓is eccl̓ie n̄ pōt uenireſinc cā rōnabili ⁊ alijs. nō ⁊ id qd̓ dixi ī principe ſeculari hꝫ locum ī papa reſpectu iuriſditionis ſue. plꝰ tn̄dico in eo ꝙ et reſpectu laicoꝝ pōt ſtatuere ex cā graui ꝯcernente ſtatutū totius chriſtianitatꝭ. ut in. c. j. dehomic. li. vj. ¶ Circa ẜm an princeps poſſit ſtatueroꝯͣ ea que ſunt de iure gentiū ⁊ naͣli. Concluſio doc. eꝙ ex ca rōnabili pōt. uidemus .ij. ꝙ ꝑ preſcriptioneꝫinductā a iure poſitiuo priuat̉ quis iure ſuo. Itē ꝑꝑdelictū ꝯfiſcant̉ bona alicuiꝰ. ut in. c. urgētis d̓ heret.⁊. C. de bo. dam. ꝑ to. ⁊ ad idē. c. ita quorundā d̓ iude. ubi papa certo caſu īducit ſeruitute ꝯͣ libertateꝫ qͣē de iure naͣli. ſi āt n̄ ſubeſt cā ⁊ ē certū n̄ pōt pͥncepsſtatuere uel p̄ſcribere ī preiudiciū priuati ī his q̄ ſuntde iure naͣli ẜm opinione canoniſtaꝝ ⁊ legiſtaꝝ. ut incle. paſtoralis. de re iudi. ubi dr̄ īperatore non poſſetollere ea que ſunt de iure naͣli. ⁊ ſic n̄ pōt imperatoralicui auferre rē ſuā ſine cā. qꝛ īpcrator lꝫ habeat iuriſditionē ī uniuerſo n̄ tn̄ dn̄ium reꝝ priuataꝝ q̄ ab oliꝫfuerunt ꝯceſſe occupantibꝰ. ut Inſti. de re. diui. quaſi ꝑ totū. ſꝫ cā exn̄te pōt ut. sͣ. dixi. ⁊ ē cā legitīa fauorpublicus. ut. l. itē ſi uerberatū. ff. de rei uen. ⁊ noͣ. inl. antiochēſiū. ff. de priui. credi. ⁊ hec ꝓcedūt etiaꝫ reſpectu bonoꝝ infideliū. nā ſine cā nec papa nec īperator pōt auferre bona eis. de qͦ plene dic ut noͣ. In.in. c. qd̓ ſuꝑ his de uoto. pōt tn̄ princeps modicaꝫ leſione auferre. utputa dare debitori dilationē ut nonpoſſit interim ꝯueniri a ſuis creditoribꝰ. ut in. l. quotiēs. C. de p̄ci. īpe. of. ſecūs ſi ī totū uellet ꝯcedere utn̄ poſſit ꝯueniri aliqn̄. qꝛ ſine cā hoc n̄ pōt. ut noͣ. ibiglo. ⁊ Inno. hic. lꝫ .n. ẜm Inn. poſſit īpcrator mihitollere actionē q̄ ē de iure ciuili ꝑ. l. ij. ff. de ori. iur. ⁊ē cōis opīo lꝫ quidā ꝯͣ ut noͣ. in. l. ex h̓ iure. ff. d̓ iuſt.⁊ in. n̄ tn̄ pōt facere quin iuſticia mihi reddat̉. un̄ reddit̉ ad primeuū ius ī quo ſi erant actōes ſꝫ manu regia adminiſtrabat̉ iuſticia. d. l. ij. ⁊ ſic hēs caſū ī quoſine actōe formali quis pōt agere ex ſola obligatōneiuris gentiū. qn̄ dubitat̉ an ſubſit cā auferēdi que mihi ꝯpetunt de iure naͣli. ⁊ tūc Ci. ⁊ cōiter legiſte tenētꝙ preſumit̉ pro principe ꝙ iuſta cā fuit motꝰ. ⁊ no.gl. ſing. i. l. relegati. ff. de penis. que aꝑte dic̄ ꝙ magna ⁊ iuſta cā ī principe ē ſola uolūtas. un̄ dicit prīcipe poſſe ẜm ꝯſcīam ſuā iudicare. ⁊ quilibet tenct̉ admandatū ſuum īiuncta adīplere lꝫ ſit ꝯͣ ius gentiuꝫ.⁊ adco prefumit̉ pro pͥncipe ut n̄ admittat̉ ꝓbatio īprium. hoc dictū ſequit̉ do. Ant. hic adduco cle. lr̄isde ꝓba. ⁊ ꝑ hoc dictū legiſtaꝝ poſſet illa cle. ītelliggnaͣliter ēt ſi papa ſcriberēt ꝯͣ illa que ſunt d̓ iure gētiū qd̓ noͣ. h̓ dicunt ur̄ ſatis duꝝ ⁊ nullo iure aperteꝓbat̉. īmo ī ꝯͣriū poſſet allegari. d. cle. paſtoralis. dere iu. tn̄ ī practica ſeruaret̉. Limitare tn̄ iſtud dictuꝫmultipl̓r. pª ut n̄ ꝓcedat cū ipſe princeps ſit obligatꝰihis que ſunt de iure naͣli. puta ex ſuo ꝯͣctu. al̓s d̓ facili poſſet euacuare omnem ꝯͣctum cum eo firmatū.qd̓ eſt ꝯͣ. l. ceſar. ff. de publi. ⁊ ꝯͣ. c. j. de ꝓba. ⁊ ex hocſoleo dicere pͥncipē nō poſſe ſuo uaſallo ſine cauſe cognitōne tollere feudū. qꝛ ī ſcudo ē qͥdaꝫ ꝯͣctus in quoultro citroqꝫ naſcit̉ obligatio. ut ī. c. de forma. xxij. q.v. iūcta. l. liber hō. ff. de v̓. obli. Itē de naͣ feudi ē uinō auferat̉ ſine cā cognita. ut ī li. feudoꝝ. c. j. Iteꝫ limito ut p̄ſumat̉ ꝓ pͥncipe reſpectu ſubditorū tm̄ nōaūt reſpectu alioꝝ ad hoc nō dictū Inno. ī. c. inqͥſitōni. de ſen. ex. ubi dicit ꝙ ſi papa mādat laico ſibi nōſubiecto tꝑal̓r ꝙ alicui det rē ſuā nō tenet̉ ei obedireſi nō apparꝫ legitima cauſa obediēdi cū nō ſit ei ſubiectus tꝑaliter qd̓ noͣ. ad idē dicta cle. paſtoralis. ubipōderatur ꝙ rex Sicilie nō ſuberat īperatori. Itē limito ꝙ ubi ex mādato pͥncipis timet̉ ſcādalum futuꝝſeu turbatio chriſtianitatꝭ uel magnū peccatū nō ē pͥncipi obediēdū nec preſumit̉ legitima cā. dictū eſt noͣInno. ī. d. c. inquiſitioni. ¶ Circa tertiū an poſſit pͥnceps ſcribere ſeu ſtatuere cōtra ius poſitiuū. ⁊ cōitertenetur ꝙ ſic. qꝛ ē ſupͣ ius poſitiuū. ut ī. c. ꝓpoſuit d̓ꝯceſ. p̄be. ⁊ uide qd̓ latius noͣ. ī. d. l. reſcripta ⁊. d. l.fi. C. de p̄ci. īpe. offe. Ego tn̄ dicerē ꝙ ubi nō ſubeſtlegitima cauſa ueniēdi ꝯtra ius poſitiuū pͥnceps peccat illud uiolādo. qꝛ dꝫ facere ut bonꝰ pater familiasqꝛ data ē ciptās paſcēdi oues nō autē turbandi ſeumoleſtādi. ⁊ dꝫ ꝓcedere ex rectitudine iuſticie. ⁊ eqͥtatis nō aūt ex affectione ſpāli. uide qd̓ dixi poſt beatūTho. in. c. d̓ mulcta. de p̄ben. ¶ In gl. pe. ibi. ſꝫ alinō gl. ꝙ uaſallus pōt ſibi acqͥrere nouū uaſallum īfeudādo ei ſeudū ēt infeudādo ſine licētia pͥoris dn̄i⁊ uidet̉ expreſſū ī ti. de. l. corra. §. ſil̓r. in. li. feu. ⁊ plꝫdocto. hoc dūmodo nō īfeudet eccl̓ie qꝛ tūc deterioraretur ꝯditio p̄oris dn̄i. ut nō ī. l. ſi cliētulus. all̓. ī glo.nec pōt uaſallus relinquē feudū eccl̓ie ī ultima uoluntate ratione predicta. An aūt tranſeat ī eccl̓iam ſi uaſallus efficiatur clericus uel mōachus. dic ut noͣ. ī. c. īpn̄tia de ꝓba. ¶ In ea glo. ibi nec feudum. ītelligeqn̄ uult ꝯcedere ī ꝑpetuū. puta dādo filie uel alteri. ſecus ſi in tp̄s uite ſue ut nō. Inno. ī. c. nuꝑ all̓. ī gl̓. etbn̄ facit ibi tex. ¶ In ea. gl. ibi. l. īterdū. ſꝫ nō bn̄ facit ad ꝓpoſitum. ſolū .n. dicit ꝙ oꝑe ꝓmiſſe ꝑ libertum pn̄t ī futuꝝ nō deberi ſi libertus deueniat ad cūſtatū ꝙ nō decet eū ut p̄ſtet. doc. tn̄ cōiter tenēt uaſallum poſſe renūciare ſcūdo īuito dn̄o dūmodo nō interſit dn̄o uel nimis cito n̄ fiat renūciatio. ⁊ expreſſūur̄ ī ti. de uaſal. qͥ ꝯͣ ꝯſti. lotha. c. j. dꝫ .n. fieri renūciatio ī manibus dn̄i ẜm Hoſti. ⁊ rō pōt eſſe. qꝛ cōcedit̉feudū principalit̓ ī fauorē uaſalli. iō pōt renūciare fauori ſuo. ut. jͣ. de regu. ad apl̓icam. ſecꝰ ī alijs ꝯͣctibꝰqꝛ ex poſtfacto ſūt neceſſitatꝭ. l. ſic̄. C. d̓ act. ⁊ ob. Ingl. fi. ibi citra formā. h̓ ſuppletō ad tex. n̄ erat neceſſaria. qꝛ tex. n̄ reqͥrit nudū ꝯſenſū ſꝫ legitimū. n̄ āt ē legitimꝰ ſi īt̓ponat̉ n̄ ẜuata forma tradita a iure in cāun ꝯceſſo ut. sͣ. dixi. ¶ In gl. ī. v̓. ad īopiā. ibi ſi culpaſua egꝫ īdignū ē ei ſubueir̄ h̓ v̓uꝫ quoad cāuꝫ hꝰ d̓c̄.ꝑm acceſſiſſent. guitasDigniſublata d̓ eccl̓ia ꝑ ſtatutū capl̓i ꝯfirmatū ꝑpapā ult̓iꝰ n̄ cēſet̉ uacar̄ niſi ꝑ ꝯͣriū actu ſtatutū fuerit reuocatū. h. d. Diuidit̉ ī tres partes. Inprīa ponit̉ allegatio ꝓ primicerio. In ẜa ꝓ capl̓o ibifuit. In t̓tia diffinitīa ꝯmiſſio ibi quocirca. ⁊ īcipe ſiccaſū. Quidā ex cāonicꝭ tulen̄. ꝓpoſuer̄t corā papa ꝙpͥmiceriatꝰ dignitas tāto tꝑe uacaſſet ꝙ ipſiꝰ collatioad papa erat deuoluta. un̄ papa de hac dignitate ꝓuidit iſti archidiacono ul̓ forte amico ſuo. cuiꝰ cāꝫ iſtearchidiaconꝰ ꝓmouebat ꝯͣ hanc collationē allegat̉ ꝑcapl̓m ꝙ illa dignitas nō poterat uacare. qꝛ iā ęratextincta ꝑ ſtatutū capl̓i. ⁊ proſequere ut ī lr̄a. ¶ No.prīo ar. ꝙ dignitas ꝑſonatꝰ ⁊ offm̄ ſūt ſynonyma .i.idē ſignificātia. nā idē pͥmiceriatꝰ appellat̉ h̓ qn̄qꝫ dignitas. qn̄qꝫ ꝑſonatꝰ. qn̄qꝫ offm̄. ad h̓ quotidie ſolꝫ
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten