De arbitris.
obſtāte ꝯtūacia. hͦ dcm̄ puto limitandū ꝑ id qd̓ no.Bal. pꝰ Cy. ī. d. l. ij .ſ. niſi fuerit ī ꝯpromiſſo actū vtpena ꝯmittat̉ ſi ſ̄ ꝑitū fuerit ſnīe. nā tūc n̄ ꝯparēdoad p̄ceptū arbitri ꝯmittet̉ pena. qd̓ ītelligit̉ dūmō ꝑtis pn̄tis interfuit ꝙ adu̓ſariꝰ n̄ ꝯparuerit. ſecus ſinullū p̄t p̄tendere int̓eſſe. ⁊ ibi vide ꝑ eū latiꝰ. Sedcirca hūc articl̓m do. An. allegat h̓ Bu. ⁊ n̄ dic̄ vbiqͥ tenuit ẜm eū ꝙ arbiter nō p̄t ꝓnūciare ꝑte abn̄teqn̄ ꝯpromiſſuꝫ fuit ſimpl̓r penale. ſecꝰ ſi fuit appoſita clauſula ꝙ totiēs pena ꝯmittat̉ qͥtiēs fuerit ꝯuētū. nā tūc p̄t ꝓnūciare ad effectū vt pena iteꝝ ꝯmittat̉. allegat etiā Spe. e. ti. ī. §. fi. ꝓpe fi. Et incipit ꝟ.qͥd ſi arbit̓. plꝰ dic̄ do. An. ex ſe. ꝙ vbi ꝯpromiſſū n̄eſſet penale ꝙ tūc poterit arbiter ꝓnūciare ꝯtumacia ꝑtis nō obſtāte. mouet̉ rōe generali dūtaxat. qꝛarbitraria ſūt redacta ad inſtar iudicioꝝ. Sꝫ adute tu qꝛ legiſte moderni has limitatōnes nō vidēt̉feciſſe nec mētōem faciūt ī hͦ de ꝯͣrio ſꝫ ſimpl̓r trāſeunt cū his q̄. sͣ. diximꝰ pꝰ gl. vt videre poteris. .i. d.l. ij. ⁊ in. d. §. ſiqͥs litigatoꝝ p̄ter. Cy. qͥ poſuit vnaꝫlimitatōem Ia. dicētis. ꝙ ſi ꝑs abeſt pꝰ ꝯcluſionē īcā pot̓it arbiter ꝓnūciare. ar. ī. l. qͣꝫuis. C. d̓ adult.vbi p̄t iudex ferre ſnīam ꝯͣ accuſatū ſi accuſator ſeabſentauit pꝰ ꝯcluſioneꝫ in cā. ⁊ potuiſſet allegarebo. tex. in ſil̓i. ī. c. auditꝭ. de ꝓcu. vbi renocatō ꝓcuratoris pꝰ ꝯcluſionē nō īpedit ſnīaꝫ ferri. ſꝫ hͨ dictamihi non placent nec credo ꝙ fuerint de menteButrigarij nec Spe. cū indiſtīcte tex. ī. d. §. ſiqͥs litigatoꝝ. dicat ſnīaꝫ eē nullā latā ab arbitro ſine p̄ſentia ꝑtiū. vn̄ ītelligo dcā iſtoꝝ ꝙ vbi fuit appoſitaaliq̄ iſtaꝝ clauſulaꝝ pot̓it arbiter de nouo citare ꝑtē vt veniat ad ſnīaꝫ audiēdā. ⁊ ſi n̄ venerit iteꝝ cōmittet̉ pena. qꝛ ꝟtute clauſule pͥma pena ſoluta remāſit ꝯpromiſſuꝫ ī ſua validitate. vn̄ lꝫ ſine clauſula ꝯpromiſſū diſſoluat̉ eoip̄o ꝙ ꝯmittit̉ pena. vt inl. ſi duo. §. ſel̓. ff. e. ⁊ ī cāu nr̄o ꝟtute clauſule nō ſoluit̉ ꝯpromiſſū. ſꝫ arbiter n̄ hꝫ maiorē ptātē qͣꝫ pͥmo.vn̄ ſi pͥus nō poterat ꝓcede̓ ſine pn̄tia ꝑtiuꝫ ita necnūc cū ꝟtute clauſule cēſeat̉ aliud ꝯpromiſſuꝫ. iuxͣea q̄ dixi ī. c. dilecti. s. e. ⁊ idē dico vbi pena nō fuitappoſita ī ꝯpromiſſo tūc āt ꝯpetit actō ad int̓eſſe ꝓpter ꝯtumaciā quēadmodū ꝯpete̓t ſi ꝑs nō velletſtare arbitrio iā lato. vt. jͣ. e. ꝑ tuas. ⁊. l. diē ꝓferre.ff. e. nec ꝑs pn̄s ex hͦ p̄t p̄tēde̓ aliqd̓ p̄iudiciū. qꝛ eū.dē effectū hꝫ acſi ſnīa fuiſſet lata ⁊ ꝑs ſi vellet acqͥeſce̓ arbitro. dcm̄ etiā Ia. pͥma frōte videt̉ equuꝫ ſꝫnulto iure ꝓbat̉. īmo exp̄ſſe reſiſtit tex. ī. d. §. ſiqͥs litigatoꝝ. nā pn̄tia ꝑtiū nccͣrio reqͥrit̉ ī ꝓlatōe ſnīe ⁊nō in alio ꝓceſſu vt. sͣ. dixi. vn̄ ꝙ ꝑs fuerit pn̄s vſqꝫad ꝯcluſionē n̄ releuat. ⁊ forte Bar. ⁊ Bal. n̄ recitauerūt iſtud dcm̄. qꝛ dubitar̄t d̓ ip̄iꝰ ꝟitate. Ad. l. qͣꝫuis. facil̓ ē rn̄ſio. nā ibi ꝓcedit̉ fauore iuris publiciqꝛ cā erat crimialis. vt ibi no. Itē qꝛ ceſſabat ibi rōqͣre reqͥrebat̉ pn̄tia accuſatorꝭ. nā ibi ꝯſtabat reuꝫfuiſſe ꝯuictū nec pot̓at fieri alia ꝓbatio. vn̄ pn̄tia accuſatoris paꝝ oꝑabat̉ cū ceſſaret pena taliōis. Inea. gl. ibi renūciat appellatōi. no. gl. ī hͦ ꝙ ponit differētiā int̓ iudicia ⁊ arbitria. nā ī iudicijs valet pactū d̓ n̄ appellādo ſeu reclamādo ꝯͣ ſnīaꝫ lꝫ an̄ ꝓlatōnē ſnīe ſit int̓poſitū. vt ē tex. no. in. l. fi. i. fi. C. d̓ tēp.
ap. ſecꝰ aūt ē ī pacto īterpoſito d̓ n̄ appellādo vl̓ reclamādo ꝯͣ arbitriū. ⁊ allegat gl. ad hͦ dcm̄. l. pe. C.e. q̄. l. nō loqͥt̉ in renūciatōe appellatōis. ſꝫ gl. induxit illā. l. ſatis caute ⁊ ſubtilit̓ in eo ꝙ. l. illa tacite innuit laudū n̄ poſſe emologari aſiqͣꝫ ſit latū. ⁊ lꝫ gl.ibi dubitauerit Bar tn̄ hͦ ibi ſeqͥt̉. refert ita ꝯſuluiſſe Dy. ⁊ ip̄m pꝰ eū. ⁊ idē ibi Bal. qd̓ ē bn̄ no. nā qͦtidie in ꝯpromiſſis apponit̉ clauſula ꝙ ꝑtes exnuncapprobet laudū ferēdū. ⁊ ꝓmittūt nō īpugnare aliqua rōe ⁊cͣ. tale em̄ pactū non valet. qꝛ. l. illa pe. adhͦ vt ex laudo oriat̉ actio reqͥrit ꝙ approbet̉ exp̄ſſevl̓ tacite poſtqͣꝫ fuerit latū. ⁊ p̄t eē rō ne ꝑ iſtud pactū ātea factuꝫ det̉ arbitris materia delinq̄ndi. ⁊ hͦꝓcedūt reſpectu arbitroꝝ. Quid aūt ī arbitratore an valeat pactū de nō petēdo reductionē ad arbitriū boni viri. dic vt pleniſſime dixi ī. c. qͥntauall̓de iureiur. ⁊ qͣtenꝰ. gl. h̓ dicit vale̓ pactū de nō appellādo in iudicio. fac̄ ī ꝯͣriū. c. veniētes. de iureiu.vbi dicit̉ nō vale̓ ſtatutū vt a ſnīa nō poſſit appellari. qꝛ violat̉ ius ſuꝑioris. So. dic illud ꝓcede̓ in ſtatuto. ſecꝰ aūt ī pacto. exqͦ habes vnū caſū mirabilēin qͦ magis oꝑat̉ pactū qͣꝫ ſtatutū. ⁊ ꝙ q̄dā pn̄t fieriꝑ pactū qͥ explicari nō pn̄t ꝑ ſtatutū. qd̓ ē ꝯͣ noͣ. ꝑ gl.C. de decre. decū. ſuꝑ ℟ica. li. x. ⁊ qd̓ no. Bar. ī. l.oēs ppl̓i. ff. d̓ iuſti. ⁊ iur̄. ſꝫ p̄t dici ꝙ regl̓r ꝓcedit ꝯͣrium. ſꝫ in caſu p̄dicto aliud ē. qꝛ pactū directe nō tāgit ius ſuꝑioris ſꝫ paciſcētes abdicāt a ſe qd̓ ē ī eoꝝfacultate. ſꝫ ſtatutū diſponit directe ꝯͣ ius ſuꝑioris.poſſet tn̄ ꝓbabilit̓ dubitari. nūqͥd valeat ſtatutuꝫ qͥad ſtatuētē tm̄. de qͥ vide ꝑ Bal. ī. d. l. fi. vbi ſētit ꝙnō. ⁊ optīe facit illud. c. veniētes. Itē ꝯͣ hāc ꝑticulāglo. fac̄. l. j. C. de arbi. ⁊. ij. q. vj. a iudicibꝰ cuꝫ. §. ſe.vbi dicit̉ ꝙ a ſnīa arbitri n̄ poſſit appellari. gͦ fruſtraq̄rimꝰ vtrū valeat renūciatio appellationis cū renūciatio debeat referri ad ius cōpetēs. vt in. c. ad diſſoluēdum. de deſpō. impu. ⁊ in. l. decē. ff. d̓ ꝟ. ob.Sꝫ ꝓ intellectu gl. ⁊ totiꝰ materie q̄ qͦtidiana ē ⁊ invarijs locis ſparſa ſūt vidēda tria. Primo an de iure poſſit appellari a ſnīa arbitri. Scd̓o preſuppoſitoꝙ nō poſſit appellari an valeat pactū de appellādo.Tertio an̄ in caſibꝰ ī qͥbꝰ p̄t appellari valeat renūciatio appellatōnis ſaltē ꝑ actū an̄ ꝓlatōem ſnīe int̓poſite. Quo ad pͥmū ſciēdū ē ꝙ multe ſunt ſpēs arbitroꝝ quidam dant̉ in iudicio ſuꝑ aliqͥ articulo cāeputa ad diſcernēdū an fideiuſſor ſit idoneus vl̓ admenſurandū agrū ſeu ad vidēdū ſi vulnus ſit letale vl̓ qͥd ſil̓e. ⁊ de iſtis arbitris ē tex. valde notabil̓ īl. ab arbitro. ff. qͥ ſatiſda. cog. qͥ ẜm intellectuꝫ glo.quā ſequit̉ Bar. innuit ꝙ ab iſtis arbitris p̄t appellari quaſi exqͦ deputant̉ in iudicio ſortiant̉ naturāiudicioꝝ ſeu iudicū. Alius intellectus gl. ⁊ Bar. ēꝙ ab illis ꝓprie nō appallet̉ ſꝫ imploret̉ iudicis officium per viam cuiuſdā reclamatōis. ⁊ hec lec. plusplacere videt̉ Bar. Et aduerte qꝛ tex. ille non aꝑitvtrū illi arbitri fuerūt dati a iudice de ꝯſenſu ptiuꝫſeu ex officio ſuo. an ꝟo fuerūt dati a ꝑtibꝰ iudicediſponēte. credo tn̄ ꝙ vtroqꝫ cāu pn̄t ꝓcede̓ ille lec.vt exquo deputātur in iudicio ſaltē iudice iubentedebeāt eoꝝ arbitria ſapere naturā cuiuſdā interlotorie iudicis. Tertia lec. ad illuꝫ tex. ꝙ loquitur in