nec verbo nec facto reuelat ꝯfeſſionē. Si aūt nonpoſſet ex alia occaſiōe diuertere: qͥn appareat illisalijs ꝙ ꝓpter confeſſionē diuerterit. ⁊ in hoc factoreuelet ꝯfeſſiōeꝫ. dicūt quidā ꝙ dꝫ intrare nemus⁊ exponat ſe morti: vt ſeruet legē dei de ſigillo cōfeſſionis. ⁊ ſi morit̉ martyr eſt. Aliter dici poteſt ꝙnō dꝫ reputari reuelator ꝯfeſſiōis niſi faciat aliqͥdqd̓ ex natura ſua ꝓdat pctm̄ ꝯfeſſum: ſꝫ diuerterea nemore: nō eſt huiuſmodi ergo ⁊cͣ. Et generalit̓dici pōt ꝙ ſignū qd̓ de ſe eſt indifferēs ad ſignificandū tale pctm̄ fuiſſe cōfeſſum vel nō fuiſſe. licetaliquibꝰ ſit ſignū magis determīatū ex aliquo preſuppoſito: nō tn̄ eſt ex ſe ſignū reuelatiuū ꝯfeſſionis: nec ꝑ ꝯn̄s ſimplicit̓ illicitū ꝯfeſſori. hec Sco.Utrū liceat ꝯfeſſori reuelare pctm̄ ī genere detectū in ꝯfeſſione? Rn̄. Panor. in. d. c. oīs dicit ꝙſacerdos incurrit penā de qua ibi nō ſolū reuelādo peccatorē ſꝫ etiā pctm̄ ſibi in cōfeſſione detectū:qd̓ eſt ẜm eū ꝯͣ ſimplices aſſerētes pctm̄ poſſe impune reuelari. Sed in ꝯͣriū eſt Sco. in. iiij. ⁊ videt̉cōmunis opinio doctorū: nec obſtat tex. in dictoc. omnis. in v̓bo. Qui peccatū: ſuꝑ quo ſe fundatPanor. qꝛ dꝫ intelligi qn̄ tale peccatū refert̉ ad peccatorē: vel quādo eſſet ductiuū in noticiam peccatoris. al̓s ſecus.Que ſit pena reuelātis cōfeſſiōeꝫ? Rn̄. de iureantiquo dꝫ deponi ⁊ omnibꝰ diebꝰ vite ſue ignominioſus ꝑegrinari de pe. di. vj. ſacerdos. Sꝫ ẜmdecre. omnis vtriuſqꝫ ſexus. dꝫ deponi: ⁊ ad agendū ꝑpetuā penitētiā in artū monaſteriū detrudi.Quid ſi p̄ſbyter cōpelleret̉ dicere: vtrū de aliꝑſona ſibi cōfeſſa udiuiſſet aliqd̓ crimē? Rn̄. Incaſu iſto tenet̉ dicere ſe nunꝙͣ audiuiſſe ⁊ ſe de hocnihil ſcire. et verū dicit qꝛ ſubintelligit̉: vt homo.vel nihil ſcit qd̓ ſit reuelandū. Immo etiā ſi papap̄ciperet cōfeſſori ꝙ reuelaret cōfeſſionē: nō tenet̉ei obedire etiā ſi ei p̄ciperet ſub pena excōicatiōislate ſententie: qꝛ celare cōfeſſione non tm̄ eſt de p̄cepto eccleſie: ſed etiā de iure nature ⁊ diuino ſupͣque iura nō eſt papa.Utrū autē confeſſor de licētia ꝯfitentis poſſitreuelare ꝯfeſſiōeꝫ? Rn̄. ẜm aſten̄. illud qd̓ p̄ſbyterſcit tm̄ ꝑ confeſſionē: nullo mō debet dicere. Sedconfitens ei ꝑ alium modū intimare pōt: qd̓ facitdando ei licentiā vt dicat nihilominꝰ debet ſcandalum euitare. ꝓpter duo em̄ tenet̉ cōfeſſor celareꝯfeſſionē. ſcꝫ ꝓpter vitandū ſcandalum: ⁊ ꝓpter ſacramentū: qꝛ quaſi de eſſentia ſacramēti ē celatiocōfeſſionis: ⁊ hoc tollit̉ ꝑ licentiā cōfitentis. Sedprimū remanet. Et ideo vbi timet̉ ſcandalū: nondebet vti tali licētia tūc aūt pōt ſcandalum timeriqn̄ ꝓbabiliter poteſt cōiunci ꝙ p̄ſbyter ꝯfeſſionēreuelet. vnde ſi dicat ei cōfitens ꝙ peccatū ſuū referat alij: p̄ſbyter debet ip̄m cōfitentē nunciū ſuūconſtituere non ſe internunciū facere. ⁊ ſic vitabitſcandalū. ⁊ intelligat̉ hoc cum illa ſuppoſitiōe generali ꝙ pctm̄ alicuiꝰ nulli eſt manifeſtandū: niſiei qui ꝓdeſſe poſſet ⁊ nō obeſſe. Intelligat̉ etiamhoc de ꝓprijs peccatꝭ nō de alienis. Idem Bon̄.pe. ⁊ tho. Idē tenet panor. in. c. ſignificaſti d̓ adul.⁊ in. c. matheꝰ de ſy. nā ibi quidā cardinalis hūitConfeſſionis celatioquoddā peccatū in penitentia: qd̓ renelauit papeſecreto. ⁊ tamē ꝓpter hoc dictus cardinalis nō fuitrep̄henſus a papa. hoc tn̄ fecit vt dicit Panor. delicentia ip̄ius penitētis. ⁊ reuelauit pape. vt dictūeſt qͥ poterat ꝓdeſſe ⁊ nō obeſſe.trū ſciens aliquid ꝑ confeſſioneꝫ ⁊ ꝑ aliamviam teneatur illud celare? Reſpondet Aſten̄. ꝙſi quis ſciat aliquid per viam confeſſionis ⁊ ꝑ aliāviam: vt qꝛ audiuit vl̓ vidit eo modo quo ſcit percōfeſſionē omnimode ⁊ ſemper debet celare. quiaſic nouit vt deus. Eo modo v̓o quo ſcit ꝑ aliā viāpoteſt et debet reuelare. ſi cogat̉ vt qꝛ ꝑ ſuꝑioreꝫ eip̄cipit̉ vel veritati p̄iudiciū generat̉ nec tn̄ oportꝫtūc dicere ꝙ hoc audiuerit in confeſſione. ſꝫ tm̄ ſicego hoc vidi vel audiui. nec vnqͣꝫ pōt dicere hocaudiui in confeſſiōe: quia tunc ſemꝑ eſſet peccatūmortale.Quero. Pone ꝙ cōfeſſus dicat ſacerdotem reuelaſſe ſuā cōfeſſionē: ſacerdos v̓o cōfitet̉ ſe dixiſſe delictū illius. ſꝫ negat illud habuiſſe in cōfeſſiōecui incūbet probatio? Rn̄. quidā dicūt: vt recitatPanor. in. c. oīs de pe. ⁊ re. ſacerdotē abſoluendūqꝛ nō eſt magis credendū illi ꝙͣ ſacerdoti. Ho. dicit ꝙ niſi ſacerdos doceat aliūde illud habuiſſe p̄ſumendū eſt illud habuiſſe in cōfeſſiōe: nō tamenſacerdos puniet̉ pena ordinaria dicto. c. omnis. ſꝫpena arbitraria qꝛ aperte nō cōuincit̉ de delicto.Idem Ri. in quarto.An autē cōfeſſori ſuꝑ ꝯfeſſione credat̉ ſimplici v̓bo ſine iuramēto. Inno. dicit ꝙ ſic: qꝛ gerit vicem dei. de offi. or. ſi ſacerdos. nā ſicut a deo nō exieret̉ iuramentū ita nec ab eius vicario. Dicit tn̄Ho. aliquos dicere ꝯͣriū: qꝛ licꝫ in foro ꝯfeſſionisgerat vice dei. in ꝯtentioſo v̓o in quo producit̉ inteſtē ſecus ad hoc de teſti. nuꝑ. Io. an. dicit ꝙ primū equiꝰ. ſecūdū veriꝰ qd̓ placet Panor. in. c. teſtimoniū de teſti. Et ex hoc notat caſum ī quo creditur vni teſti. ⁊ hoc ꝓpter qualitatē facti: quia cōfeſſio fit in ſecreto.trū ſub ſigillo cōfeſſionis cadat ꝑſona cumqua penitēs ꝯfitet̉ ſe peccaſſe? Rn̄deo ẜm Ri. iniiij. di. xxj. ꝙ accipiēdo cadere ſub ſigillo ꝯfeſſiōisid qd̓ nō eſt licitū reuelare. Sic ꝑſona cum qua penitens cōfitet̉ ſe peccaſſe cadit ſub ſigillo ꝯfeſſiōisqd̓ ꝓdatur ſic. Sacerdos tenet̉ celare omne id ſibidictū in cōfeſſione quo confitens poſſet prodi velmala ſuſpitio in cordibꝰ alioꝝ generari. Sed qn̄qꝫdetegēdo ꝑſonā cū qua penites cōfitet̉ ſe peccaſſeproderet̉ confitens: qꝛ ſi detegeret̉ filiā cōcubuiſſecū patre ꝓderet̉ pater qͥ cōfeſſus ē ſe ꝯcubuiſſe cūea. ꝓbat̉ etiā: qꝛ eſſet occaſio retrahēdi homīes aꝯfeſſionibꝰ. Nō ſolū autē ꝑſona p̄dicta celari dꝫ:ſed etiā peccata ip̄ius cōfitentis. Nā peccata ip̄iꝰpenitētis in relatiōe ad ip̄m cadūt ſub ſigillo confeſſionis de neceſſitate ⁊ abſolute. Et pͥmo ⁊ directe ⁊ explicite. ⁊ ex omībꝰ cauſis. ꝑſona auteꝫ cumqua penitens cōfitetur ſe peccaſſe cadit ſub ſigillocōfeſſionis de neceſſitate ⁊ abſolute non pͥmo. ſedex cōſequēti ⁊ indirecte ⁊ implicite nec ex omībuscauſis. ſed aliquibꝰ. Peccata auteꝫ ip̄ius penitentis non referēdo ea ad determinatā ꝑſonā. Sicut
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten